163,568 matches
-
Mihăieș a clătinat, în momentul în care a fost scris, multe covingeri (pe a mea în mod sigur!), abandonul unuia dintre criticii foarte reprezentativi ai generației optzeci nefiind în măsură să confere prea mult entuziasm celor care, de voie, de nevoie, au rămas pe baricade. De atunci, publicistica lui Mircea Mihăieș s-a orientat mai apăsat spre zona cu impact sporit a comentariului politic, e drept, într-o formă hibridă care datorează încă foarte mult calității de literat a autorului. Savuroasele
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
că e doar o replică prevăzătoare la Bona-parte, s-a văzut cum sfârșise corsicanul! S-a speculat ideea că această stratagemă onomastică ar fi ascuns în ea un despotism bovaric, o înclinație bonapartistă, pe dos, introdusă în republica literelor, o nevoie de a șoca cititorul. Că sadismul descrierilor sale macabre, "afectarea cinică" a relatărilor, însoțită de "penibile dulcegării și sentimentalisme" ar proba un dezechilibru, defulat în scris. E umanitarismul împins până la utopic, tipic epocii. "Aiurea!" ar face azi Malaparte, dacă ar
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
care sunt caracteristice fiecărei persoane În parte. Deosebirile dintre femei și bărbați sunt vizibile cu privire la interesele de care se preocupă, la situațiile prin care trec, la lucrul sau carierele pe care și le aleg, deoarece deosebirile fizice se răsfrâng asupra nevoilor, sentimentelor, viziunii și dorințelor individuale. De aceea mi-am propus să scriu punându-mă În situațiile femeilor. Din experiența mea de o viață, În primul rând cu femeile cu care am avut contacte de excepție, precum mama, bunicile, soția mea
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
continue cu forțe personale și un vocabular geto-sarmato-slavo-turanic poleit și Încrustat cu romanitate intrat În sufletele noastre. A fi român Înseamnă să faci parte dintr-o cultură aparte, dintr-un fel de a trăi, de a vedea lucrurile prin prisma nevoilor noastre pământene. Sângele nu prea are un mare lucru de spus. Nimeni nu are sânge pur. Asta există numai În capul unor visători. Totul se schimbă, totul se preface, viața este o continuă mișcare În care elementele primordiale se Împreunează
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
scriu o poezie luminoasă, pozitivă, optimistă, chiar dacă trebuie să fac față acelorași probleme naturale. Femeile sunt și ele, În majoritatea cazurilor, persoane pozitive. De aceea doinele noastre se Împletesc cu cântece de veselie, de aceea horele fac față sârbelor. E nevoie de schimbare, de reînnoire a sentimentelor, deoarece, altfel, viața ar deveni un adevărat coșmar. Ceea ce ne menține pe linia de plutire este acest fel de a alterna durerile cu plăcerile, caldul cu frigul, lumina cu Întunericul... Veți vedea că poemele
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
căci nu înțeleg ce se întâmplă acolo". Ricoeur simpatizează cu un Derrida post-deconstructivist, și poate acest gen de opinii ne pot feri de febrele metodologice datate deja. Alte chestiuni esențiale pentru Ricoeur sunt fundamentarea etică a învățământului, precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
care Animus și Anima le angajează universal în fenomenul uman. Hortensia Papadat-Bengescu deține arta, aproape imposibil de raționalizat, dar constant detectabilă în scrieri - în pofida inegalităților stilistice evidente -, a etalării feminității prin întîlnirea celor două orizonturi existențiale: "Ea (Sephora) nu are nevoie să-și măsoare vorbele... e o copilă nevinovată și aruncă fără sfială lațul. Se oferă cu naivă sfruntare, se promite cu nerușinată inconștiență, împrăștie perversele ispite de pomană crudă cu neobrăzarea inocenței...". Seria oximoronică din acest fragment este o mărturie
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
reprezentativă a Biancăi, misterioasă simbioză a fragilității și forței reflexive, pe de o parte, și evanescența, ereditată unilateral, a mitului donjuanesc, pe de altă parte. O prejudecată sexistă, întemeiată însă psihanalitic ar putea invoca refularea, frustrarea drept motivații ascunse ale nevoii irepresibile de a scrie, resimțită și conștientizată ca atare de eroina noastră. Adresîndu-se direct prototipului masculinității nesățioase, Bianca recurge demn și poetic la metaforele polivalente ale cerului și mării: Nu e adevărat ce spun oamenii despre cer, eu sunt sigur
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare a autoarei, evocă nevoia perpetuă de celălalt, nu ca formă a dependenței, ci ilustrare a completitudinii umane.
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
din racilele naționale: căruță cu două oiști, pentru orice eventualitate, orizontul fals, oportunist. Poate că ni s-o fi trăgând de la năvăliri, de la grabă de a o șterge cât mai repede din fața primejdiei, lăsând totul de izbeliște. Dacă mai este nevoie să arătăm spiritul adevăratei Transilvanii (nu acea imbecila invenție care se numeste Dracula-land), să deschidem poartă gotica a Muzeului sibian, inaugurat la 1817, si sa pomenim moștenirea culturală lăsată de magnificul colecționar de artă, de prea luminatul baron Samuel Brukenthal
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
s-au constituit în flagelul secolului XX, spune Finkielkraut, omenirea trebuie să tindă spre mai mult decît o morală strict umanitară. Mai mult ca oricînd, evenimentele din ultimii ani, precum cele din Bosnia, Rwanda etc., au dovedit că umanitarismul are nevoie de sînge și mediatizare: învățînd din rătăcirile lor mai vechi și mai noi, adepții lui nu mai vor să se angajeze decît în cunoștință de cauză, așteaptă deci ca situația să fie clară, catastrofa sigură iar victimele suficient de numeroase
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
mai importantă decît ea pare a fi instaurarea unei morale politice, voinței de a ușura suferințele trebuind să-i preceadă aceea de a proteja libertatea, de a transforma lumea în-tr-un loc habitabil pentru toți. Mai mult ca oricînd, am avea nevoie de instaurarea unei asemenea concepții politice, care, pusă în practică, să ajute la evitarea a tot ce e mai rău în toate regiunile turbulente ale lumii.
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
argument. în această logică, adevărul și evidențele nu au nici o importanță. în ciuda realității palpabile și a rațiunii, naționalistul o ține langa, amplificându-și bolnăvicios fobiile, spaimele și frustrările. Iar când această logică este sistematic alimentată de presă, fandacsia-i gata. Ce nevoie avea, de pildă, un binecunoscut ziar bucureștean să pună pe pagina întâi, la nici două săptămâni de la trecerea lui Bush prin București, următorul titlu incendiar: "De 1 Decembrie, "Magyar Nemzet" nu-și poate stăpâni ura față de români". Subtitlul conține și
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
tine?... Numai necazuri am". Nu voiam să-l amărăsc. Nu m-am apucat să-i spun că puștiul lui e trecut la rebuturi. Însă Ștein știa deja. - Pregătești un material jubiliar? - Încerc. - Vrei să ne faci celebri? - Vezi, - zic, - e nevoie de o familie muncitoresc-țărănească. Voi sunteți intelectuali. - Păcat. Am scris deja și o poezie în taxi. Se încheie așa: În fabrici și în abataje Departe, pe alte planete Sunt patru sute de mii de eroi Și primul meu copil e printre
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
pasaj este, cred, faptul că Nietzsche și-a făcut din propria lui viață un spațiu unde să testeze ceea ce rezulta din exercițiul lui filosofic, unde să-și testeze toate ideile îndrăznețe și speculațiile periculoase. Aproape că nici nu mai e nevoie s-o spun: așa ceva e foarte greu de supraevaluat. E unul dintre experimentele cele mai interesante întreprinse vreodată, cel puțin la această scară, în toată istoria filosofiei occidentale, și probabil că tocmai această trăsătură e cea care, mai mult decât
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Literature, Harvard University Press, 1985, p. vii) Nietzsche a scris, de exemplu: "Ca să ai un teren amplu, adânc și fertil pentru dezvoltarea artelor, marea majoritate trebuie să fie supusă, servil, necesităților vieții, pentru a servi astfel o minoritate dincolo de măsura nevoilor sale individuale." (p. 148) Foarte important de remarcat este faptul că aceasta nu era, din partea lui Nietzsche, pur și simplu o încercare de a înțelege empatic polis-ul grecesc, vreo ciudăție oarecare ținând de vederile lui ca istoric profesionist. Nu
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
A libertății poetului de a fi poet. A libertății criticului de a fi critic. A libertății ziaristului de a vorbi în numele mulțimilor care, nedeslușindu-se asupra multor probleme, sînt și-așa și-așa și care sînt ale tuturor felurilor de nevoi. A libertății profesorilor de a se ocupa de școală. A studenților și elevilor de a-și vedea de carte. A libertății de a lupta împotriva imposturii. A libertății de a nu mai vedea elemente incapabile stabilite în posturi ce depășesc
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
cei mai citiți autori. El și-a cîștigat fără greș admiratorii, scoțînd din mantaua colectivă a unor titani cu suflu epic devastator "paradisuri în destrămare". Populate de inocenți, dezrădăcinați, învinși, lichele de contrast și sinucigași, romanele și nuvelele sale hrănesc nevoia de lirism reprimat, de paseism și de lisare a tuturor dezamăgirilor și decompensărilor de ordin psihologic, social sau istoric.
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
sînt scrise despre și pentru alții". Ceea ce nu e un tendenționism, ci o firească ieșire din postura egotică a creatorului, o joncțiune a acestuia cu lumea în momente de cumpănă. Nu altminteri a procedat E. Lovinescu, militant atunci cînd era nevoie, într-un fel ce depășea decorul confortabil al camerei sale de lucru. Ființa omului de litere își dezvăluie o față socială, capabilă de solidaritate. Diaristul se transpune, empatic, în ipostazele confraților care suferă, protestează, se îndoiesc, se revoltă, speră: "Deșliu
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Moldova, cu Ucraina cu tot) intrând, în stilul lor lipsit de inhibiții, în N.A.T.O. Și n-ar fi exclus ca, odată pătrunși în lumea civilizată, să le demosntreze occidentalilor că N.A.T.O. e prea mare și c-ar fi nevoie de-o dublă comandă: una la vest și alta la est. Iar ei și-ar asuma, generoși cum îi știm, conducerea N.A.T.O.-ului de est. Să nu-mi spuneți că e un scenariu idiot. Faptul că Iliescu ("cârpa kaghebistă
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
că Marea Ruptură putea fi evitată și, implicit, că va fi "reparată" cândva (ca să rămânem în perimetrul comparațiilor constructiviste, al prăpăstiilor și punților; ceea ce îmi amintește vorba primului ministru danez din anii cincizeci, care declara că Danemarca nu mai are nevoie de eroi, ci de constructori de poduri. La propriu și la figurat. A trecut o jumătate de secol până ce s-au văzut roadele politicii sale. Danemarca e astăzi legată de poduri - se construiește unul și mai mare spre Germania - se
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
alta literară (textul suportă un efort vizibil de "literaturizare" lăsând să se observe negocierea dintre talentul scriitorului de astăzi și istoria tristă începută pe 19 septembrie 1950, la mai puțin de 18 ani; distanța în timp lasă loc pretențiilor stilistice). Nevoia de a povesti, de a ieși din tine, de a te elibera prin verb este o ultimă tehnică de salvare: "Așadar, gândesc sau încerc a gândi ca un adevărat condamnat la moarte. Simt nevoia să-mi povestesc viața. De fapt
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
în timp lasă loc pretențiilor stilistice). Nevoia de a povesti, de a ieși din tine, de a te elibera prin verb este o ultimă tehnică de salvare: "Așadar, gândesc sau încerc a gândi ca un adevărat condamnat la moarte. Simt nevoia să-mi povestesc viața. De fapt asta am vrut să și spun. Doresc să-mi înfrumusețez și să-mi oxigenez trecutul, ființarea." Dacă te uiți în urmă, timpul nu curge asemenea unui lichid prin vasele comunicante, egal și indiferent, ci
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
deplorabilă, consideră dl. Mihai Șora, o poartă pe umeri intelectualitatea românească: "De ce? Pentru că (...) în deceniul al optulea,(...) cînd situația României era de așa natură că Ceaușescu, întorcînd spatele Uniunii Sovietice și întorcîndu-se cu fața spre Statele Unite, de la care avea neapărată nevoie să primească ajutor, implicit oferea spațiul public spre monitorizare Statelor Unite, ei bine, atunci intelectualii români, în loc să aleagă acțiunea în spațiul public, unde ar fi fost în relativă siguranță, cu riscuri minore (mici arestări, sicîieli, eliberări din funcție etc., dar în
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
a ratării, el are șansa unei prezențe pozitive și gospodărești în cîmpul culturii. Absența senzațiilor tari, care vin, îndeobște, din aerul ozonat al înălțimilor sau din gradele sporite ale etilului, este compensată blînd de bucuriile unei munci consecvente, ale unei nevoi de informare mereu proaspete, ale unei prezențe publice coerente și ale unui program artistic cu o evidentă continuitate. "Fiziologia" sa este ușor de aproximat și nici nu pune prea mari probleme de înțelegere. Prin fire, prin educație, prin practică, prin
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]