5,412 matches
-
anumite trăsături caracteristice. Bunăoară, locuitorii din Clapham, cartier bombardat mai ales În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fost un tinerel la prima lui Întîlnire - În fața unui cinematograf, Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că voi căra o valiză plină cu cărți pentru domnul Travers, cînd nici eu nu știam pîn-acum vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ai dreptate, zise domnișoara Hilfe. Trebuie să facem ceva, chiar dacă s-ar putea să dăm greș. Nu le putem lăsa toată inițiativa. Deschide valiza! Rowe Îi strînse nervos mîna, apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care, În ciuda primejdiei, rămîn la post. De-a lungul primului peron se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
visase marea pentru că trebuia să se pișe. Făcuse un curs de psihanaliză la facultate, dar uitase mai tot. Ajungând la veceu, își dădu seama că era ocupat. Probabil că Suki se pișa, gandi Shuoke zâmbind și plănuind o mică orgie nocturnă, cu urină. Adică el s-ar fi pișat pe Suki sau ea pe el, dacă mai avea ce. Deschizând ușa, lui Shuoke i se înfățisa o priveliște cel puțin ciudată: Suki stătea pe veceu, ce-i drept; din acesta ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
astea fuseseră prea multe în trecutul meu și nici una nu se încheiase cu bine; de aceea, mă retrăsesem din afaceri și nu voiam s-o mai iau de la capăt. Prin urmare, când eram pe punctul de a începe acel du-te-vino nocturn, cu el îmbrăcat la patru ace și așezat frumos, în spate, în mașina decapotabilă, iar ea așezată în față, lângă mine, încât trebuia să întindă un braț ca să-l țină drept, pe când mă pregăteam să pornesc motorul, iată că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele în jurul genunchilor ridicați ca un pupitru sub fusta lungă, părul plouându-i peste carte, ascunzându-i chipul, mâna relaxată întorcând paginile, de parcă tot ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-i anunțe că dezbin munca în colectiv. Așa că i-am promis că n-o să mă mai văd cu fata. N-am făcut asta, însă. De ce-aș fi făcut-o? Ne întâlneam serile. Ea zicea că-i plac plimbările nocturne prin savană; lui nu-i plăceau, așa că rămânea acasă. O prevenise să nu se aventureze prea departe și să fie atentă la animalele sălbatice și la șerpi. Aveam cuibușorul nostru de nebunii unde mergeam să fim singuri, o colibă situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
niciodată, de cînd se ținea minte, nu-l Încercase nici cea mai mică dorință de a mîngîia un cîine sau de a da de mîncare unei pisici și În mai multe Împrejurări, cînd Îi surprindea neatenți pe punte În timpul gărzii nocturne, le trăgea niște șuturi atît de puternice, Încît deseori plonjau În marea În care dispăreau definitiv. Mereu marea; nu avea să-și amintească nici măcar o singură zi din viață În care să n-o știe prin preajmă, și chiar Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
au luat foc: Un flacon de Valium. Pornesc în jos pe marile scări circulare. Manus, când a intrat cu forța să mă omoare, a lăsat ușa din față deschisă, iar infernul de la primul etaj aspiră o briză răcoroasă de aer nocturn pe scări în sus, în jurul meu. Stingându-mi lumânările. Acum, singura lumină e infernul, un uriaș radiator electric zâmbind la mine în jos, eu bine pătrunsă în cele unsprezece ierburi și mirodenii ale mele de șifon pârlit. Senzația e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plimba de ici-colo ore întregi mormăind ori scoțînd sunete nedeslușite, ca un animal, chiar așa, ca un animal prins în lanț, toate astea petrecîndu-se în odaia Sofiei, nu a lui, relatarea mai mult sau mai puțin detaliată a acestor scene nocturne i-au format convingerea că Șerban Pangratty este într-adevăr bolnav, suferind nu de acea boală misterioasă despre care se tot vorbea în Vladia, ci de ceva mult mai obișnuit și care dă pînă la urmă buzna în viața oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înotau tot timpul în urmă vasului. În general, acesti rechini nu erau prea periculoși, însă un om însângerat și aproape inconștient ar fi reprezentat o pradă ușoară, desi probabil că nu rechinii i-ar fi pecetluit soarta, ci misterioșii vizitatori nocturni care urcau din adâncuri. Tapú Tetuanúi observase cu ceva timp în urmă că, pe masura ce se depărtau de insule și pătrundeau în ape tot mai întunecoase, creștea numărul acestor oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de elemente care puteau fi recunoscute de la pește patruzeci de mile de coastele ei. Zborul păsărilor, sunetul valurilor, reflecția norilor, speciile de pești sau de alge care pluteau într-un sens sau altul - fără a mai vorbi de misterioasă rază nocturnă din adâncimi sau de instinctul porcilor -, toate îi indicau unui Mare Navigator că la mai puțin de patruzeci de mile se gaseste pământ. Astfel, dacă s-ar trasă câte un cerc la patruzeci de mile în jurul fiecărei insule din Pacificul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită din ramificațiile nervului optic, sub formă de conuri (pentru vederea de zi) și bastonașe (pentru vederea nocturnă). Imaginea se formează pe pata galbenă, cu un maximum de claritate în centru, numit centru foveal (figura 2.9). Fig. 2.9. Secțiune orizontală prin ochi 1 - sclerotică; 2 - cornee transparentă; 3 - cristalin; 4 - mușchii ciliari; 5 - irisul; 6 - coroida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
idei. Ai anunțat echipa? Imediat ce am ajuns. În regulă. Ce mai spune agenda pentru ziua de azi? Luana strânse carnețelul la piept. Inspiră puternic și spuse: Domnule Bariu, cu riscul de-a părea obositoare tot aducând în discuție lecturile mele nocturne, am să apelez la un citat care, în cazul de față, cade foarte bine: Nu știu dacă directorii sunt înlocuiți la fel de repede ca și antrenorii de fotbal dar obținerea a mai mult de două înfrângeri în afaceri este penalizată, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Fetele au ieșit din Întuneric. Una câte una sau la braț, În pereche, s-au apropiat de mașină legănându-se. Erau de tot felul - chinezoaice, malaeze, indience, dar Îndeosebi fete care erau de fapt băieți - numai că În nesfârșitul spectacol nocturn al acelei străzi nu erau decât fetițe. Care-s adevărate și care nu? a Întrebat Farah. Niciodată nu-mi dau seama. Vai, vai, vai, chiar că ești proastă, a pufnit Bob În râs. Ce vrei să zici? Vreau să zic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scufundată În beznă, cu câmpiile din jur luminate de o lună galbenă. Pe pășune erau niște vaci sche letice, diforme, negre cu pete albe, iar deasupra acelui decor bucolic supra rea list, o mireasă și un mire pluteau pe cerul nocturn. Margaret a chicotit. — Așa-i că-i straniu? a exclamat, dar s-a potolit de Îndată. — Acest petit tableau, a explicat Walter, e plin de sentimentele contradictorii față de patria mea. Nostalgie, dor, dar și frică, dezgust de propria ființă și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
galben, roșu aprins și albastru închis. Apa capătă și ea aceste culori, plimbându-se lin în undele sale. Căldura își pierduse din intensitate. Predomină o răcoare plăcută. Barca înainta încet printre sălciile pletoase, stăpânele lacului. Broaștele își începuseră deja concertul nocturn și acum se chemau unele pe altele cu zgomote asurzitoare. Muzica lor, împreună cu cea a greierilor, era muzica lacului, a naturii. Ea era completată și de adierile dulci, misterioase ale vântului de seară. Un parfum amețitor ne umple sufletele de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zarurile colorate ale vieților lor fuseseră demult aruncate, fără să abolească Însă hazardul, vorba cuiva. 16. În sufragerie Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din solemnitatea și stranietatea unui vernisaj nocturn, inedit chiar și pentru cei foarte puțini obișnuiți ai expozițiilor de artă plastică din oraș, vârful de neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am frecat la ochi. Am spus: Iisuse! Mi-am mai turnat un pahar și m-am tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și asupra simplelor greutăți cursoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încercând să găsească ceva care ar fi putut cauza lucrul ăsta, o otravă. Dar n-au descoperit nimic. Am avut coșmaruri. L-am văzut în vise. Teoriile i-au facilitat apariția. Cifre și matematică. Nu voia să înceteze cu vizitele nocturne. Cine o să fie? Încercând să stai treaz. Cine urmează ce urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în casa aceea. A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ștefan Ruha și dirijorul Mircea Cristescu se bucurau de mare succes. Împreună cu compozitorul Haciaturian, a organizat o întâlnire la sediul Uniunii compozitorilor cu compozitorul Anatol Vieru, care a prezentat în primă audiție pe bandă de magnetofon "Concertul pentru vioară", "Scene nocturne", "Clepsidra" și "Muzeul muzicii". A însoțit și a avut discuții la ambasadă cu scriitorii: Adrian Păunescu, Miron Radu Paraschivescu, Vladimir Străinu, Ion Brad, Ion Horea, Aurel Rău, Vasile Rebreanu, Petre Sălcudeanu, Nina Casian, Sânziana Pop, Francisc Munteanu; A sprijinit prezența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sufletește vitraliului. Și poate că realitatea e acolo, în el, iar eu, ființă concretă, sînt o alcătuire incertă, fără sînge și culoare. Fac să gliseze ușa-vitraliu. E blocată, dar, încet-încet, încep să se miște spre dreapta și masca-față de delir nocturn, și roțile de car ca niște toteme, și spinările despădurite de dealuri. În fapt, satul Dorobanț. Izvorul ancestral din care s-a tras ceea ce critica de artă avea să numească Imperiul Rusalin Pop. Am nevoie acum de cealaltă jumătate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Veronica Porumbacu versifica și ea, după procedura marelui dascăl de poezie nouă. Procedura? Iat-o: În 22 martie '50, "Scînteia" dădea știre: "minerul Andrei Silvester a salvat abatajul, ca un erou al muncii". A doua zi, tot "Scînteia" publica poluția nocturnă a "inspirației" lui A. Toma: Silvester Andrei salvează abatajul. Recitat în școli, ca exemplu de măiestrie literară. Și tot Toma, în Piuici și frații lui mai mici (poem tradus în cîteva limbi) le explica școlarilor de ce rîndunica de tip nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se fi gândit într-un anume fel la ea ori să-i fi suscitat interesul. Cartea ocupa, ce-i drept, o poziție centrală pe raftul din mijloc, aproape de jumătatea rândului, dar acolo stă de o eternitate! Ceva din visele ei nocturne au determinat-o să caute în această carte, ce anume nu știa încă, dar îi era ei însăși clar că întorcea paginile rapid, nerăbdător și nervos, căutând anume ceva. Pentru următoarele ore a rămas în pat și a citit. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]