2,270 matches
-
patria sa adoptivă, o nuanță de ironie și de despreț al oamenilor a trebuit să răsară în privirea nobilului și cavalerescului suveran de câte ori iscălea asemenea decrete, fiecare din ele o frunză veștedă de toamnă, o iluzie pierdută, o existență morală nimicită c-o trăsătură de condei. Carol îngăduitorul e departe de-a fi atât de puțin fin precum le place unora a crede. El posedă acea mare memorie de figuri și nume care se găsește ca o trăsură caracteristică și moștenită
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
muntene. Însă, în acest moment suprem, îl părăsi pe bătrânul general rațiunea militară. Fără un plan de campanie bine stabilit... el năvăli cu cetele nedisciplinate, orbite de sete de sânge, în Muntenegru și, în strâmtoarea de la Crușa, fură împresurați și nimiciți cu totul. Părăsit de toți oamenii săi, bătrânul leu se luptă mult timp cu cei 600 de scutarioli aleși contra unei grozave mulțimi. Toți căzură pîn'la cel din urmă. Albanejii își aflaseră Thermophylae al lor. Nici unul din cei aleși
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri..." (Egipetul) Ultima formă a zidului este cenușa. Ea trimite încă sensuri ca o ultimă pâlpâire a unei pile electrice spre ceva care a fost: * spre războaiele dintre regi care au ars și nimicit cetăți ("Cu cenușa Romei voastre moarte legioane punte / Peste râuri. Și nimica nu se v-alege de voi..." Memento mori; sau: "Fii dinainte singur, la rele el urma-va, / Cu sânge și cenușe pământul presăra-va..."; Vor risipi cenușa iubitei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ca instituție universală, nu putem tăgădui meritele lui într-adevăr extraordinare pentru cultura omenească. Pusă în fața unor rase aspre, abia răsărite din locuințele lor primitive și abia aruncate asupra civilizației antice, pe care au călcat-o în picioare și au nimicit-o, biserica era singurul punct luminos nu numai pentru cultură în genere, dar chiar despre libertatea dezvoltării omenești...[...]... Despre învățământ cată să notăm asemenea că atât cel popular cât și cel înalt sunt creații ale acestei biserici. Cum că prin
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-i imagine, așezat în scaunul enorm al biroului (distanța de la birou la ușă, imensă, pentru ca cel intrat să aibă timp să facă pe el, parcurgînd-o), deci așezat pe un scaun, acceptînd intrarea unui personaj pe care dictatorul vrea să-l nimicească numai și numai prin prezența lui (într-adevăr hipnotică): personajul deschide ușa, intră, începe să facă pașii fără sfîrșit pînă la biroul ducelui, acesta, jucîndu-și îngroșat rolul, își balansează (adică distrat și nonșalant) scaunul, iar cînd victima ajunge foarte aproape
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țărănimii muncitoare, nu va rămâne nepăsător față de uriașa campanie a strângerii recoltei și a colectării și va căuta s-o zădărnicească prin toate mijloacele. În aceste condițiuni, organele noastre au sarcina de a preveni și împiedica uneltirile dușmanului, de a nimici toate mârșavele sale încercări de sabotaj și diversiune. III.Pentru aceasta se vor lua măsuri: - De a se activa și folosi din plin agenturile existente atât în rândurile chiaburilor și în cele ale țăranilor săraci și mijlocași, raportându-se în
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Depinde de măsurile pe care le luăm de acolo. Tov. Gheorghiu-Dej: Soarta lor este cunoscută; au mai încercat și alții să fugă. Nu moșierii, nu aceștia sunt periculoși, alții, foști militari. Dar și aceștia, cât de periculoși sunt, au fost nimiciți. Organele Securității au obținut succese foarte frumoase. Ei nu se pot menține decât foarte puțin timp. Tov. Borilă: S-au menținut mai mult chiaburii localnici. Tov. Gheorghiu-Dej: Aceasta este o primă operație. După aceea, când condițiile vor permite, de ex.
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
bandiții. Noi nu putem să spunem populației. Dar aceasta este un prilej foarte bun să le arătăm indirect, să le treacă pofta, că dacă ei vor da adăpost sau dacă-i văd și nu aduc la cunoștința autorităților, vor fi nimiciți. Aceasta va avea o importanță foarte mare, întâi pentru străinătate, va arăta că regimul nostru, deși nu este U.R.S.S., dar nici aici nu s-au putut menține bandiții un timp cât de cât important, că oricine vine aruncat din
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Ivanovici Kuznețov, care, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, ani de zile, folosindu-se de uniforma de ofițer german și pătrunzând în centrul administrației de ocupație hitleriste din Ucraina, a transmis la Moscova informații de o deosebită importanță și a nimicit un număr mare de conducători fasciști. Măreața atitudine morală a lui N.I. Kuznețov rezultă clar dintr-o scrisoare a lui, lăsată pentru cazul că nu se va întoarce viu din misiunea ce i se încredințase. În această scrisoare, el spune
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
acum sunt cât se poate de calmi, însă se așteaptă să vadă ce fac rușii și cum merg lucrurile, vor lupta pe viață și pe moarte. Cred că dacă se vor întâmpla lupte, toate trupele intrate în Cehoslovacia vor fi nimicite”. Într-o altă idee a arătat: „După mine, conducătorul statului nostru a vorbit prea just, s-a întrecut cu curajul, iar pe nebuni poate să-i înfurie și s-o ia drept o amenințare, din care putem să avem necazuri
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
este că evenimentele petrecute înainte de 1792 în sud-estul Europei l-au făcut pe însuși Albert Sorel, cel care, după cum am văzut, susținea că există o chestiune orientală de când sunt turcii în Europa, să afirme următoarele: la 1 august 1770, rușii nimicesc pe turci la Cahul; victoriile rușilor au pus în mișcare diplomația: „astfel, chestiunea orientală era de-acum înainte pusă: era vorba de a ști dacă Imperiul turc va fi dezmembrat și dacă rușii vor fi lăsați să se stabilească pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
va aluneca pe panta concesiilor, datorită presiunilor exercitate, din motive în parte diferite, de Viena și Berlin. De asemenea, Rusia se împotrivea și acceptării unor mediatori ai păcii, de teamă că ei îi vor anula victoriile armate. După ce Rumianțev a nimicit la Cahul, la 1 august 1770, armata marelui vizir, turcii nu se puteau însă gândi să dispute rușilor cu succes Principatele. Totuși, Ecaterina a II-a nu s-a lăsat orbită de această fericită întorsătură a lucrurilor: „ea știa că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dacă rușii trec în forță Dunărea și merg spre Adrianopol, atunci noi, austriecii, să înaintăm pe Dunăre cu un corp de armată pentru a le tăia spatele, obligându-i la o retragere precipitată, în care armata lor ar putea fi nimicită și turcii, salvați, ne-ar despăgubi cu Oltenia; 2) dacă rușii ar forța Constantinopolul pe mare și ar amenința Turcia cu ruina, noi trebuie să ocupăm provinciile la îndemână: pentru aceste două cazuri, împărăteasa a hotărât pregătirea unui corp de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
invoca faptul ca agresorii în acel război au fost otomanii, iar rușii erau creștini, de unde și decizia sa de a nu pune în mișcare un corp armat contra rușilor, dar nici nu li se va alătura pentru a alunga și nimici pe turci. Aceste considerații au fost persiflate de Iosif al II-lea, care definea, în scrisoarea sa din 24 ianuarie 1771 către Leopold, astfel sistemul său: ori îl introduc pe regele Prusiei în joc (de constrângere a Rusiei la concesii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Galiția, când „mulți polonezi au început să treacă în Moldova” - constata consulul rus la Iași, Kotzebue, într-un raport din 24 ianuarie 1847. Acest aflux, ca și febrila activitate a emigraților, a îngrijorat cabinetele din Petersburg și Viena. După ce au nimicit republica Cracoviei - scria Codrika lui Guizot la 4 ianuarie 1847 - guvernele care au cooperat la acest act își întorc privirea spre Principate. Sub pretextul că Moldova servește de refugiu unui număr de polonezi, agenții ruși și austrieci au primit ordin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care i se opunea, între care și românii, ce-și apărau drepturi elementare imprescriptibile. Prin concepție și simțăminte, el dorea drepturi naționale pentru toți, ceea ce contravenea politicii guvernului care-1 angajase și-l numise general-comandant. Ca militar, i se cerea să nimicească pe toți cei care-1 înfruntau cu arme, deci și pe cei ale căror drepturi el le recunoștea ca fiind încălcate. Proclamațiile sale vădesc, într-o oarecare măsură, tendința de a ieși dintr-o dilemă apăsătoare. Spunem într-o oarecare măsură
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în fapt a bazelor tratatului de la Unkiar Iskelessi; în 1837, rușii sprijină asediul indian al Heratului („cheia Indiei”) și, drept ripostă, englezii atacă pe mare Iranul, care este silit să ridice acel asediu; în 1839 englezii atacă Afganistanul și sunt nimiciți, iar rușii întreprind expediția Perovski spre Hiva, care eșuează și ea. Imbinând acțiunea diplomatică cu cea militară, rușii anexează în 1846 pe cazahii din vechea Juză și-și deschid drum în adâncimea Asiei centrale, urmând cursul superior al Sîr Dariei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și valul tău îl uzi cu lacrimi că de roua, O mincinoasă dimineață strecurînd 25 în somnul meu de noapte, 265 Alungind toate Emanațiile Femei de lîngă Los departe? Eu refuzat-am să privesc Universală Viziune. Și tu-l vei nimici pe cel ce ți se dăruie, [Dacă alungi toate Femeile departe de Beula, eu alunga-voi toți Bărbații departe de tine.] 270 Cîndva născută pentru înveselirea și-amuzarea26 Omului, acum născută toate Puterile să-i sorbi?" Am auzit răsunătoarea mare, glasul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ierusalim, Emanația să, a devenit ruină, Micuții ei uciși sînt pe la colț de străzi 49, Si însăși ea captivă-i luată și în nedeslușire-i risipita. 540 Pune-ți la cingătoare spadă, O, tu, neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe aceia ce la ruină duc pe Silo". Așa vorbiră solii lui Beula. Plecînd tăcută, Familia Divină nalta Universalul cort Peste Înaltul Snowdon, și-nchise Solii-n nouri împrejur 545 Pînă la timpul Sfîrșitului. Apoi Șapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
117, Lume de-adîncă beznă-n care lucrurile toate în grozavii au rădăcini. Acestea sînt cuvintele lui Enion, ce se aud dintr-ale disperării valuri reci: "O Tharmas, te pierdusem, și cînd sperăm că te găsisem, O Tharmas, să nu mă nimicești de tot, ci lasă doar 185 O mică umbră, numai o mică-nfățișare, ca o ploaie, a lui Enion Să fie lîngă tine, Groază iubita; lasă-mă încă să rămîn, și-apoi plinește Dreapta-ți judecată-asupră-mi; dar lasă-mă să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dă-mi, Căci moartea mi-este mult mai bună decît viața, dorința mea e moartea Pe care în zadar am căutat-o pe felurite căi, si totusi trăiesc încă. 60 Trupul Omului fostu-mi-a dat. Degeaba caut să îl nimicesc, Fiindcă tot se iscă-n pești și iezme-ale adîncurilor, Și-n aste chipuri de dihanii în Veșnic chin Trăiesc, Și tu, O Urizen, căzut-ai, spre-a nu fi izbăvit nicicînd. Lumina-ascunde-ți-o de mine pentru totdeauna, si eu ascunde-voi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înnebunita. Ea205 aruncắ în aer Porțile inimii lui Enitharmon cu Bubuit înfricoșător, Și-acum era cu neputința să fie-nchise iar vreodată; țîțînile de aur fost-au smulse, 325 Și se făcură țăndări porțile și ale lor podoabe fost-au nimicite Sub arborele Tainei, căci tremurînd nemuritoarea umbră Născu asta minune-ngrozitoare: un Nor; crescu și crescu Pînă ce mulți dintre cei Morți buzniră-afară din străfunduri de morminte În chipuri de bărbat fără de femeiești perechi sau Emanații, 330 Cumpliți și delirînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-n pîntece și-n minunatul creier, 355 Întreita, așa precum era în Veșnicie, si Universu-acesta-al patrulea Reînnoit va fi de cele trei și mistuit în focuri ale Minții; Dar de refuzi, Alt trup îmi fi-va Întocmit, iară tu nimicit vei fi și spulberat, încît nu vei mai exista. Căci ești doar o înfățișare și un organ al vieții, si de la tine însuți 360 Ești nimica, fiind Creat Fără-ncetare prin Dragoste și Milă de la Dumnezeu". Los furios răspunse: "Oribilă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dar Enitharmon, tremurînd fugi și se ascunse sub arborul lui Urizen. Însă cu Spectru-amestecîndu-se, Spectrul lui Urthona Minunîndu-se privit-a Centru-acum deschis; și inspirați prin divină Milă 375 La rîndu-i, el dădu Lucrări lui Los să le-mplinească, Mari, să nimicească Trupul pe care il crea; dar în zadar, căci Los făcea Minuni din truda Zidit-au Golgonooza, Los trudind zidi coloane nalte Și-ngrozitoare Cruguri în cerurile de jos, căci dedesubt 380 Fost-au deschise ceruri noi și-un nou
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de fier221. Los însă îi iubea și refuzắ să le Jertfească mădularele de prunc, Și-ale lui Enitharmon zîmbete și lacrimi biruiră asupra voii de-a se apăra. Ci mai degrab' ales-au să înfrunte Moartea Veșnică, decît să-și nimicească 485 Rodul Grijii și al Indurării lor. Năluca lui Urthona fost-a mîngîiata; Dar Tharmas cel mai mult se bucură sperînd că Enion va reveni, Căci el zări noi chipuri de Femei născute înainte pe văzduh Care teșeau moi valuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]