1,127 matches
-
narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică. Vom prezenta în continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest model de existență corespunde bolnavilor nevrotici. El este dominat de situațiile psihotraumatizante care au dus la un conflict între persoane sau între persoana bolnavului și lume. Modul de existență nevrotică se caracterizează prin dificultăți de adaptare-integrare a persoanei. Aceste dificultăți de adaptare se datoresc eșecului consecutiv
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest model de existență corespunde bolnavilor nevrotici. El este dominat de situațiile psihotraumatizante care au dus la un conflict între persoane sau între persoana bolnavului și lume. Modul de existență nevrotică se caracterizează prin dificultăți de adaptare-integrare a persoanei. Aceste dificultăți de adaptare se datoresc eșecului consecutiv unor conflicte. Viața ca și personalitatea acestor indivizi este dominată de sentimente de frustrare, eșecul datorat nerealizării, complexe de castrare și inferioritate. Bolnavii se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în vedere următoarele situații morbigenetice: locuința supraaglomerată care generează conflicte, locuința de tranzit care generează sentimentul de insecuritate și înstrăinare al persoanei în raport cu reședința sa, impresia de artificial, de inautentic, promiscuitatea locuințelor supraaglomerate cauzează surmenajul psiho-senzorial, conflicte, tensiuni, angoasă, tulburări nevrotice, conduite deviante sau delictuale, violență. 6) Devalorizarea persoanei Ce va deveni în final persoana umană aflată în aceste condiții de viață socio-culturală, economică, morală? J. Folliet descrie un veritabil sindrom de degradare al personalității umane caracterizat prin următoarele aspecte: golirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ea un model arhetipal, cu care să se identifice. Dar este necesar ca și acest „model” să-l accepte și să-l recunoască. Toate acestea, reunesc în final condițiile psihopatologice, care duc la edificarea unor situații conflictuale, stări de inadaptare nevrotică și, în situații destul de dese, la dezvoltări psihotice de factură paranoiacă. Aspectele mai sus analizate, privind raporturile care există între viața psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizată prin sugestibilitate și construcția de tulburări somato-psihice. Psihotraumatism: eveniment nociv, exterior, cu efect morbigenetic de regulă emoțional-afectiv, tulburând starea de echilibru psihic și somatic al unei persoane și determinând prin aceasta apariția unor boli psihice de factură reactivă sau nevrotică, uneori chiar psihotică. Tulburările dispar odată cu dispariția factorilor etiologici care le-au produs și întreținut. Psihoză: boală psihică gravă care alterează sistemul personalității, conduita și relațiile bolnavului, acesta neavând conștiința bolii sale. Puerilism mintal: stare de regresiune patologică la stadiul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nervoasă superioară H. De Jong și H.Baruk Franța Catatonia experimentală (1930) E. Durkheim (1858-1917) Franța Du suicide (1930) J.M. Sakel (1900-1957) Austria Șocul insulinic în tratamentul bolilor psihice E. Moniz (1874-1955) Portugalia Leucotomia. Psihochirurgia K. Horney (1885-1952) Germania Personalitatea nevrotică a timpului nostru. Psihanaliza J.L. von Meduna (1896-1964) S.U.A Șocul cardiazolic în tratamentul bolilor psihice (1934) F. Kallman (1897-1965) Germania Teoria genetică a schizofreniei U. Cerletti (1877-1963) L. Bini (1908-1964) Italia Terapia prin electroșoc a bolilor psihice (1938
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
erotizare al puberului, care, nu de puține ori, se petrece pe fondul unor puternice conflicte interne declanșate de relațiile deficitare cu adulții și care determină tulburări și comportamente grave: izolare față de cei din jur, acte de agresiune și autoagresiune, stări nevrotice și chiar psihoze. În aceste situații trebuie evitate atitudinile extreme din partea adulților: pe de‑o parte, neangajarea, dezarmarea, abandonul, bazate pe ideea că astfel de fenomene sunt inevitabile, și, pe de altă parte, tutelarea, dirijarea excesivă, posesia afectivă din partea părinților
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
capacitățile subiectului de adaptare și răspuns, corelate cu particularitățile psihologice și somatice ale acestuia); raportul dintre psihogenii și deficiența mintală este controversat și greu de discriminat încă (unele opinii susțin existența unor tipuri de deficiență mintală pe fond psihotic și nevrotic, alte opinii stabilesc o relație relevantă între cele două categorii nosologice); - stările epileptice (unele cercetări au relevat o relație între diverse tipuri de deficiențe mintale și epilepsie). Între toate aceste categorii diagnostice, pseudodeficiența mintală (pseudodebilitatea mintală, pseudoarierarea mintală, falsa debilitate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
grade de manifestare, a căror trăsătură comună constă în fenomenul decompensării școlare la vârsta de 11‑12 ani (adică plafonare în dezvoltarea psihointelectuală a elevului la nivelul clasei a V‑a sau a VI‑a), urmată de apariția unor reacții nevrotice și comportamentale consecutive insuccesului școlar. Din punct de vedere psihopedagogic, există câteva elemente definitorii după care copilul cu intelect liminar poate fi ușor identificat, mai ales în procesul educațional din școală: - răspunsurile sunt realizate într‑o manieră inegală, adesea lacunară
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
perspectiva corectării și recuperării acestor tulburări. În asemenea situații, subiectul trăiește stări de disconfort, nesiguranță în vorbire sau alte activități, surmenaj fizic și intelectual, pe fondul cărora se pot instala complexe de inferioritate, anxietate, izolare de cei din jur, reacții nevrotice. • În cazul deficiențelor de intelect, tulburările de limbaj pot determina accentuarea tulburărilor psihice și de comportament ca urmare a deficitului funcțiilor de cunoaștere și de exprimare, a imaturității afective, a creșterii sugestibilității, impulsivității și rigidității psihomotorii, împiedicând semnificativ aprecierea corectă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
apartenența la o minoritate (etnică, religioasă etc.), izolare și marginalizare comunitară, lipsa serviciilor sau dificultăți în accesul la servicii (de sănătate, educaționale, sociale, specifice etc.), lipsa resurselor comunitare și management deficitar al acestora etc. bâlbâială - tulburare de limbaj de natură nevrotică având drept caracteristici anumite dificultăți de emitere a sunetelor și cuvintelor, repetarea sau prelungirea elementelor discursului (foneme, silabe, cuvinte, fraze), introducerea parazitară a unor foneme, grupuri de foneme sau pauze determinate în special de situații stresante și stări afective cu
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
continuă” (Mircea Martin). O parte a literaturii autorului vine din spațiul memoriei, ce ia nu o dată forme fantastice: fantasticul e dat de perspectiva temporală ce acoperă și resemantizează golurile distanței dintre eveniment și rememorarea lui, alteori de nebulozitatea cotidianului perceput nevrotic. A doua direcție, cea livrescă, este valorificată prin intertextualitate, în special Arta Popescu fiind, în bună măsură, un ecou cultural intertextual. Sursele care alimentează acest mecanism sunt texte șablonizate, frânturi de texte, citate ultracunoscute, autori cu o circulație aproape generală
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
fenomenul s-ar datora combinației dintre un stimul aversiv suficient de intens și un grad înalt de neuroticism la individ. Interesul pentru această teorie se datorează faptului că ea prezintă date obținute prin observație în mod aparent surprinzătoare: există reacții nevrotice declanșate de condiționări aversive vechi care prezintă o persistență neașteptată în ciuda consecințelor catastrofice ale acestora și, invers, rezultate terapeutice stabile în timpul curelor aversive și în absența oricărui tratament de „susținere”. Fobiile „pregătite” Un alt fenomen pare a avea legătură cu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Aceste fapte și ipoteze introduc în noțiunea de flexibilitate-inflexibilitate cunoștințe dintr-o perspectivă interacționistă cu adevărat bio-psihosocială. Modelul inhibiției reciproce (Wolpe) Modelul Wolpe continuă ideea că studiul nevrozelor experimentale induse la animal trebuie să conducă la o înțelegere a reacțiilor nevrotice umane. Reluând în laborator lucrările lui Masserman, el demonstrează că, spre deosebire de ceea ce gândea Freud, reproducerea experimentală a noțiunii de conflict nu este indispensabilă instalării „nevrozei”; intensitatea stimulului nociceptiv poate fi suficient. Astfel, o pisică flămândă se dovedește incapabilă de a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
flămândă se dovedește incapabilă de a se alimenta la vederea cuștii experimentale în care a primit șocuri electrice. Invers, cu cât se îndepărtează de mediul traumatizant, cu atât alimentarea poate juca un rol „calmant” în răspunsurile emoționale ale animalului. Reacția „nevrotică” a pisicii variază, deci, în funcție de intensitatea stimulului condiționat. Autorul a dedus că, dacă anxietatea poate inhiba alimentarea, aceasta din urmă poate, la rândul său, într-un context diferit, să inhibe răspunsul anxios. El vede în acest antagonism o manifestare a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și Eysenck. Pavlov, 1941. Gray, 1964. Eysenck, 1952. Eysenck, 1947. Analiza sa dimensională schițată de Eysenck pare o cale de urmat, mult mai plină de conținut, ni se pare, decât conceptul de "schemă", de exemplu, cu conținut pur descriptiv. Reacție nevrotică. Psihopatul, de exemplu. In special în ceea ce privește utilizarea sa clinică imediată. Gray, 1964 și 1976. Eynsenck, 1968. Efect Napalkov, 1963. Eysenck, 1968. Paradox nevrotic. Seligman, 1971. Obscuritatea, tunetul, focul, animalele periculoase... Ideea este interesantă; ea reunește, într-o oarecare măsură, modul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
plină de conținut, ni se pare, decât conceptul de "schemă", de exemplu, cu conținut pur descriptiv. Reacție nevrotică. Psihopatul, de exemplu. In special în ceea ce privește utilizarea sa clinică imediată. Gray, 1964 și 1976. Eynsenck, 1968. Efect Napalkov, 1963. Eysenck, 1968. Paradox nevrotic. Seligman, 1971. Obscuritatea, tunetul, focul, animalele periculoase... Ideea este interesantă; ea reunește, într-o oarecare măsură, modul în care etologiștii concep unele procese de învățare, dar îi lipsește confirmarea atât pe plan clinic cât și pe cel terapeutic. Vom vedea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de obsesia intimității trupești, a „spasmului divin”. Fată săracă, rămasă orfană, Dita încape pe mâna unor inși pofticioși, care o împing în mrejele desfrâului. Copila nu se opune, acceptând cu ușurință un trai de
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
problemă în Trifești. Din 1988 până în 2004 s-au înregistrat 2 astfel de cazuri. În ceea ce privește incidența diferitelor boli la nivelul întregii populații a satului Trifești, situația se prezintă astfel: cea mai mare incidență o au bolile cardiovasculare asociate cu boli nevrotice (cinci persoane din zece suferind de tulburări nervoase, conform aprecierii medicului din localitate) și alcoolism, dar și cazuri de hipertensiune la tinerii de peste 30 de ani. O a doua categorie de afecțiuni o reprezintă bolile respiratorii, care se manifestă sezonier
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește”), este oportunist („ca țiganul la praznic”), așa încât unde este țigănie e vorba de scandal, gălăgie nevrotică sau târguială nerușinată. Un lucru este limpede: când își pierde măsura, ironia alunecă în batjocură sau înjurătură. Ceea ce urmează nu poate fi decât un lanț grosolan de nepotriviri. Cel obișnuit să se descurce mereu nu ezită, la o adică, să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu imense macarale rivalizând în urâțenie doar nemiloasele buldozere, devine mediul perfect al delațiunii și gregarizării. Frica românilor unul de altul, suspiciunea bolnăvicioasă, promiscuitatea domestică - toate se trag din transformarea locuinței personale într-un dormitor colectiv. Suntem în plină deraiere nevrotică a umanității celor mai mulți cetățeni ai României socialiste. Fragmentele despre demolări (mai ales tabloul descris la pagina 111) sunt, în opinia mea, cele mai răscolitoare și mai emblematice. Paul Cernat descrie infernul cozilor cu o precizie de chirurg. La fel foamea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
diabetul. Mulți dintre cei cu hipoglicemie suferă diverse grade de șoc insulinic fără să-și dea seama ce se întâmplă. Aceasta poate fi o situație absolut îngrozitoare, mai ales pentru persoanele care nu știu care este cauza problemei și sunt catalogate ca nevrotice, ipohondre, excentrice, „nebune” sau fără leac. Gândiți-vă la miile de suflete ale căror vieți au fost ruinate, când răspunsul s-ar putea să fi fost disfuncția pancreasului și hipoglicemia. Medicul Seale Harris susține că „hipoglicemicul de astăzi este diabeticul
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
fiecăruia dintre noi, și fiecare dintre noi se descurcă bine în această privință, lucru inerent seducției. Evident, de la un an la altul dorința poate lua diferite forme. La unii este normală, la alții pare să ia o formă mai degrabă nevrotică. Dar, în realitate, toată lumea dorește să seducă, seducția situându-se în miezul raporturilor umane. Din punctul de vedere al celor seduși, seducția desparte; de altfel, cuvântul „seducție” provine din verbul latin seducere, care înseamnă „a despărți”. Ea îi duce acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
totul. Tânjirea lui Marlowe nu are un obiect precis și, prin urmare, nici soluțiile nu sunt la îndemână. Alcoolul e doar o ocupație de tranziție între două căderi psihice, conștientizate sau nu. În ciuda acestor particularități, Marlowe nu intră în categoria nevroticilor care-și plâng de milă. Dimpotrivă, există un apăsat sentiment al demnității, o formulă a manifestării onoarei ce conferă lamentourilor sale mai degrabă aerul unor meditații filozofice decât încercări de a regla conturile cu existența. Relațiile cu femeile nu depășesc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de lachei, să-i pună să lucreze la scenarii de proastă calitate (Karl, 1989, p. 474). Folosiți sub potențialul lor real, tracasați de pretențiile absurde ale regizorilor și producătorilor, șocați - precum Fitzgerald - de bizareriile actorilor, ei părăsesc, traumatizați, rezervația de nevrotici și maniaci, fericiți să închidă ușa în urma unor episoade coșmarești. Deși plini de bani, se întorc spăsiți la modestele birouri de scriitori ale căror cărți continuă să nu se vândă. „Gunoiul uman” (Meyers, 1994, p. 287) numit Hollywood le pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]