536 matches
-
mai mult, trebuie să îmbătrînești. Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el să facă și-l înțeleg: nici eu nu sînt omul care face tot ce i se spune) a apăsat clanța, a intrat înăuntru nonșalant, s-a lungit-lățit pe dușumea și-mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în pensiune o "tomberoneză" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am vrut să spun, dar acum sunt prea obosită. Și sporturile de tot felul jucaseră un rol important În viața mea, dar acum nu mai aveam timp. — Și, deci, ai douăzeci și cinci de ani, nu? a zis el cu un aer nonșalant. Nu-mi puteam Închipui În ruptul capului de ce Îl interesa chestia asta. — Ăă, nu. Am douăzeci și trei. Am terminat facultatea anul trecut, În mai. — Aha! Douăzeci și trei? Părea că stă În cumpănă dacă să spună ceva sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din urmă, invitat acasă. Nu știu, dar arată ceva de speriat. Tatuaje, inele și belciuge prin tot corpul, tricou fără mâneci, mă rog, tot tacâmul. Nu‑mi pot Închipui unde l‑a agățat și pe‑ăsta. Și a mai tras, nonșalant, o dușcă de bere. Nici eu nu‑mi puteam Închipui unde Îl agățase, ținând cont de faptul că o lăsasem, În seara din ajun, la ora unsprezece, În compania unui tip foarte politicos pe nume William, care, cât Îmi dăcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Un calcul mental rapid mi-a arătat că datoram pe undeva În jur de 250$. Dar se pare că nu se punea problema ca fiecare să-și plătească partea, pentru că Davide Întinse mâna spre nota Îmbrăcată În piele și anunță nonșalant: Fac cinste de data asta. Nimeni nu clipi și nu Încercă măcar să-l contrazică. Strecură o carte de credit neagră lângă notă și i-o dădu chelnerului. Și iat-o, mitica American Express Black Card, disponibilă pe bază de invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sincer. —Ei, zău? Asta Înseamnă că Încă nu te-a sunat? Ce trist. Știu cum e, Bette. Să n-o iei personal - În mod evident, are gusturi foarte ciudate. Petrecusem trei săptămâni eschivându-mă În fața Întrebărilor Elisei, Încercând să par nonșalantă În privința lui Philip Weston. Eram pe punctul de a repeta că nu-mi pasă câtuși de puțin că nu sunase, că nici măcar nu lăsasem numărul de telefon, așa cum mi se ceruse, dar m-am gândit că nu merită. Era categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de avertisment, ca s-o lase mai moale. Am luat o lingură din zahărul cafeniu, neprelucrat și i-am pasat bolul lui Sammy. —Apropo, care a fost de data asta scuza lui Will pentru că n-a reușit să ajungă? Întrebă nonșalant mama. Sammy se băgă Înainte ca eu să pot interveni, fără să-și dea seama că părinții mei știau de mult despre poveștile și minciunile jalnice ale lui Will și că povestitul și răspovestitul gogoșilor lui inventive devenise o activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acela În sus și În jos În zona pelviană aflată la vedere a lui Leo - cu fundul gol salutându-mă - Îi aparținea domnului Philip Weston. Înainte să pot reacționa, Leo m-a observat. —Hei, Bette, care-i treaba? Întrebă Leo nonșalant, fără să Încerce să se acopere pe sine sau pe Philip. Când Îmi auzi numele, capul lui Philip se Întoarse brusc, lăsând la vedere cei câțiva centimetri din corpul lui Leo pe care nu-i văzusem Încă. —O, bună, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ei Încâlcit, ochii cu cearcăne negre și mâinile nervoase arătau că luase, probabil, prea multe droguri ca să-i treacă măcar prin cap să doarmă, așa că probabil venise jos ca să-i treacă. Hei, sigur, stai jos, am spus, Încercând să par nonșalantă. Chelnerul Îi aduse o cană și o farfurie. Ochii ei sticloși le fixară o clipă, ca și cum nu ar mai fi văzut niciodată nici una, nici alta, dar Își reveni și-și turnă niște cafea. Apoi mă privi bănuitoare. —Te-ai trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În seara asta? — Probabil că ai planuri, nu-i așa? Îmi pare rău că am sunat În ultima clipă, dar... — Nu, n-am nici un plan, am strigat eu Înainte să apuce să se răzgândească. N-aveam nici o șansă să par nonșalantă, dar brusc nu mi se mai părea atât de important. Nu mai ratasem nici un brunch și nici o cină de joi seara de când plecasem de la Kelly & Company, așa că Will va trebui să fie Înțelegător cu chestia din seara asta. Categoric pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mine timp de luni Întregi. Eram pur și simplu prea curioasă. M-am dus la bucătărie. —Alo? Elisa? am Întrebat În telefon. —Bette, ești acolo? Ascultă, am cele mai tari vești! Serios? Care să fie? am spus, mulțumită că păream nonșalantă, rece și de o nepăsare supremă, exact cum intenționasem. Păi, mi-am adus aminte că tu aveai un fel de... ăă... legătură cu paznicul ăla de la Bungalow care a deschis Sevi, nu? Se prefăcea că nu-și amintește numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
creion zăcea la mijlocul mesei. Într-un tîrziu, am spus: N-ar putea fi considerat drept cinic dacă am da impresia că am decis asupra acestor chestiuni atît de importante pentru viitorul a milioane de oameni într-o manieră atît de nonșalantă ? Hai să ardem hîrtia !" " Nu, păstrați-o !", a spus Stalin.16 Conversația aceasta este de foarte multe ori citată ca exemplu de cea mai rea politică dusă de marile puteri. Episodul a fost reprodus aici in extenso deoarece el este
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
el însuși dorit. Pe 26 septembrie, "n-am [...] făcut nici cel mai neînsemnat gest care ar fi putut s-o lase să creadă că doream măcar s-o ating, povestește amorezul în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă, iritată, și-a mai retras-o întrucâtva și și-a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru dobîndirea controlului asupra societății, artefactele industriilor de cultură, generalizate insidios, "îmblînzind" dominația (cum vom vedea mai încolo). Fiindcă fenomenul media nu poate fi desprins de relațiile de putere. Acest interes nu se rezumă la text (texte) sau receptori, ignorînd nonșalant relațiile și instituțiile sociale. Adică, altfel spus, contextul socio-economic; sau, mai brutal, mijloacele și condițiile reale de producție. Și, în numele materialismului cultural, concept drag, preluat de la Raymond Williams (definitoriu, credem noi, pentru optica lui Kellner), autorul coboară în context. Observă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și o capră care erau hrănite din bugetul instituției. Au sfîrșit banal, adică la cuptor. Am mai observat, cu privire bazedoviană, că mașiniștii creșteau, în alt teatru, în subsol, iepuri (îi mai și vindeau!). La Baia Mare, în podul teatrului, zburau nonșalant ciori, care mai și croncăneau, în timpul reprezentației, spre derutarea publicului. La Bacău, la Animație, un tîmplar avea porumbei și-i vizita de două ori, pe zi. Directorul îngrijea și el o cățea (Jenița), care composta vizitatorii ce intrau, ca fraierii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
singurătate și frică". În oricâte feluri va fi spus, înainte, Ovidiu Nimigean adio dragelor poezii, următoarea sa carte de versuri, Nicolina blues (Editura Cartea Românească, București, 2007) arată că ele s-au încăpățânat să ignore avertismentul poetului și să continue, nonșalante, atacul programatic la adresa Vieții care, orice s-ar spune, nu poate să sufoce Textul. În cel mai bun caz, cele două realități pot doar concura; căci, în termenii poetului, "natura noastră se umple de o descărcare proaspătă, aurorală, de bios
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe care se bazează o întreagă tradiție artistică. Și aici, prin urmare, Nicolae Panaite își asumă perfect nonșalant riscul operării cu functori lirici imediat recognoscibili, preferând să rămână fidel modelului modernist, recunoscut de altfel în elementele de paratext (a se vedea, spre exemplu, motto-ul extins al cărții, selectat dintr-un cunoscut poem al lui T. S. Eliot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Alexandru Mălin Tacu până la 17 ani și adunate, postum, în Călătorul profund (Editura Entuziast S.R.L., Iași, 1993), poartă însemnele vârstei (biologice și poetice) la care sunt scrise: exaltarea juvenilă, descriptivismul abundent, dorința experimentării formulelor poetice considerate de avangardă. Adolescentul exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale în interior și le traduc în termeni organiciști în exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv în interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții, fertilizare in vitro etc.); în lumea largă, marginalul nu poate avea decât o existență de activist revoluționar. Din nefericire, o atare conduită a marginalilor, care se extinde la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să treci dincolo de norul în care era veșnic învăluit. La plecare mai că aș fi riscat un buongiorno doamnei care-și lăsase geanta pe banca de piatră și capul plecat pe umărul tânărului de alături, care, la rândul său, privea nonșalant spre poarta grădinii, dar m-a oprit ceva, aripile celor doi sau metalul din care erau plămădiți. Când am ajuns la Porta Messina din nou pierdusem socoteala înghețatelor, cam atâtea culori, cam atâtea arome, iar de acolo, repejor, în Piazza
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
la Paris, Elsa și Paul Miron, doctoratul, recomandarea pentru Fulbright sau evocarea întâlnirilor memorabile din biroul său cu Neagu Djuvara, Katherine Verdery, Claude Karnoouh, Catherine Durandin, Roger Chartier etc) - la următorul text aniversar. La 80 de ani, Alexandru Zub întruchipează nonșalant, zilnic, cu naturalețe, titlul unei apreciate lucrări de-ale sale: Efigia cărturarului. Efigie, aici în sensul că așa cum amprenta rămâne, neschimbată, pe sigiliu, dincolo de apăsarea inexorabilă a timpului, figura academicianului ieșean, urcând voinicește Copoul, la fel ca în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Nastratin, Oblivius, Palicar, Piccolino, Pincenez, Quodlibet, Timon, Valentin, Zoil ș.a. Se percep, în cozeria doar aparent cordială a tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de consum. Lumea se năruie, dar nu înainte de a izbucni într-o ultimă, spectaculoasă înflorire, căci, împotriva tuturor așteptărilor, la început, cei doi prieteni reușesc să reînvie barul muribund, să reanime spiritul comunitar, să reaprindă pofta de viață voioasă și nonșalantă a celor atrași în iureșul festiv dominat de aburii alcoolului, de acordurile unei chitare singuratice, de partide virile de cărți și jocuri erotice mediocre. Dar, deodată, ceva se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care i-a venerat mereu pe acei voluptuoși ai eșecului, acele ființe care rivalizează în abulie cu îngerii și care se opresc în pragul oricărei întreprinderi. Cultului strident al eficacității, al imaginii-vitrină scînte ietoare, caracteristic societății contemporane, Cioran îi opune nonșalanta indiferență a unui codaș fin-de-siècle, clădindu-și un mic discurs de disuasiune și derută binefăcătoare, descărcîndu-se de responsabilitatea proprie printr-o ironică punere sub acuzație a truditorilor, totul măiestru țesut într-o rețea seducătoare de ambiguități: Pentru a nu insulta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
devotament a unor facilit]ți permanente celor mici. Acest lucru nu ar fi fost efectiv posibil dac] toți p]rinții s-ar fi îngrijit la fel de mult de orice copil că și de ai s]i. Într-un regim atât de nonșalant și imparțial, probabil c] puțini nou-n]scuti cu sânge clad ar supraviețui. Astfel, dup] cum subliniaz], pe bun] dreptate, sociobiologii, tr]s]turile altruiste ce pot fi moștenite nu sunt ușor transmise mai departe dac] nu fac posibil] o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]