18,350 matches
-
mă-nvăluie durș-alerg iubite prin clipele fecunde,Să semăn nuferi pe-ale uitării unde,Amăgiri acolo de noi voi ascunde.Când apele se spală-n sânge de lunăși dorința se-așterne în trup cunună,Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunzeși ploile mușcă din verde ursuze,Gânduri se adună în suflet confuze.Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte,În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cu neputința de a mă contura alunec înafară într-un cineva care rămâne mereu altcineva pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi înafara inimii e absența neauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început și pasărea albă, pasărea pasăre suflet oare o să tacă până atunci am să-i păzesc cântarea să nu înceteze pentru tine și pentru mine și pentru ea pasărea albă strigăt de lumină. Citește mai mult înaintez sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Citește mai mult înaintez sau stauîntre două necuprinsuricu neputința de a mă conturaalunec înafarăîntr-un cinevacare rămâne mereu altcinevapentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fiînafara inimii e absențaneauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui începutși pasărea albă, pasărea pasăre sufletoare o să tacăpână atunci am să-i păzesc cântareasă nu încetezepentru tine și pentru mineși pentru ea pasărea albăstrigăt de lumină.... XV. STĂPÂNĂ PESTE MORGANE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2233
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă pământul ... Citește mai mult iubite,te caut atât în necuprinsul meuîncât lăcrimează așteptarea rostogolităprin corbi și castani;sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas,am să le strâng să-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și îl poartă în toate felurile tulburențelor care-i însoțesc inima. Înglobând emoția în rânduirea omologată, putem nota ca fiind remarcabile secvențele de rezonanță, pornind de la concret și trecând prin încercări succesive inerente unei minți deschise: „Clopotele cerului/ Au frecat norii grei/ Ploaia a căzut peste noi/ Iar eu semi-ud/ Te țineam în brațe/ Când mergeai ca prințesă/ Eu ca un căruțaș obosit/ Cu sandale lustruite/ Am căzut în capcana întrebărilor/ Fusese un sărut tainic/ Al unui tâlhar orbit/ Gemea iubirea
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte cu șuvițe cărunte rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Citește mai mult A CHI IMPORTAA chi importă l’apprensionee la mestizia delle stelle che calano în me ? A chi importă le salici che mi rimpiangono,îl fiume che și getta nel lago,dove galleggia
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
stelelor ce coboară în mine?Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,de răul ce se aruncă în lac,unde plutește umbră meamână în mână cu imaginea ei în apă?Cui îi pasă de cerul fierbintecu șuvițe cărunterămas de la norii ce nu mai suportă albastrul?...
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
psherëtima SUSPINUL Numaidecât s-a suit pe acoperiș prin acele trepte sparte ale vârstei pentru a aranja șindrila de unde picura ploaia O bucurie de nedescris își mișcă glandele din loc încât sârmele de unde vine lumină verde s-au rupt Acei nori negri, acel peisaj gri acel vis cenușiu al copilăriei începură să se albească de suspin VJESHTË E VONË Și një petk i vjetruar plot arna rri e varur vjeshta në gozhdën e ndryshkur të stinës E tund era netëve me
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
I-ti salți fruntea dogorita De asprimea gerului, Si cu fata pîrjolita Cauți sensul 'Eu-lui". Vulturi zboară printre crește Că și visurile tale, Te gîndești ce sînt aceste Răscoliri mistuitoare. Mai privești odata-n jos Către punctul de plecare, Un nor mic,ușor,pufos Se așază peste vale. Te așezi ușor pe piatră Scotocind prin amintiri Să reînvii ce a fost odată Focurile timpurii. Le-ai găsit și iată vin Tot de-a valma si-ncurcate Te lovesc cu toate-n
IN CAUTAREA EU-LUI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380684_a_382013]
-
Toate Articolele Autorului Cu sufletul aproape de nemurirea iubirii Cine o fi zis oare: Privirea ta mă tulbură, atingerea ta mă înfioară, sărutul tău mă zăpăcește, iar iubirea ce ți-o port îmi dă aripi să visez și să plutesc deasupra norilor! Câte durere și amărăciune au trecut prin sufletul poeților? Frumoasă ca o eșarfă înfășurată pe suflet, este iubirea care doare. O rană care odată deschisă astfel, va rămâne. Aceasta fiind poezia. Aflată într-o neliniște deplină, care seduce pentru că izvorul
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
atent la detaliu, are un ochi special pentru tot ce-i fragil și efemer din lumea înconjurătoare: „Nebunia de culori dup-o vară răvășită / Mă îndeamnă la visări într-o toamnă insolită // Cu vârfuri nedeslușite/fagii s-au pierdut în nori / În decor tăcut de toamnă am rămas stingheri actori./ Doar sporadic mai răsună ciripit de cintezoi / În desișuri desfrunzite populate de strigoi. // Simfonia de lumini mângâind cărări boltite / Arde pân’ la rădăcini brazi cu frunze ascuțite / Un decor ce nici
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
-nfrunte vremurile, de se poate...” (Trudă) Poezia a devenit o armură trainică împotriva vicisitudinilor vieții: În traistă: un fluer, o pița și vin.../ Eu deapăn fuiorul din raze de lună/ Și trec neatinsă de nicio furtună,/ Că prea mulți sunt norii ce varsă venin...” (Subțire trecere) Creația sa poetică rezonează cu lumea înconjurătoare, simți pulsul Vieții și al Universului. Dezvăluie gânduri și tăceri care scapără întrebări rămase fără răspuns, ori concluzii dureroase: “Când nopți de dor se duc topite/ Luând văzduhul
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
să rămân. Ne-așteptăm cu aceeași inimă sferică și nebună, ne legăm cu artere de dor, ca să fim împreună. Zăpada mea Tu ești lumina din fiecare fulg al primei ninsori, Ești soarele reîncarnat în zăpadă Și cernut peste mine din nori. Îți tremur în brațe când m-atingi, Iar când pleci îți tremur de frig. Mă-nvelești cu mirarea plutirii Când nu vii și te strig. Îmi cobori din cer, din nici-nu-știu-care nor Și mă frângi și m-aduni și m-
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
reîncarnat în zăpadă Și cernut peste mine din nori. Îți tremur în brațe când m-atingi, Iar când pleci îți tremur de frig. Mă-nvelești cu mirarea plutirii Când nu vii și te strig. Îmi cobori din cer, din nici-nu-știu-care nor Și mă frângi și m-aduni și m-aprinzi În ninsoare și dor. Iubire cuantică Te simt uneori atât de aproape, încât aș putea să mor și să reînvii în brațele tale, ca într-un alt univers. Să-mi fii
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
vin, Linu-i lin sau poate lin, Vom plăti cu toții! Plâng și prinți și cerșetori, Lacrima-i comună! Vei trăi,de-i vrea să mori, Dalbe flori sau poate flori, Raiul e cunună! Sunt mai vii cei care mor, Apa-i nor,dar e și gheață! Trupu-i doar,un călător, Dor și dor sau poate dor, Sufletul e Viață! Călător născut târziu, Pentru când m-oi duce! Sunt,am fost,voi fi...,nu știu, Măru-i măr,sau poate-i dulce! Toți sfârșim
UN ALTFEL DE COLIND! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380756_a_382085]
-
I-ti salți fruntea dogorita De asprimea gerului, Și cu fata pirjolita Cauți sensul 'Eu-lui". Vulturi zboară printre crește Ca si visurile tale, Te gîndești ce sînt aceste Răscoliri mistuitoare. Mai privești odata-n jos Către punctul de plecare, Un nor mic,ușor,pufos Se așază peste vale. Te așezi ușor pe piatră Scotocind prin amintiri Să reînvii ce a fost odată Focurile timpurii. Le-ai găsit și iată vin Tot de-a valma si-ncurcate Te lovesc cu toate-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
calm și ginditor.Spre înaltul ceruluiI-ti salți fruntea dogoritaDe asprimea gerului,Si cu fata pirjolitaCauti sensul 'Eu-lui".Vulturi zboară printre cresteCa și visurile tale,Te gîndești ce sînt acesteRascoliri mistuitoare.Mai privești odata-n josCatre punctul de plecare,Un nor mic,ușor,pufosSe așază peste vale.Te așezi ușor pe piatraScotocind prin amintiriSa reînvii ce a fost odataFocurile timpurii.Le-ai găsit și iată vinTot de-a valma si-ncurcateTe lovesc cu toate-n plin... IV. ASCUNZIȘURI, de Edi Peptan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
mi răsari în cale Să nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și apoi să mă preschimb din picuri ,în șiroaie. Din vis,prin vis m-ascund cumva, Prin umbre cerebrale Și trec prin unde spre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
de iarbă,ce-mi răsari în caleSa nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare.M-a țintuit vicleana de aducere aminteCind se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tineSi iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugarSa mă unesc,cu stropii mici de ploaie,De răscoliri să nu mai am habarSi apoi să mă preschimb din picuri ,în siroaie.Din vis,prin vis m-ascund cumva,Prin umbre cerebraleSi trec prin unde spre acel cevaDin locuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
și țurțuri,aici...acolo... Se lasă seară Și tot mai picura,cum pică ceară. Cad fulgi Din ce in ce mai rar și mici. Într-un ocean de sentimente Mă las purtat pe creste de torente. Cad fulgi? Ori s-au mutat din ceruri norii. Nu ști,să scapi,să vi, să fugi, Poate că nu...ba da...priveste-n zare! Cad fulgi. Citește mai mult FULGI DE ZAPADACad fulgi,Sunt mari și albi și sunt pufosi.Si cetinile brazilorSe rup sub greutatea lor.Cad
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
țurțuri,aici...acolo...Se lasă searaSi tot mai picura,cum pică ceara.Cad fulgiDin ce în ce mai rar și mici. Intr-un ocean de sentimenteMa las purtat pe creste de torente.Cad fulgi? Ori s-au mutat din ceruri norii.Nu ști,să scapi,să vi, să fugi,Poate că nu...ba da...priveste-n zare!Cad fulgi.... XIII. DE AȘ PUTEA, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015. DE AȘ PUTEA Sunt totul și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
înving. Aș vrea,să am și veșnicia Neantului din Univers, Să pot reda cuvintelor,alt sens Și vieții,din granit,tăria. Cerca-voi să mă împac cu toate, Sa-ndrept ce se tot strâmba, Și am să mă rog la nori,să nu mai plângă Când gong final de sus va bate. Citește mai mult DE AȘ PUTEASunt totul și nimicMinute,ceasuri,ani se duc.Prin vreme-n vreme vreau să fugEternitatea s-o inving.As vrea,să am și vesniciaNeantului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
s-o inving.As vrea,să am și vesniciaNeantului din Univers,Să pot reda cuvintelor,alt sensSi vieții,din granit,taria.Cerca-voi să mă împac cu toate,Sa-ndrept ce se tot strâmba,Si am să mă rog la nori,să nu mai plangaCand gong final de sus va bate.... XIV. AGONIE ȘI EXTAZ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015. AGONIE ȘI EXTAZ A mai trecut un ceas și încă un an,prin suflet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
ascult sunetul inimii, raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului, galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi, miresmele serii ne-nv ă luie pașii-n oglinda din vis umbrele arțarilor duc taina spre nori, încercând să oprim clipa, continuarea unui alt timp în acest timp, zâmbetul meu - o frunză memoriei furată... Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului, suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi î n capcanele Uitării prin ochii ei revezi
UNDEVA ÎN TIMP... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380788_a_382117]
-
se va desfășoara ca într-o fatalitate, după o logică mai presus de puterea noastră de înțelegere. Peste Eugenia se revarsă o cascadă de întâmplări care-i răvășește gândirea, îi cotropește ființa interioară. „Trupul Eugeniei plutea ars de durere pe norii unei triste povești de iubire, dincolo de timp, în căutarea celui căruia i s-a dăruit, în speranța că iubirea ei pură și puternică va ajunge la el, îl va face să arunce măcar o privire în urmă. Sufletul ei rănit
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]