905 matches
-
Elementele nu sunt decorative, ca la adevărații parnasieni: materialul folosit de poet este el însuși o lavă care s-a răcit și a devenit materie verbală, dobândind formele reliefului pe care îl „umple” („Te-năbușai în pâcla încinsei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!”), tânjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de aceea) după „o altă lume”, după „slava-ntrevăzută”. Cele două extreme, căutând, în virtutea unui principiu supraordonator, apropierea și identificarea, sunt în prima fază a creației barbiene
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
ardea suflet aprins În două stele negre ca focul sub cenușă ce încă nu s-a stins. Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Semnau cu zile albe de glorii și rezbele,... Zile-albe însă stinse, ce se uitau din noianul lor La soarele mărirei ce le-a lucit odată, Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pămîntu-n două. 5 2258 Să creez un nou elizeu. 2254 Cum străluce de plăcere fața ei. {EminescuOpVIII 253} 7 2254 Cum tremură sînu-i la vorba amor. 2258 Dar e nebună - nebună de amorul meu, [pe] care l-a purtat în noianul trecuturilor. 9 2258 Să m-arunc în noianul trecuturilor, unde acest corp nu era încă eu, unde acest spirit nu era judele împregiurăril[or], ci împregiurările judele [său] - eu mă leg de trecuturi, fiindcă totdeauna am esistat. 10 2254 o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
elizeu. 2254 Cum străluce de plăcere fața ei. {EminescuOpVIII 253} 7 2254 Cum tremură sînu-i la vorba amor. 2258 Dar e nebună - nebună de amorul meu, [pe] care l-a purtat în noianul trecuturilor. 9 2258 Să m-arunc în noianul trecuturilor, unde acest corp nu era încă eu, unde acest spirit nu era judele împregiurăril[or], ci împregiurările judele [său] - eu mă leg de trecuturi, fiindcă totdeauna am esistat. 10 2254 o lacrimă pe batistă și nu s-a făcut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma când din Umbră Lumina, eu, răsar Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei, încoronat de sori, Preced pe mândrul, \- -\ frumosul Viitori Ce-n nourii de secoli se zguduie închis Ca un frumos și mare însă teribil vis Ce-n cerul lui petrece sublim și neajuns, Încât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Noroc făr'de durere, viață făr' de moarte - Am pus de mult de-o parte acele roase cărți Ce spun c-a vieții file au vecinic două părți, Că făr' de lacrimi nu e nici ochiul cel mai vesel - Acest noian gîndirea-mi în sama -altor lese-l, Nimic din lumea asta cu ele nu se schimbă - Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă, nu liberă [ci] mare. Viața, moartea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce l-am visat mereu Ș-o recunosc că-i partea a sufletului meu, Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, Căci inima-mi o cheamă, gîndirea-mi o dezmiardă; E o făptură-aievea, e gând din gândul meu; Dintr-un noian de doruri am întrupat-o eu Și sufletul din mine în al ei suflet este; Ea a zburat în ceruri, din cer mi-aduce veste. Ah! tot ce-a fost în cîntu-mi mai pur și mai copil S-a-mpreunat în chipu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a-i uita, a-i blestema chiar, pentru că ne-a făcut a crede ca suntem ceva. Numai mari să nu cutezăm a ne crede, căci, ah, atuncea, și tocmai atuncea, ne lovește palma Satanei, disprețul, batjocura și, odată uitați, din noianul uitării neci un Dumnezeu nu ne mai scapă. Valoarea internă rămâne averea noastră, unica, și dacă ne-a luat lumea gloria și strălucirea; însă ceea ce-am fost ducem cu noi în mormânt, deși crivățul aspru suflă frunzele cununei noastre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crede, lor nu te încrede neciodată. Mulțimea urlă pentru tot ce-i nou, fie un monstru, numai nou să fie. Li trebuie un lucru al modei, o caricatură cârpită din mii de trențe, ca ceea ce adorau ieri să zacă în noianul de toate zilele, de-ar fi avut prețu[l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă în aur stă falnică, mândră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mea inimă fu plină Și atunci hotărâi tare să câștig al tău amor, Fie-o zi, fie o oră, fie fulger trecător {EminescuOpVIII 462} De o clipă, iar pe scurta degustare-a fericirii Să-mi arunc tot restul vieții în noianul nimicirii. Atunci mă-ntîlni vătaful de la Psamis. Ce-a urmat Știi și tu, iar din acele ce am spus, vei fi aflat De ce te urăsc. LAIS Dar singur îmi ziceai cu stăruință Cumcă nu regreți nimica și nu ai nici o căință
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este dublată de libații, pentru ca acesta să-și descarce mânia („Potop, vântoasă vijelie și tunete asurzitoare”) pe meleaguri pustii, nelocuite (așa cum se spune că procedează și solomonarii în mitologia populară românească). Prea fericite zeu, descarcă-ți mânia-n valuri de noian Și-n creștete de munți ! Cu toții cunoaștem marea ta putere, Primind libațiile noastre, ne hărăzește gânduri bune (Imn, XIX ; cf. 69, pp. 40-43). După cum consemnează tradiția, unele dintre incantațiile magice și imnurile orfice ar fi fost „însemnate” de Orfeu pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
haotic, populat de larve, de demoni, de „străini” (14). La limită deci, și numai în sensul unei astfel de abordări, polaritatea Natură-Cultură se înrudește cu polaritatea fundamen- tală Haos-Cosmos. Privit astfel, satul pare a fi o insulă cosmizată într-un noian de ape haotice, un teritoriu smuls naturii sălbatice și supus normelor socio-cultural-economice. Privit mai nuanțat, satul apare ca fiind un spațiu superior cosmizat față de cel natural din jurul său, care - nebeneficiind de acțiunea demiurgică a omului - rămâne un spațiu inferior cosmizat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
N'Gai Loon. - Ooo, el a fost pasionat de viziunea Sfântului Augustin cel Nou asupra clonclor. Lui i se datorează postulatul acela care spune că o clonă sau urmașii ci nu vor fi în stare niciodată să deosebească noutatea din noianul lucrurilor care par vechi. - Nu înțeleg ce vrei să spui! zise alarmat Carrin. - Nimic special, hohoti N'Gai Loon. Atâta doar că nu există nimic care să mai fi luat vreodată exact aceeași formă. Principiile sunt imuabile, în timp ce materia e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un blocaj multiplu, ca de pildă, teama de a descoperi și comunica adevăruri neagreabile, teama de răspundere, care face să se șteargă profilul și conturul produselor, accentul lor de noutate, iar conduitele morale să se palifice și să dispară în noianul moravurilor curente. Adeseori, pragul blocării constă într-o perioadă de incubație prelungită și supraîncărcată de informații și cercetări sistematice, ceea ce constituie o blocare prin conducerea și organizarea eronată a procesului de creație. Blocajele pot interveni și în perioada iluminării și
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
un blocaj multiplu, ca de pildă, teama de a descoperi și comunica adevăruri neagreabile, teama de răspundere, care face să se șteargă profilul și conturul produselor, accentul lor de noutate, iar conduitele morale să se palifice și să dispară în noianul moravurilor curente. Adeseori, pragul blocării constă într-o perioadă de incubație prelungită și supraîncărcată de informații și cercetări sistematice, ceea ce constituie o blocare prin conducerea și organizarea eronată a procesului de creație. Blocajele pot interveni și în perioada iluminării și
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
lor europeni, arabii fiind mai degrabă de partea dictatorului. Marius Oprea publică la sfîrșitul lucrării un indice biografic care conține micromonografii ale celor care coordonau represiunea. În aceste pagini, talentul literar al autorului se manifestă din plin (pp. 541-574). Din noianul de informații am selectat doar cîteva: N. Briceag, singurul judecat după 1990, a dispus execuția unui cetățean fiindcă Îl deranjase pe un ministru de la masă (p. 544). Teodor Dincă, fabricant de bombe incendiare Înainte de 1945 (pentru a comite acte de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lume a nu se teme de moarte ca svezii și avea atâta dragoste către craiul lor, cât le-ar fi zis cineva tuturora să moară pentru folosul craiului lor, toți pe loc ar fi murit“ (s. Ven. C.)33. În noianul de filipice la adresa lui Carol al XII-lea, se disting, totuși, și alte puncte de vedere. Dintre acestea din urmă, o atenție deosebită merită judecățile emise de unul dintre cei mai distinși cronicari români ai secolului al XVIII-lea și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dobrogean). Deși cade uneori în manierism, neștiind să evite clișeele sau o anume monotonie, G. rămâne un poet ce se distinge prin puritatea și delicatețea sentimentelor, ca și prin armonia versificației. Un volum de memorialistică, publicat în 1934 (Schițe. Din noianul amintirilor), are o valoare mai degrabă documentară. SCRIERI: Cântece în amurg, București, 1906; Insula uitării, Constanța, 1924; Raze și umbre, Constanța, 1933; Schițe. Din noianul amintirilor, Constanța, 1934; Solitare, Constanța, 1935; Cristale, Constanța, 1936; Pe țărmul mării, Constanța, 1941. Repere
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
sentimentelor, ca și prin armonia versificației. Un volum de memorialistică, publicat în 1934 (Schițe. Din noianul amintirilor), are o valoare mai degrabă documentară. SCRIERI: Cântece în amurg, București, 1906; Insula uitării, Constanța, 1924; Raze și umbre, Constanța, 1933; Schițe. Din noianul amintirilor, Constanța, 1934; Solitare, Constanța, 1935; Cristale, Constanța, 1936; Pe țărmul mării, Constanța, 1941. Repere bibliografice: A. Naum, „Cântece în amurg”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Număr închinat poetului Alexandru Gherghel, „Marea noastră”, 1933, 1; Enache Puiu
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
arhitectură clasică. Metodologic, avea prezumția de a crede în eficiența absolută a sistemului său, dar, desprinzând elementele componente din încheieturile lor, analistul nu reușea decât rareori să ajungă la o formulare critică de ansamblu. „Critica integrală” se vedea înăbușită sub noianul sutelor de etichete și corelații scoase de prin rafturile și sertarele Științei literaturii. Astfel, în Mortua est de Eminescu, D. crede că se confruntă patru concepții: creștină, materialistă, budistă și ateistă, puse de el în evidență printr-o analiză migăloasă
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Chișinău, 1971; Răspântii, Chișinău, 1972; Hai băieți, prin nămeți, Chișinău, 1976; Cinci povești pentru copii, mai așa și mai hazlii, Chișinău, 1977; Diapazon, Chișinău, 1978; Spre cosmodrom, Chișinău, 1979; Darul primăverii, Chișinău, 1980; Povestiri, Chișinău, 1980; Din cartea c-un noian de file, Chișinău, 1982; Ia, măgăruș cuminte, Chișinău, 1985; Cine-i mai isteț, Chișinău, 1986. A.B.
FILIP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286999_a_288328]
-
un limbaj voit dificil, împrumutat din sfera științelor exacte, conturează o arhitectură lirică adesea complicată, de multe ori artificioasă: „Multiplicitate fără importanță,/ inventariată crud și integral,/ umple aureola declinului central:/ Plan suprapus și propriu, sleit în circumstanță” (Relaxare). Uneori din noianul acesta eclectic răzbate câte un vers ce învederează lirism autentic, ca în Primăvară: „Și primăvara asta mă cheamă spre trecut, / dar pașii-nsângerați ce-au însemnat cărarea/ spre piscul solitar, înalt și neștiut / i-a spulberat demult tăcerea și uitarea
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
inflorescență într-o cupă perlată". (p. 70) Și chiar dacă modelul totalizant este cel care a animat la origini traseul poetic al autoarei (precum mărturisește în articolul "Post-scriptum la o carte de poezie") acest aspect rezistă eroziunii receptării. Ceea ce străpunge astăzi noianul gros de informații și impresii este delicatețea lucrurilor, numită, convențional, poetica magnoliei: "dar ana cum înflorește? cum dă în floare magdalena, maria? cum luminează marta, cristina? cine le culege mireasma?" (p. 48) Magda Cârneci, Poeme/ Poems. Traducere în engleză de
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea unei crime de către ucigaș. Însă accentul nu cade pe latura instinctuală a personajului, ci pe noianul de gânduri ale acestuia în așteptarea morții. Parabola vieții ca meditație și așteptare înfrigurată a morții capătă o anume notă de morbiditate, de macabru, iar întâmplările plutesc parcă într-o ceață groasă, care creează o atmosferă apăsătoare, de taină și
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
descoperi cu emoție personalități, evenimente despre care generațiile mai vârstnice au auzit întâmplător, fie din manualele școlare, fie din bibliografii ce se consultau doar cu permis special, fie din procese publice trâmbițate cu persuasiune și ură de clasă. Dar din noianul informațiilor, cu grijă și ochi de specialist selectate, aflăm cu uimire și satisfacție totodată despre existența unei numeroase elite românești existentă între anii 1877 și 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă a proletariatului care a decapitat-o și la propriu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]