2,751 matches
-
și de dispariția unor soli. Amenințarea mongolă a ajuns la porțile Ungariei într-o perioadă de tumult politic. În mod tradițional, baza puterii regelui o constituiau întinsele domenii regale, dar sub Andrei al II-lea donațiile de pământ către marea nobilime au atins un maxim. Comitate întregi făcuseră obiectul unor danii. Andrei al II-lea chiar afirma că, "cea mai bună măsură a generozității regale e fără de măsură." Succesorul său Béla al IV-lea a încercat să inverseze tendința, confiscând proprietăți
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
la audiențe personale, acceptând exclusiv petiții scrise către cancelaria sa. A mers până la a înlătura scaunele din sala consiliului pentru ca toți sa fie obligați să stea în picioare în prezența sa. Toate aceste acțiuni au dus la nemulțumiri în rândul nobilimii. Nou veniții cumani au adus un sprijin regelui și au contribuit la creșterea prestigiului său în ochii bisericii, dar i-au atras și probleme. Nomazii cumani aveau dificultăți în a conlocui cu ungurii sedentari și nobilii nu apreciau susținerea acordată
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
au fost interceptate de Mongoli și distruse înainte de a face joncțiunea cu armata principală de la Pesta, iar altele s-au ciocnit de cumani. Au existat și feudali care au refuzat să participe la campanie. Exista o impresie generală în rândul nobilimii că pericolul Mongol nu era semnificativ și că dezertarea cumanilor constituia un detaliu neglijabil. Avangarda mongolă a ajuns la Pesta la 12 martie, jefuind împrejurimile. Regele Bela a hotărât să evite o confruntare prematură, dar Ducele Frederic a atacat și
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
fierul (încins); iar viața cetățenilor să o pună la adăpostul unei păci lipsite de frică (potrivit descrierii cronicarului Georgios Pachymeres). După ce a urcat pe tron, uzurpatorul a început să facă risipă de bani și pământuri, lingușind poporul simplu și mituind nobilimea. El a mărit pronoile și le-a declarat ereditare, făcând, astfel, pasul de la statul centralizat spre fărâmițare. Îndată după încoronare, Mihail al VIII-lea și-a căsătorit frații cu mirese nobile, "...ca prin căsătorii să atragă de partea sa familiile
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
personal britanic și a respins vocațiile făcute de universitățile de la Utrecht și Oxford, refuzând de asemenea apelul regelui Frederic al II-lea al Prusiei de a venii la Berlin. Pe ziua de 9 iulie 1749, Haller a fost ridicat la nobilimea ereditară de către împăratul Francisc I al Sfântului Imperiu Roman. Mai departe, faimosul medic și savant a fost onorat de mult ori, numit și membru în multe organizații științifice. În anul 1753 Haller a renunțat la activitatea sa splendidă în Göttingen
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
la modul de viață pe care îl practicau strămoșii Bichonului. Pentru peste XXVIII secole, Maltese-ul fost reprezentat în picturi, ceramică și literatură. Acest câine a fost imortalizat în monumentele grecești și se crede că era un câine al regalității și nobilimii. Cu o moștenire mediteraneeană, rasa este originară din Malta și a fost dintotdeauna în compania omului și un câine de casă iubit. Descendenții Maltese-ului au urmărit în decursul istoriei spanielii, nu terierrii cum poate ați crezut. Roba sa albă, matăsoasă
Bichon Maltez () [Corola-website/Science/328536_a_329865]
-
casă iubit. Descendenții Maltese-ului au urmărit în decursul istoriei spanielii, nu terierrii cum poate ați crezut. Roba sa albă, matăsoasă și lungă atârna până la pământ făcând ca rasa să devină un câine de companie foarte apreciat de doamnele din rândul nobilimii în jurul anilor 1800. Datorită dimensiunilor lor reduse, acești câini erau, în mod caracteristic, purtați pe mansoanele doamnelor și cu capul la pieptul acestora. În 1877, Maltese-ul a apărut pentru prima dată la expoziția canină de la Westminster. În acel timp, rasa
Bichon Maltez () [Corola-website/Science/328536_a_329865]
-
tatăl viitorului general. Moștenind împreună cu fratele său Ștefan mai multe moșii în Moldova după mama lor, au trecut ambii în România, unde au și rămas. Nicolae a devenit mare ban, Ștefan, mare spătar. Viitorul general nu a purtat titlul de nobilime în România, a subscris mereu numai cu Iuliu [câteodată și Iulius) Dunca. Tânărul Dunca a intrat voluntar în armată, devenind în anul 1850 sergent. Apoi a urmat "Școala Militară de Ofițeri" din Iași (1852-1854), din care a fost transferat ca
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
pentru noul rege și care ar fi deschis ușa pentru alte dezertări în tabară engleză. Pentru a evita aceste dezertări potențiale, cazul este soluționat în secret. Cu toate acestea, opacitatea totală care înconjoară executarea alimentează zvonurile. O mare parte a nobilimii din Normandia și numeroși susținători ai conetabilului s-au situat în tabăra normandă. Regele Ioan îl deleagă în martie 1355 pe Delfin să organizeze apărarea Normandiei, lucru care necesită creșterea taxelor. Sarcina Delfinului a fost dificilă din cauza influența tot mai
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
serie de caracteristici care o făcea să fie unică printre statele epocii sale. Sistemul politic al uniunii, numit deseori „democrație nobiliară” sau „Libertatea de Aur” a fost caracterizat prin reducerea puterii monarhului prin legi de către Seim (parlament), controlat de către șleahtă (nobilime). Acest sistem a fost un precusor al conceptelor democratice moderne și ale monarhiei constituționale.Cele două state ale uniunii erau egale din punct de vedere legal, deși în realitate Polonia era membrul dominant al Rzeczpospolitei. O caracteristică importantă a populației
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
măsurile sale remarcabile în procesul de transformare într-un stat industrial modern și o mare putere militară, cea ce a și demonstrat în războiul ruso-japonez care a avut loc un deceniu mai târziu. Din Taiwan, oficiali pro-Qing și elemente ale nobilimii locale, a declarat Republica Formosa, în 1895, dar nu a reușit să câștige recunoaștere internațională. În China, Tratatul a fost considerată o umilire națională de birocrație și a slăbit foarte mult sprijinul dat dinastiei Qing. Deceniile anterioare ale mișcării de
Tratatul de la Shimonoseki () [Corola-website/Science/319932_a_321261]
-
fost decapitat. Puterea clanului Tokugawa era acum supremă și garantată pentru o lungă perioadă de timp. Înainte de moartea sa, Ieyasu a promulgat un „Regulament în 13 capitole pentru samurai” (numit "Buke shohatto") și „Legile referitoare la Curtea imperială și la nobilime” ("Kinchū narabi ni kuge shohatto"), în 17 capitole. Moare pe data de 1 iunie 1616. Înmormântat temporar la templul șintoist "Kunō- zan Tōshōgū", lângă Shizuoka, rămășițele sale au fost mutate un an mai târziu la Nikkō, unde prin decret imperial
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
Bistrița și Sighișoara), construcția unor noi cetăți de piatră sunt doar câteva dintre măsurile inițiate de regalitate. Pe fondul procesului de reconstrucție se fac resimțite, începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, tendințe centrifuge în sânul marii nobilimi maghiare și, în special, a voievozilor Transilvaniei. În timpul voievodului Roland Borșa (1282-1294) și al urmașului său Ladislau Kán al II-lea (1294-1315), stările au instaurat un regim congregațional, menționat în izvoare ca "regnum Transilvanum", autonom față de Regatul Ungariei. Aceste evenimente
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Valachorum. Cauza principală a răscoalei a constituit-o nerespectarea dreptului de strămutare de pe o moșie pe alta, a dreptului de moștenire a iobagului, și dijma episcopală. O consecință a revoltei țărănești a fost semnarea actului constitutiv al uniunii între marea nobilime, cler, orășenii sași și răzeșii secui Unio Trium Nationum. Un impact masiv asupra societății transilvănene l-a avut și răscoala țărănească în Regatul Ungariei contra nobilimii feudale din 1514 condusă de secuiul din mica nobilime Gheorghe Doja. Decesul prematur al
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
O consecință a revoltei țărănești a fost semnarea actului constitutiv al uniunii între marea nobilime, cler, orășenii sași și răzeșii secui Unio Trium Nationum. Un impact masiv asupra societății transilvănene l-a avut și răscoala țărănească în Regatul Ungariei contra nobilimii feudale din 1514 condusă de secuiul din mica nobilime Gheorghe Doja. Decesul prematur al regelui Matei Corvin, marea răscoala țărănească de la începutul secolului XVI și ofensiva militară masivă a Imperiului Otoman spre centrul Europei, concretizată prin victoriile înregistrate de turci
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
constitutiv al uniunii între marea nobilime, cler, orășenii sași și răzeșii secui Unio Trium Nationum. Un impact masiv asupra societății transilvănene l-a avut și răscoala țărănească în Regatul Ungariei contra nobilimii feudale din 1514 condusă de secuiul din mica nobilime Gheorghe Doja. Decesul prematur al regelui Matei Corvin, marea răscoala țărănească de la începutul secolului XVI și ofensiva militară masivă a Imperiului Otoman spre centrul Europei, concretizată prin victoriile înregistrate de turci la Belgrad (1521), Petrovaradin (1526) și la Mohács (29
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Eruditul Anton Verantius, în jur de 1550, scria că Transilvania „este locuită de o triplă națiune, secuii, ungurii, sașii; aș adăuga totuși și pe români, care, deși îi ajung ușor la număr pe ceilalți, totuși nu au nici o libertate, nici o nobilime, nici un drept al lor, afară de un număr mic, locuind în districtul Hațeg (...) și care, pe vremea lui loan de Hunedoara, (...) au dobândit noblețea, pentru că întotdeauna au luat parte neobosit la lupta împotriva turcilor” (Cf. Maria Holban, „Călători despre Țările Române
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
sugerează că Vladislav era determinat să scape de Zbigniew, făcându-l călugăr și lipsindu-l de orice șansă de succesiune. Eliminand doi potențiali pretendenți la tron, a securizat moștenirea tânărului Boleslav și a diminuat opoziția tot mai mare în rândul nobilimii. La scurt timp după urcarea sa pe tron, Vladislav a fost forțat de baroni să renunțe la guvernarea "de facto" în favoarea Contelui Palatin Sieciech. Această schimbare a evenimentelor a fost, probabil, pentru că Vladislav datora tronul baronilor, iar cel mai puternic
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu (n. 18 ianuarie 1689; d. 10 februarie 1755), de regulă menționat doar ca Montesquieu, s-a născut în castelul din la Brède, lângă Bordeaux, într-o familie de magistrați aparținând micii nobilimi. A fost una din cele mai complexe și importante figuri ale iluminismului francez. A activat în calitate de consilier (1714) în parlamentul de la Bordeaux, devenind președintele acestuia (1716 - 1728) după moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moștenit titlul și funcția
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
noua provincie cucerită urma să fie condusă de către un guvernator numit de către Curtea de la Viena, la propunerea dietei precum și de către un comandant militar. Cât privește populația românească, ea urma să rămână și pe mai departe în vechea stare de iobăgie, nobilimii asigurându-i-se vechile privilegii. Ca urmare a trecerii țării sub o nouă stăpânire, în pragul secolului al XVIII-lea în istoria Racoviței se înscriu două evenimente: Se știe că prin diploma andreană din anul 1224, sașii au fost îndreptățiți
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
districtul din jurul lacului Fucino, Robert a pătruns de-a lungul coastei Adriaticii. El l-a făcut pe fratele său Drogo conte de Chieti (sau Teate). În 1076, familia Ortona a căzut în cele fin urmă cu ajutorul trupelor lui Robert Guiscard. Nobilimea longobarda locală, până la Pescara, i-a prestat omagiu. Robert abea sub comanda sa 500 de cavaleri. În schimbul ajutorului dat de către unchiul său, el i-a trimis acestuia un contingent format din propriii săi oameni pentru a-l sprijini pe duce
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
(26 aprilie 1841 - 29 ianuarie 1901) a fost un prozator, poet și dramaturg ceh. Zeyer s-a născut la Praga, ca fiu al Eleonorei (născută Weissel) și a lui Jan Zeyer, un negustor de cherestea. Tatăl său provenea din nobilimea franceză (alsaciană), iar mama lui era originară dintr-o familie de evrei și s-a convertit la Catolicism. Zeyer a învățat limba cehă de la bonă. Era de așteptat să preia fabrica familiei, dar în schimb a decis să învețe tâmplăria
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
unor noi aspirații. Bel-Ami este romanul care a sedus numeroși scenariști și regizori de pe toate meridianele. Pentru a avea o idee despre simplitatea stilistică îndrăzneață prin care Maupassant contrastează complexitatea trepidantei vieți pariziene, pânza de păianjen a relațiilor interumane, decăderea nobilimii la sfârșit de secol și ascensiunea marii burghezii cu ritmul lent al unei vieți cenușii, este suficient să menționăm romanul O viață, publicat în 1883. Este povestea unei femei, pe numele ei Jeanne, presărată cu puține bucurii mărunte și nenumărate
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
viață, publicat în 1883. Este povestea unei femei, pe numele ei Jeanne, presărată cu puține bucurii mărunte și nenumărate decepții, cu slăbiciuni omenești care lasă răni adânci, o viață hrănită cu speranțe încăpățânate, și care, înșelată de un soț aparținând nobilimii locale, înșelată în așteptările ei și de fiu, se dedică cu o candoare sfâșietoare nepotului sortit, poate, să-i administreze o ultimă lecție de deziluzie amarnică, în caz că moartea nu o va scuti de această ultimă lovitură. Viața Jeannei este atât
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
caracterizează prin șlefuirea și concizia expresiei alese, cu deosebită siguranță, restrânsă la elementele esențiale, dând impresia simplității până la prozaism și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui funcționăresc parizian, a nobilimii mărunte ori a lumii declasaților, cu preocuparea constantă de a reliefa umanitatea oamenilor simpli. Romanele sale, mai aproape de realism prin contrucție și tematică, ilustrează darul de analist al mediilor și psihologiilor.
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]