589 matches
-
În orice om se găsește o veleitate de a porni în lume și a descoperi un continent.) În cazul acesta planurile Ioanei luaseră o înfățișare amuzantă, căci era comic să-ți imaginezi pe grațioasa Viky, cu surâsul înflorit, cu hainele nostime de veritabilă pariziancă, cu silueta delicioasă, vindecând o vacă sau un cal. Noroc că Ioana nu-și susține planurile ei multă vreme, și, de altfel, dacă ești într-adevăr, înțelept și ți-e milă de sufletul ei, trebuie să o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îndrepte zâmbetul recunoscător. Dar Fat Paul continua să-și țină capul aplecat ca un cerber, ca o gorilă... Fielding Goodney mi-a spus că Doris e „un geniu feminist“. Inițial am crezut că era vorba doar de o manieră mai nostimă de a se referi la un talent al patului, dar acum nu mai sunt așa de sigur. Am sorbit din pahar, lăsând-o să mă caute prin semiîntunericul care învăluia localul. La urma urmelor, Doris era beneficiara unei pregătiri universitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care nu există. După care încep să urlu... Îi consider pe oamenii care au fost de o viață în jurul meu drept stiliști, modele, actori, producători, dubluri, aroganți, cascadori, sufleuri, scenografi, oameni cu bani - oameni caraghioși, nu oameni normali. Și femei nostime, jonglând cu sexul, cu timpul și cu banii. Cine e normal? Eu nu. Sunt croit după, prins și remorcat la și înghesuit în această formă curioasă. Fiecare viață e un joc de șah care s-a dus dracului după a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plin. Dar gluma asta se răsuflă, cu toate celelalte lucruri. Când am descoperit că viața mea avea formă și contur, am fost primul care s-a tăvălit de râs. Dragă înțeleptule, mi-am zis eu. Liniile și contururile vieții par nostime, până când să aibă înfățișarea capcanelor și blestemelor, a invalidării, a handicapului inuman. Poate că suntem cu toții niște infirmi - sau provocați cum se spune pe aici. Eu sunt. Eu am fost provocat și provocarea a câștigat. Fără luptă. Sunt un infirm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oră mai tîrziu, două mașini ale jandarmeriei se poziționau Într-un loc discret de supraveghere În apropierea reședinței familiei Le Bihan și a fabricii de faianță. La Întoarcerea acasă, Philippe Începu să-și sîcÎie soția. - Mi-a venit o idee nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să povestești despre amantul tău. Nu e genul tău să-ți etalezi viața privată, În afară de cazul În care lucrul ăsta te ajută să-ți Încurci adversarul. Făcu o mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe ton rece. Ai așteptat cu grijă moartea lui Leguellec pentru a face să treacă mana asta neașteptată drept o primă de asigurare la fel de falsă ca și paternitatea lui. Mama lui Gwen Începu să rîdă ca și cum ideea era nespus de nostimă. - Hotărît lucru, nu pricepeți nimic! Arthus e cel care mi-a dat bani ca să nu dezvălui lumii că Gwen e fiica lui... - Ai fi putut obține mai mult de la castelan, Yvonne, mult mai mult, o ironiză Fersen. Brutăreasa se chirci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avansurile lui Kay se domoliră și se transformară într-un fior imperceptibil, pe care-l simțeam de fiecare dată când ni se atingeau umerii, de fiecare dată când eram impresionați la unison de un jingle de la radio, de o reclamă nostimă sau de vreo vorbă aruncată de Lee, și atunci, instantaneu, privirile ni se întâlneau. Cu cât Kay devenea mai tăcută, cu atât mai disponibilă știam că este - și cu atât mai mult o doream. Dar nu încercam nimic - nu fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar, iubi, fii alături de mine. E al meu și am nevoie de tine... și o știi. Abia în clipa aia dădură cu ochii de mine. — Bucky, mă interpelă Lee, zi-i și tu. Fă-o să-nțeleagă. Era cea mai nostimă replică pe care o auzisem până acum în tot circul ăsta cu Dalia. — Kay are dreptate. Ai comis cel puțin trei infracțiuni la cazul ăsta și treaba începe să răsufle... M-am oprit, gândindu-mă la ceea ce puneam eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am schimbat macazul: — I-am promis că tragem la caz o săptămână. Asta înseamnă încă patru zile. Miercuri terminăm. — Dwight, ești așa un papă-lapte câteodată, oftă Kay, după care intră în casă. Lee deschise gura, căutând să zică ceva nostim. Mi-am făcut loc printre hârtiile cu antetul LADP și m-am dus spre mașină. • • • Packardul alb ca zăpada era parcat în același loc ca și aseară. M-am pus la pândă în mașina mea, pe care ooprisem chiar în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în Nebraska sau cum s-o fi numit locul de unde venea, iar Betty despre ultimul număr al revistei Screenworld. Aveau același nivel al conversației ca și tine, doar că arătau mai bine. I-am zâmbit și i-am spus: — Ești nostimă. Madeleine îmi întoarse zâmbetul și replică: — Tu nu. Uite ce e, sunt obosită. N-ai de gând să-mi cer odată să-ți dovedesc că n-am omorât-o eu pe Betty? De vreme ce pot s-o dovedesc, ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
distrugă. M-am dus la Emilia și, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă de rom până seara. Am mai locuit la ea un timp, după care n-am mai văzut-o. Mă încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mâncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: „Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre?” Am văzut negru în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost și el un dandy, un dandy preot, ceea ce-i mult mai mult decât un dandy matematician. Vedeți influența dandysmului? Dom Gervaise, un călugăr grav, care a scris viața lui Rancé, ne-a lăsat o descriere plină de farmec a nostimelor sale costume, ca și cum ar fi vrut să ne facă părtași la o ispită Înfrântă, stârnindu-ne pofta nemăsurată de a le purta. Ceea ce, firește, nu vrea să Însemne că autorul acestui Despre dandysm s-ar crede În vreun fel Pascal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spate cu o fundă mare de mătase neagră. Gâtul ei minunat era Întotdeauna dezgolit, chiar În iernile din St. Petersburg, căci reușise să obțină permisiunea de a nu purta gulerul sufocant al uniformei școlărițelor din Rusia. Ori de câte ori făcea o remarcă nostimă sau rostea cu un glas de clopoțel o mostră din vastul ei bagaj de poezie minoră, avea un fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
masă dintr-un fel de mic vestibul, pe care ședea Înainte un bol cu peștișorii aurii, se afla acum un teanc de reviste Punch legate - totul arăta cu totul altfel. Altfel erau și uniformele Înzorzonate ale chelnerițelor, nici una nefiind la fel de nostimă ca una anume pe care mi-o aminteam foarte clar. Cu o oarecare disperare, luptându-se parcă Împotriva plictiselii, Ibsen s-a lansat În politică. Știam prea bine la ce să mă aștept - demascarea stalinismului. În primii ani ai deceniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Fata vecinului se oprise lângă mine cu o găleată cu gunoaie. Am aruncat-o adineauri. Facem curățenie și n-am mai păstrat lucrurile astea. Au rămas de la o mătușă care-a murit astă-vară și poate le ia femeia de serviciu. Nostimă gioarsa asta de poșetă, nu? Tanti ’cea că chiar s-o îngropăm cu ea, că-i place, da’ cum să facem așa ceva, râdea neamurile și popa de noi cu julitura asta. Am ridicat din umeri. Murise, într-adevăr, în vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă gura botoasă. Avea nasul cârn, ochi mici albaștri, puțin oblici și un păr argintiu foarte des, retezat scurt legat cu o panglică bleu. În tinerețe fusese nostimă. Acum semăna cu un mops, una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica să zâmbești. ― Ce zici? întrebă Miga. Pun de cafea? Florence privi pendula sprijinită pe două colonete de marmură. ― Mai stai! Nu știi cum e Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nestânjenit de ziduri, unde florile se cațără în ciorchini enormi. "Ăsta-i trage cu fluturașii, eu cu vegetația tropicală. E bine..." Dascălu încerca masca de gaze. Urla înfricoșător cum fac de obicei copiii când se joacă de-a bau-bau. ― Sânt nostim, nu? ― Fără îndoială. ― O să ne amuzăm grozav. Când eram mic, mă târam de-a bușilea prin curte. Îmi închipuiam că sânt indian sau șarpe, după cum aveam chef. ― Perfect. Ai ajuns să-ți vezi visul cu ochii. Fii atent! Avem de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îl scrută curios. Tânărul vorbea plin de căldură iar în obrajii palizi, osoși, năvălise un val de sânge. ― Neobișnuit, în orice caz... ― Comentam într-o zi cu contabilul... ― Care contabil? ― Vîlcu! E și el vecin cu noi. Un tip foarte nostim... Îi plac, șprițul și femeia vopsită. Are o colecție întreagă: roșii, galbene și, mai cu seamă, indigo. Când îl cauți, e la dame! ― La ce oră se întoarce? ― De obicei, pe la al treilea cântat al cocoșilor! Acu-i în concediu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dumneaei atunci îi dă răspuns cu îmbrățișare, Iubite, Între mine și-ntre tine Dragostea s-au făcut fire Și cu mare sadacat Stăpânești înfricoșat, Apoi să-ți spun și de când Pătimesc așa tăcând. No. 22 Minunată ești la stat Și nostimă la umblat, Ai doi luceferi în față De-mi scurteaz - a mea viață, Raze dau ca la un soare Sunt în fața Dumitale; Iscusită și cu haz De faci multora necaz, Ochii negri și frumoși Și cu totul mângâioși, Răpui numai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mereu puși pe harță?... Poate că cei ce afirmă așa ceva au dreptate. Ei sunt convinși că așa suntem noi, babalâcii. În opinia lor, a celor tineri, suntem chiar vinovați, deoarece nu le recunoaștem meritele. Încercăm prin diferite mijloace și tertipuri nostime să le atribuim lor milioane de defecte pe care noi, în tinerețea noastră "imaculată", nu le aveam. În același timp, precum fiica vizirului Șeherezada, în pat cu califului Harun-al-Rașid, într-o mie și una de nopți la rând nu și-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trebuia să depună un efort de două-trei ori mai mare decât un bărbat în floarea vârstei, Bidaru nici nu observă că trecuse mai mult de două decenii de când luase hotărârea de a o lua de la capăt. Contrar tuturor așteptărilor, această nostimă hotărâre, care l-a catapultat într-o altă lume cu totul aparte, a avut influențe pozitive asupra sănătății sale. Fără a băga de seamă, se pomenise la un moment dat că nu mai întrebuința hapuri aproape deloc, că reumatismul nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cam la două luni de zile de la cumplitul asasinat, avu prima lui criză de nebunie. „Ce să fie oare?, își zise el la puțin timp după asta, când își mai reveni. Îmi pierd cumva mințile? Asta chiar ar fi ceva nostim! Așa de ușor își poate pierde un om mințile? N-am făcut altceva, decât să înfig adânc, de mai multe ori, un cuțit în cineva. Atât numai. Sau... poate sunt eu, din fire, mai slab de duh? Ei, totuși, lucrul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zilele trecute. Îți imaginezi că nu te căutam pe tine, dar am rămas ceva timp în preajma ta. În primul rând, mi-am amintit de o fază grozavă, din primii ani ai căsniciei noastre, când ai lipit pe frigider inscripția aceea nostimă: "Mănânci ca un bou, domnule Z!" Era, neîndoielnic, un fel de rețetă pentru cura de slăbire la care jinduiai. Partea frumoasă a venit ceva mai târziu, când, dezamăgit de kilogramele care nu voiau să te părăsească, ai adăugat, dedesubt, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o valvă. Fața ei, sinceră și nostimă, modul ei de-a fi, Îndrăzneț și trist, Îi dăinuiră pentru o clipă În minte. — Să vă aduceți aminte de mine! strigă el În urma ei. O să ne vedem din nou Într-o lună sau două. Dar știa că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de hîrtie roșie de la Dockrell, un șiling și nouă pence duzina. Noaptea cînd făcea Milly baie. Cumpăram săpun american - flori de soc. Ce miros plăcut avea apa din cadă. Și ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela de apa curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]