2,919 matches
-
un înger trist? - Nu... L-am întâlnit... întâlnit pe Sofocle! - Sărmanul! și ce ți-a spus? - Că după moarte nu mai există nimic! - I-auzi?! Și pe cine-ai mai întâlnit acolo? - Pe Euripide... Care a zis că după moarte nimicul se transformă în nimic! - Bravo! și pe cine-ai mai întâlnit?... - Pe Florin Piersic, venit la Socola, de zilele instituției... În costum negru, cu o batistă roșie în buzunarul de la piept, cu un șal alb la gât, el a fost
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
îngropa prin crânguri/ fațada ștearsă-a României mele// omor cu gândul fețe inamice/ mă-mpiedic sobru de un trai grotesc/ și asta-i țara-n care azi domnesc/ picioare strâmbe semne și varice// privirea mea se-ndreaptă către pleavă/ organice nimicuri cu pretenții/ zadarnice-ntrebări se strâng la poartă// trăiri intense-n veșnica dumbravă/ când locului pe rând incompetenții/ conduc o societate-aproape moartă" (Ionuț Popa); ,Intru-n posesia ajutorului social/ și-mi cumpăr o pâine, de toți banii, o pâine/ și
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
gol și plin, dintre vremelnicie și eternitate, "necontenind / a se împuțina prin cele ce se adaugă, necontenind / a se înmulți prin cele care scad" (Tripticul numărării), ca tot atîtea raportări la Neantul suveran.: "Nimic să nu intre, nimic prisosind / fără nimic al nostru, fiind zidiți din nimic cu mîinile goale de făcut și cu mîinile / toate ale Sale pline, reflectîndu-se goale / în noi, diferențele magice între / geniul muririi ce ne mîhnește și macină, / și al nemuririi care-L mîhnește și nu
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
Liiceanu mîncînd mititei în public cu președintele în funcțiune al unei țări de performanți înotători în mizeria cotidiană și la propriu și la figurat, precum dl.Traian Băsescu, în loc să-l conștientizeze, chiar în fața rafturilor cu cărți dintr-un pseudofestival al nimicului, organizat jalnic la concurență cu tîrgul de automobile }iriac, de drama inimaginabilă a scrisului românesc?". Reținem, de asemenea, considerațiile pertinente ale lui Nicolae Florescu privitoare la cronica literară. "O instituție nu doar estetică, ci și morală, ce ia temperatura spirituală
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
oțet: Nu m-a făcut doar prostituată, ci și m....ă. Dacă tu, ca europarlamentar, îți permiți să spui asta de un om... Cu cine nu s-a certat el? Se ceartă cu frunzele, cu florile, cu copacii. Toți suntem nimicuri, toți suntem păduchioși. El miroase și urât, așa că îl prefer pe Baldovin. Se scarpină în buric și după aia aruncă cu murdăria în tine. Îi miros picioarele mai rău ca unui câine mort. Om mai macabru și mai mărunt nu
Oana Zăvoranu despre CV Tudor: Îi miros picioarele a câine mort by Popa Ana Cristina () [Corola-journal/Journalistic/73216_a_74541]
-
babă guralivă" (nunta). Ciclurile elementare ale iubirii adună în pământuri (blestemul. blestemul. blestemul) apăsarea pedepsitoare a amorurilor telurice; în aere (cerc, inel, sfera), lipsa de scăpare a rotirii în cerc ("timpul trece prin sfera lumilor cerești/ ivindu-se din el nimicul buric de înger dolofan prin nouri"); în ape (sânul, ochii, ascunzișul), nașterea și pierderea în ochii iubitei, "locul de-not pentru trup"; în focuri (scânteia, flacăra, cenușa), leitmotivul "mi-o fi dor" duce la "arderea de tot". Voi exemplifica cu
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
fundul unei canoe înguste" "Picioarele-mi 's la Moorgate, și inima-mi E sub picioare. După împlinirea faptului A plâns. A promis "un alt început" N-am replicat. Pentru ce să port pică?'" "Pe Nisipuri la Margate Nu pot lega Nimicul de nimic Unghiile rupte ale mâinilor murdare Oamenii mei oameni umili ce n-așteaptă Nimic" la la La Cartagina-am ajuns apoi Arzând arzând arzând arzând O Doamne Tu culege-mă O Doamne Tu culege Arzând IV. Moarte în apă Phlebas
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
ca și cînd te-ai afla pretutindeni / încît oriunde-ai fi căutat / să fii imposibil de găsit // noua carte a tînărului poet / nu marchează o cotitură / dar probează virtuți remarcabile // să te însingurezi - din renunțare în renunțare / să atingi prundul nimicului/ în care-și înfige rădăcinile copacul sterp al Marginii// ajuns la al treilea volum poetul / întrutotul maturizat/ este un nume în corul celor patruzeci de glasuri // să fii scobitura din piatra / unde te-ai retras / să fii piatră // ultimul op
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
politicieni penibili sau/și agresivi în limbaj, agramați, infractori spilcuiți, evident, cu gulere albe, dar bine plasați în vizorul aparatelor foto și al camerelor de filmat, "analiști" de toate pentru toți... Se știe doar: reputația se poate clădi și pe nimicuri, și pe vacarm, și pe multă hăhăială cu marca divertismentului. Un rol nociv, am putea zice, devastator, în plan moral, mai cu seamă pentru adolescenții cu minte necoaptă și proastă creștere, îl au, în această sarabandă a fabricării vedetelor, televiziunile
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
o face și astăzi”, a povestit Mircea Diaconu. Interzis timp de zece ani, filmul se bazează pe piesa D'ale Carnavalului a lui I.L. Caragiale și explorează universul micii burghezii meschine, o lume a concreteței și-a culorii, măcinată de nimicuri și aventuri sentimentale, o lume de o morală dubioasă care-și asumă sincer și zgomotos pasiunile. O lume rea, cu un limbaj urât și o minte îngustă.
Mircea Diaconu, despre spectacolul care a bulversat lumea teatrală din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/76221_a_77546]
-
repetate, cu actorii schimbați, de atîtea ori, dările de seamă despre lumea, vorba hulitului Arghezi, "în care toate doar au fost/ și nu mai sunt acum" se citesc aproape cu zîmbet. Scrisul, încă elegant, cumpănit chiar în invective, colorînd literar nimicuri dintre cele mai omenești, care ar trebui să dezamăgească, absoarbe, după trei sferturi de veac, tensiunile. Iar ceea ce era, atunci, o obrăznicie, devine o înfruntare între egali. E răzbunarea, îndeajuns de perfidă, a statuilor. Partea a doua a lui Nu
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
stabili, inclusiv cultural, la Paris, abandonând România. Dar - amănunt pe care îl uită adesea comentatorii - rămânând un apatrid, deși i-ar fi fost relativ ușor să devină cetățean francez. Opțiunea sa vizează o Franță abstractă, a cărei măreție rezidă „în nimicuri” (op. cit., p. 43). Nu devine francez, căci în Despre Franța a scris, negru pe alb: „Ce-aș face dacă aș fi francez? M-aș odihni în cinism.” (p. 50)! Nu mai simt nevoia să adaug nimic: o ediție ca la
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
și titlul spectacolului, care ne trimite spre orice orizont sau spre nicăieri. De altfel, titlul The Nothing Box se pretează la mai multe traduceri, care permit un joc de genul: Cutia fără conținut, Cutia goală, Cutia cu nimic, Cutia cu nimicuri. Această ultimă interpretare este foarte potrivită spectacolului, format dintr-o serie de „nimicuri”, tratate însă cu toată atenția și cu destulă ingeniozitate și haz. Suita de momente de dans concepute de Silvia Călin a fost interpretată de Andreea Duță, de
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
altfel, titlul The Nothing Box se pretează la mai multe traduceri, care permit un joc de genul: Cutia fără conținut, Cutia goală, Cutia cu nimic, Cutia cu nimicuri. Această ultimă interpretare este foarte potrivită spectacolului, format dintr-o serie de „nimicuri”, tratate însă cu toată atenția și cu destulă ingeniozitate și haz. Suita de momente de dans concepute de Silvia Călin a fost interpretată de Andreea Duță, de binecunoscutul actor și dansator Istvan Teglas, de Galea Bobeicu, Sebastian Claudiu, Oana Albu
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
în mod neechivoc faptul că investigația CNSAS prin Direcția sa de specialitate nu a identificat documente care să conțină informații transmise de mine Securității", a spus Gătej, citată de Gătej a adăugat că, în legătură cu această chestiune, consideră că nu are "nimic" să își reproșeze "atât în plan profesional, cât și uman". În consecință, nu consider necesare comentarii suplimentare față de adeverința foarte clară de necolaborare eliberată de către CNSAS. Speculațiile pe această temă nu fac altceva decât să denatureze sensul investigației și deciziei
Gătej, despre decizia CNSAS: Nu-mi reproşez nimic profesional sau uman () [Corola-journal/Journalistic/49404_a_50729]
-
la mine-acasă, Daniel Cristea-Enache îi reproșa autorului o anume ușurință, chiar ușurătate, cu totul străină de profunzimea angoasată fără de care criticul nu concepea, pe atunci, poezia. (Nu știu dacă între timp și-a schimbat imperativele, articolul din Observator cultural despre Nimicul lui Mircea Cărtărescu nu m-a lămurit deloc.) Moartea parafină pare să fie răspunsul lui Robert {erban la asemenea pretenții revolut impresioniste. Oare doar Patriarhul ar trebui să se simtă vizat de țepii unui asemenea poem scurt? „lui daniel/ nu
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
reușit să-l convingă să rămână, nu a reușit să-l convingă să nu se sinucidă. Eșecul ipostaziază ceva mai mult decât un impas, caracterul emblematic al acestei întâlniri. Nu există un argument pentru dorința de a deveni nimic, împotriva nimicului. Cel care iese pe ușă nu este un bărbat care a eșuat în viață, ci unul în cazul căruia viața a eșuat. Așa cum cel care rămâne nu este un bărbat care a câștigat în viață, ci unul în cazul căruia
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
Sorin Lavric Pe oameni îi poți împărți după felul cum reacționează în fața neființei: cu spaima că-i va înghiți nimicul, cu bucuria că se vor cufunda în marele-i eter, cu preocuparea de a-i converti golul în ecuații sau cu atenția absorbită de nuanțele ei lexicale. Din prima categorie fac parte oamenii comuni, din a doua naturile religioase, din
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
înrudiți. În fond, bizareria acestui termen mic, vag și aparent insignifiant - cum pare a fi neființa la prima vedere - este că, deși nu-ți sugerează nimic concret, dă naștere unei mulțimi de asocieri tematice. Căci neființa nu e doar golul, nimicul, neantul sau vidul, dar neființa mai înseamnă și moartea, răul, falsul, minciuna sau urîțenia. Unui om fără obișnuința filosofiei, neființa nu îi trezește în minte decît acea unică locuțiune verbală pe care o repetăm cu toții cînd e vorba de moarte
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
ontologică (Thales, Heraclit, Anaxagora, Empedocle, pitagorecieni), care nu ia în seamă problema neființei, ignorînd-o și considerînd-o un fleac lipsit de importanță. Potrivit acestei poziții, a vorbi despre neființă înseamnă să-ți pierzi vremea bătînd cîmpii. Cine vorbește despre nimic spune nimicuri, cuvinte goale, dedîndu-se mai devreme sau mai tîrziu la sofisme. A doua poziție este cea meontologică (de la substantivul me on = neființă), care admite că tema neființei merită să fie discutată, întrucît neființa, deși nu are un corespondent în realitate, poate
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
în realitate, poate fi o ficțiune utilă. Cu alte cuvinte, deși neființa nu are statut ontic, ea are valoare operațională. Ea este o plăsmuire eficientă, atît și nimic mai mult. În acest caz, cine vorbește despre nimic nu mai spune nimicuri, ci face o serie de operații mentale care se pot dovedi la un moment dat folositoare. Această optică a fost îmbrățișată de Leucip și Democrit, de Platon (în opera tîrzie) și de Aristotel. A treia poziție e cea antimeontologică (împotriva
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
gradul doi x2 = - 1 nu are soluții reale, deoarece pătratul oricărui număr real trebuie neapărat să fie un număr pozitiv. În aceast caz, un gînditor anti-neființă (antimeontologic) va spune că o astfel de ecuație, neavînd soluții reale, ține de domeniul nimicului și va refuza să mai încerce s-o rezolve, îndreptîndu-și atenția în altă parte. În schimb, un gînditor pro-neființă (meontologic) va spune că orice ecuație de gradul doi trebuie să aibă două soluții, chiar dacă ele sunt non-reale. În consecință, ecuația
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
referințe la istoria cineamtografiei, Blow-Up (1966) al Michelangelo Antonioni, în măsură să ofere spațiul de reflecție pentru raportul dintre real și imaginar pe care pelicula îl mediază. Deopotrivă, victima și ucigașul se află în cadru. Abia în acest moment, densitatea nimicului crește exponențial și tot ceea ce a plutit în indefinitul și inutilul unor clipe moarte rezonează aproape nevrotic. În această privință, Mihai Ionescu și Tiberiu Iordan au știut să contrabalanseze acumularea de nimicuri cu un eveniment bulversant, atât de abominabil încât
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
află în cadru. Abia în acest moment, densitatea nimicului crește exponențial și tot ceea ce a plutit în indefinitul și inutilul unor clipe moarte rezonează aproape nevrotic. În această privință, Mihai Ionescu și Tiberiu Iordan au știut să contrabalanseze acumularea de nimicuri cu un eveniment bulversant, atât de abominabil încât refuză explicația. Regizorii nu au însă inspirația să oprească filmul la timp și alte câteva replici se scurg inutil, iar corpul tranșat și încărcat într-o valiză poate fi vizionat în trecere
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
numai lipsa de inspirație a autorităților boliviene îl vor transforma într-o legendă. Soderberg știe însă să infuzeze personajului său o aură tragică, știe să facă din deficitul de acțiune și din absența cuvintelor un pretext pentru a medita la nimicul prăfos în care cad eroii, cioplește fin la mitul lui Che, cel de pe tricourile unor numeroase generații de adolescenți. Regizorul român lucrează cu variațiuni pe aceeași temă, însă monotonia unei existențe în munți se transformă la el în ceva tern
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]