14,855 matches
-
de către tâlhari în coastele verticale ale versanților, dincolo de niște intrări foarte strâmte, de unde se deschideau mai apoi încăperi vaste, grote naturale, cavități subterane în care cetele de tâlhari se adăposteau acolo cu tot cu turmele lor când se iscau marile furtuni de nisip sau când oricare alt pericol pândea. Procuratorul Ponțiu Pilat care se și văzuse triumfând în fața lui Tiberius cu reușita aceasta și cu prada, ordonă ca execuția celor trei tâlhari să aibă loc la Ierusalim fiindcă el și suita sa se
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1402954859.html [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ceara se prelinge pe degete șira spinării este moale ca o curbă la dreapta și buzele precum copiii se duc la școala cu ferestre de nisip prin care se citește marea flacăra se prelinge peste ochii afumați ca un taxi cu care crezi că poți ieși dintre coastele care nu te mai încap pe sârma cu vrăbiile albe care nu-și mai aduc aminte de prima
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Lumanarar_vasile_pin_1390231618.html [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
stea, ai confrunta-o cu imaginea născută din iluzia despre noi? COPIL FIIND Copil fiind, purtam vara pălăria florii soarelui să mă apere de arșiță. Acum, văd luna purtând aceeași pălărie, făcându-mi cu ochiul. Copil fiind, zideam castele de nisip întâlnindu-mă cu prinții din poveste. Azi, nisipul prin clepsidra timpului s-a scurs, castelul sa surpat, sufletul rămânând închis printre ziduri. Copil fiind, simțeam chemarea depărtării atingând zenitul cu mâna. Astăzi, mă agăț de-un colț de cer dorind
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1451088032.html [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
iluzia despre noi? COPIL FIIND Copil fiind, purtam vara pălăria florii soarelui să mă apere de arșiță. Acum, văd luna purtând aceeași pălărie, făcându-mi cu ochiul. Copil fiind, zideam castele de nisip întâlnindu-mă cu prinții din poveste. Azi, nisipul prin clepsidra timpului s-a scurs, castelul sa surpat, sufletul rămânând închis printre ziduri. Copil fiind, simțeam chemarea depărtării atingând zenitul cu mâna. Astăzi, mă agăț de-un colț de cer dorind să-i simt îmbrățișarea. Copil fiind, mă scăldam
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1451088032.html [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
văd astrul nopții tremurând de dorința acelorași ape înspumate. Copil fiind, Aveam încredere în oameni, speranță în visurile divine și în viitor. Astăzi doar divinitatea mai are încredere în mine. Copil fiind, purtam vara pălăria florii soarelui, zideam castele de nisip, atingeam bolta cerului să-i simt îmbrățișarea, scăldându-mă sub clar de lună. Astăzi, nemaifiind copil, speranța și încrederea s-au stins, floarea soarelui nu mă poate apăra de nimicnicia omului, luna nu mai cochetează cu florile, iar prinții din
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1451088032.html [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
vine și durerea cade. FALEZE Din zi în zi mai triste-avem amieze, Că toamna iar culorile își pierde, Din frunze irosește prea mult verde, Luminile pălesc, nu mai sunt treze. Vin vijelii și ploi, vin să ne certe, Să-mprăștie nisipul pe faleze Și-apoi pe-albastrul mării să ne-așeze, Cu murmurul de val să ne dezmierde. Și iarăși vom călători-mpreună, Prin cerul toamnei reci și fără frunze, Doar luminat de stele și de lună. Și fremătând de taine
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1445596710.html [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
revărsărilor albastre, ca semn al infinitului: „Când ții clepsidra în mână / Clipa se pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate de revărsări albastre / Ale fluviilor cu lichidul diluat / În lumină în amestec de nălucire poetică.” (Victor Ghe. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești, cuprinzând cu închipuirea armonia lumii: „Cuvintele îmi sunt oștiri vernale, / Zidirile luminii mă așteaptă, / Topiri vuinde brațele îndreaptă: / Refac doiniri de jad, monumentale!” (Theodor Răpan - „Sonetul VII
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399208006.html [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
iar și încă,Nu mai găsesc nici drumul către soare.Și mă trezesc în noaptea cea adâncă,În miezul iernii neîndurătoare,Când gerul se întinde până-n zareși când zăpada ne așteaptă lângă.Dar viscolul învălmășește malul,Și chipu-i de nisip, în mare pripă,Chiar dacă marea-l mângâie cu valulși-i mai aproape-n fiecare clipă.Nu știm când este vis și când realul,De sentimente tot făcând risipă.Leonte PetreSursa foto: Internet... STINGHERSunt clipele tăiate de tăcereaCe are lama rece și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonte_petre/canal [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
marea cu valuri vine și în surâsuri, soare și bucurie-ți pune. Dar scurtă e dogoarea iubirii care trece. Cu chinul, fericirea în ea este egală. De-un ceas am scris un nume pe zăpadă rece, de-o clipă, pe nisipuri un altul undă spală. Îngălbenite frunze pe trotuare zboară, pe unde-au fost atâtea perechi îndrăgostite. Rămâne-un vis în ramuri, din care-n primăvară cresc flori. Cand ale tale toate șanț vestejite. Referință Bibliografica: Angloivendesqe satara/ Versuri de toamnă
VERSURI DE TOAMNĂ, DE RUBÉN DARÍO de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_samuel_petrila_1486333698.html [Corola-blog/BlogPost/344149_a_345478]
-
ruine, Din izvorul ce vrăjește o pădure în simfonie. Parcă ieri eram pe drumul visului din tinerețe, Stele vii trăgeau cu ochiul,întinzându-ne o mână, Culegeam iubiri cu șoapte în aroma de noblețe, Nu credeam că valul trece,doar nisip o să rămână. Din surâsul vremii tulburi,am uitat să mai zâmbim, Viață este doar o cursă spre o falsă bogăție, Nu vedem cum noaptea trece,am uitat să mai trăim, Ne trezim un suflet rece ,fără pic de avuție. Vrea
DIN SURÂSUL VREMII(I) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1494010735.html [Corola-blog/BlogPost/378769_a_380098]
-
desfrâul ce ne zbatem mai putem visa frumos Când pădurea-i amintire,iar izvorul a secat Cumpărăm florile false,care n-au nici un miros Ascultăm privighetoarea doar din naiul fermecat. Cand din umbră ,fără umbre...umbră tainică-i stăpâna, Când nisipuri mișcătoare vor pată a noastră viața, Căutăm degeaba legea să ne strângă mâna în mână, Se cutremura absurdul...parlamentele-s în ceață. Ne rămâne doar credință,să privim din nou spre cer, Din războiul care începe ,unde nu s-a
DIN SURÂSUL VREMII(I) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1494010735.html [Corola-blog/BlogPost/378769_a_380098]
-
din oase voi pune, pậnă-n zori, ipotecă - dar gậndu-mi urca, ori poate coboară,-n buestru, spre iarnă, și parcă mă duce spre culoarea bogată din tricolor, la noaptea cậnd dragă Antares va va spune ultimu-mi dor, la clepsidra în care nisipu’ a uitat, etern, să se cearnă. Referință Bibliografica: ELOGIU CLEPSIDREI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul I, 28 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ELOGIU CLEPSIDREI de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_clepsidrei.html [Corola-blog/BlogPost/356258_a_357587]
-
Era Iuliana ... .-Mi-am zs: -Poate nu este totul pierdut!....aducandu-mi aminte și de pregătirea făcută cu Crucea Roșie,în timpul liceului când școala noastră câștigase concursul zonal ... Am tras-o ușor pr mal, până când am putut sa ma sprijin de nisipul de pe fundul mmarii ... Am luat-o în brațe și am încercat să o duc cât mai repede pe plaje pentru a începe resuscitarea. ... .La primele încercări, din gură au țâșnit câteva urme de apă sărată ... .Încercăm pe langă mișcările corespunzătoare
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_cosmarul_dan_petrescu_1358009633.html [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
Anotimp > TABLOU DE TOAMNĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Monotonia desculță pe străzi caută dragostea strigată de umbre. Deasupra nostră cad pe fereastre din cer bulgări de lumină pe nisipul clipelor, se curăță gândurile de păcatele verii. Într-o mare iubită de furtuni; viata și moartea-s pe valuri, viața se teme, moartea nu se îneacă. Pielea ca o pânză subțire de in se scaldă-n culori, buzele-ți par
TABLOU DE TOAMNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Tablou_de_toamna_0.html [Corola-blog/BlogPost/356289_a_357618]
-
doctori ai sufletelor care primiseră darul și harul să vindece chiar și pe cei care se cred sănătoși, deși nu sunt, și să îndrume turma plăpândă și rătăcită spre potecile metafizice pe care din când în când se vedeau în nisip pașii lui Dumnezeu. Pe aceia de care lumea aceasta s-a lepădat Iisus i-a vizitat pre când El Insuși s-a dus în pustie să postească și să se roage. (Potecile metafizice) • Dacă mintea și inima noastră nu sunt
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1485356163.html [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
mamăăă!), plângând așa cum plâng copiii, mai ales cei cu ghetele pe dos, mai ales cei cu picioarele goale!...deoarece foarte mulți (aproape toți) nu au cu ce se încălța!...și ce bine-i să mergi pe drumuri cu țărnă și nisip și praf și colb de vreme și timp!...nu te rănești la tălpi, simți cum energia ți se urcă prin oase, spre creștet, către cer!...simți ceva indescriptibil, mai ales că sub aceste drumuri și sub aceste cărări a dispărut
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos by http://balabanesti.net/2012/04/25/cateva-cuvinte-pe-deal-si-o-fata-cu-ghetele-pe-dos/ [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
universul pătrunde și rezonează sunetul, iar omul aude necontenit, fără însă a percepe muzica, fără a o o distinge în întreg universul sonor. Muzica există în sine, nu e inventată de compozitori, ci numai culeasă de ei, ca aurul din nisip. Muzica nu e luată din neant și pusă pe portativ, muzica vine din infinitul și nemuritorul univers audibil și e adusă în formă armonioasă, precum cern aurarii comoara galbenă din materialul steril! Tăcere absolută nu există, iar muzica nu este
NELLY MIRICIOIU. OPERA, UN PARADIS AL BUCURIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404785525.html [Corola-blog/BlogPost/349189_a_350518]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PIATRĂ CENUȘIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache închid o ușă,în pragul tăcerii. nu există legi. principiile se trasează singure pe nisip, aproape de apă. între mine și tine cuvântul e piatră. forma cenușie a cărării abrupte. înainte de întrebare, răspunsul e primul pas. îl fac... Referință Bibliografică: piatră cenușie / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai
PIATRĂ CENUŞIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Piatra_cenusie_anne_marie_bejliu_1337229611.html [Corola-blog/BlogPost/358233_a_359562]
-
iubește doar la timpul (mai mult ca ) perfect surdo-muți pe niște scaune prozaice dezbrăcați de ego-uri artefacte neutre de sentiment sună redundant a iubiri letale vocalele fistichii colindă somnambulic pe bulevardele goale amare sărate îmi (mai) simți tălpile iubind în nisipuri ? ce balast de sentimente se scrie agonic pe cele o mie de nopți ale pustei din noi o să plouă ca în sahara arid dă-mi sufletul nepictat înapoi am ochii încinși de consoane caline mi te scriu pe un cer
PLUS MINUS SENTIMENTE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1415131235.html [Corola-blog/BlogPost/349764_a_351093]
-
te asaltau perfid, Când așteptai o vorbă, un semn, o mângâiere Și poarta lumii mele voiai să ți-o deschid. M-ai așteptat, știu bine, o iarnă de zăpadă, De doruri și speranțe, de vise alungate, Dar am lăsat clepsidra, nisipul tot să-i cadă, Să treacă timpul iute, cu clipele-i uzate. M-ai așteptat, știu bine și totuși, către tine, Nu-mi voi abate pașii nici ziua și nici seara, Atâta doar, așteaptă și ai să vezi că vine
PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1427717931.html [Corola-blog/BlogPost/340986_a_342315]
-
minciună trădare nu-i loc de-așteptare plânge doru-n cale ochi țintă la ușă ulcior revărsat în pocalul timp călci ne însemnat pe cărări sortite ce ușor se uită realul amarnic acest chip ciudat ne tot păcălim construind castele pe nisipul straniu cântă adormirea gânduri cad firav pe un gust amar dezamagiri-n pietre cu toate amorțite mii de lacrimi curg muchie și umbră pe acest pământ. Referință Bibliografica: Muchie și umbră / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349
MUCHIE ȘI UMBRĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1496737657.html [Corola-blog/BlogPost/381083_a_382412]
-
uriașul rezervor alimentar al viitorului omenirii și nu-i dădeau pace întrebuințări nefirești, ca cele de parte sau zonă a unor vaste rețele de complexuri militaro-strategice, constituite de-a lungul timpului de marile puteri riverane c Am pășit stingher pe nisipul fin al plajei din dreptul lui Lincoln Park, vrăjit de-a dreptul de importanța clipei acestui insolit contact, răvășit de imensitatea orizontului lichefiat, de tocmirea simetrică a apusului celest cu ceața subțire, împânzită policrom de razele unui soare aproape “înghițit
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_cu_oceanul_pacific_la_san_francisco_.html [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
de-a dreptul de importanța clipei acestui insolit contact, răvășit de imensitatea orizontului lichefiat, de tocmirea simetrică a apusului celest cu ceața subțire, împânzită policrom de razele unui soare aproape “înghițit” de ocean și lucind puțin învolburat necuprinsul din fața ochilor. Nisipul plajei îmi ardea tălpile și eu mă istoveam să încerc cât mai grabnic apa, care parcă se depărta și nu se lăsa atinsă. Mă zorea încertitudinea că voi putea putea izbuti să iau baremi cu “degetul” temperatura veșniciei, personificată în
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_cu_oceanul_pacific_la_san_francisco_.html [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Seară de seară bătrânul univers se apropie de pământ și respirând abia auzit cu genunchii strânși la gură aproape că uită de sine privind îndelung printre firele de iarbă și nisip la nesfârșită goană și războiul fratricid purtat de furnici în numele sacrei ciosvârte. bătrân și surd vede cum pulberea veacurilor năpădește în straturi foșnitoare aceeași scenă și încă mai clipește uimit din miriardele-i de pleoape de parcă ar zări pentru întâia oară
AMPRENTA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1446184152.html [Corola-blog/BlogPost/384756_a_386085]
-
în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ( * ) visu-mi se destramă... din roua dimineții, în privire, s-a înălțat uimirea - adâncă-n fire, cătând iar Cerul... prin ceața trupului privire... Copilă, visul nu e stâncă, e doar nisip ce își adună firele din gânduri, din simpla ta privire, din Privire, și din tulpina de tăceri, râzând uimire spre-a Soarelui sublimă revenire... când alb e datul Soarelui să-ți fie, velință sufletului, în a ta pornire, gândul se
PĂRINTE (*) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parinte_anne_marie_bejliu_1326580612.html [Corola-blog/BlogPost/361262_a_362591]