1,329 matches
-
vede, ci o vedere care nu pornește din ochi, nu se deschide decât în adâncul luminii înseși 8: "Cad din lumina moale/ reci frunze încă o dată/ când pe o altă mare/ plutește o fregată", "O mare suspendată/ plutește ca un nour/ cad pești de sus ca ploaia,/ doamne, / înaintează o mare suspendată..." 9. Un interspațiu, un peisaj - sau un pasaj - între oglinzi, imaginea pare în suspensie; ea urcă la înălțimea arătării purtată de o lumină nevăzută. Iar ceea ce se pune în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și de neînțeles în dimensiunea vizibilului, care face însă imagine, arată ceea ce poate fi (văzut și înțeles) doar din perspectiva inversă a trupului poetal: "Asemene glorie/ îngerii nu visează,/ asemene aripi/ n-au fulgerele Lui,/ ce răsar din neguri,/ din nouri sâlhui". Aici imaginea nu depinde de nimic pentru a fi; asemenea aripilor ce răsar din neguri și din norii nepătrunși, ea e figura sublimată a trans-aparenței, forma inaparentă a Gloriei în lumina căreia cele ce încă nu sunt se văd
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de cocori prin fruntea mea străvezie/ Nici așteptare nici deznădejde. Un apus./ Și un fluviu nesfârșit, mut" (XX. Cu insula nălucă, în ed. cit., p. 45). 14 "Munți diafani. Munți limpezi. Dincolo de ei/ Ca niște pești subțiri printr-un acvariu: nouri/ Albaștri se străvedeau" (XXIII, în ed. cit., p. 51). 15 "Cunoașterea orientală desemnează o cunoaștere care în loc să fie reprezentativă a obiectului său și obținută pe cale discursivă, o necesitate logică, este prezență imediată, dezvăluire, intuiție a inimii sau a ochiului spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul învierii, București, 1991; Cu zenitul somnului rodirii, București, 1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996; Roua și nuntirea învierii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
ploioasă, care ascunde personajului semnele sumbre: "Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frămîntat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pămîntul amețit de întunerecul fără margini." Fixat la postul cel mai înaintat pentru a coordona doborîrea aparatului, Bologa este brusc traversat de o revelație fără conținut, de "materialitatea" mai curînd cratofanică a Luminii. E limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sinteza tuturor temerilor și are, indiscutabil, un ce halucinant. Nu este prima oară cînd spotul orbitor al imponderabilei lumini îl aruncă pe Apostol într-o transă inexplicabilă: "țîșni o lumină orbitoare și mîndră, zvîrlindu-și întîiele raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi, coborînd pe pămînt repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mînia, uitînd tot, parcă ar fi visat." (s. n.) Versantul obsesional al personajului se conturează mai ferm. Furia și oroarea se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
toamna prin grădini/ [...] Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
proces de contaminare cu cel suprarealist. Glisarea în vis are, de multe ori, o funcție compensatoare. Sensul este acela al dislocării din real și al călătoriei imaginative într-un univers liniștitor, golit de elementele ostile ale contingenței: „Prin lumi de nouri vom călători,/ Văzduh mai nou din noi va înflori./ La căpătâiul cerului o stea/ Înmugurită pentru noi va sta / Din raze limpezi să ne facă drum/ În lumea unde negurile iernii/ Clădesc albastre mănăstiri de scrum/ În care toacă luna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Sbanțu. O povestire mai amplă este cea semnată de Vlad Fringhiu și Dan Merișca, Echipajul Val-Vârtej se întoarce. Alți autori de literatură SF publicați în A. sunt Aurel Cărășel, Lucian Merișca, George Ceaușu, Maria Nicolae-Dumitrescu, Victor Nănescu, Cătălin Ionescu, Alina Nour, Dumitru Vacariu. Din anul 1984, publicația începe să cuprindă și traduceri din marea literatură SF a lumii. Sunt tălmăciți Isaac Asimov, Ray Bradbury, Daniel F. Galonye, Frederic Brown, Brian W. Aldiss. Periodicul mai cuprinde fișe istorico-literare, articole de interes general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285440_a_286769]
-
mai bine de trei veacuri : „Dumnezeu rânduise, pentru cinstea Sfintei, tihnă văzduhului ; vânturile stăteau legate în peștera lor, la marginea pământului. Soarele se lăsa spre dealul Galatei împrăștiind ca o bură de aur asupra târgului și cerul se boltea fără nouri. Era o zi lină de toamnă”. Înainte de a ajunge la locul pelerinajului, traversez parcul aflat între Teatrul Național și Catedrala Mitropolitană. Pe una dintre laturile acestuia, o mulțime de tablouri și icoane suspendate inteligent de o rețea de cabluri de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
literatura „feministă” propriu-zisă. Publică poeme Claudia Millian, căreia i se iau și interviuri. Sărina Cassvan, figură proeminenta a mișcării de emancipare a femeii, scrie despre Elenă Văcărescu sau despre contesă de Noailles, alte poete prezente aici fiind Maica Smara, Dahlia Nour, Maria Baiulescu, Maria Bart-Săvescu. Poetul neîncoronat al revistei este Ion Minulescu (Rânduri pentru păserile călătoare, Rânduri în cinstea celei care a plecat, Rânduri pentru plopii-n ploaie). Sunt incluse și versuri de Florin Chiru-Nanov, Horia Petra-Petrescu, I.Gr. Periețeanu, H. Bonciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287195_a_288524]
-
cum sînt, nici nu dau din aripi, ci doar folosesc ușoara briză. Se înalță, virează, totul făcut cu schepsis, stînd cu aripile întinse, mergînd de pleașcă. Mai încolo, pe Malecon, valurile, fără a fi furioase, sar digul și stropesc cu nouri albi mașinile în trafic. Începe să-mi fie sete. Acuși, acuși, pe imensa poartă va veni chelnerul cu berea. Rece, dar rece nu gumă. La început voi sorbi cu lăcomie, apoi o să mai las puțin în pahar, așa, pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă a acestor formațiuni ciclopice în momentul descărcărilor electrice. Fantastic! "Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă." (Nicolae Labiș) Încet-încet, cu eforturi din ce în ce mai mari, ne-am apropiat de spitalul unde robotea mama de dimineața până seara, ca femeie de serviciu și spălătoreasă. Apoi am traversat linia ferată, lăsând în partea dreaptă gara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inginer chimist și profesoară .............. 223 56. MUNTEANU, AUREL (1902-1962) actor.................................... 226 57. NĂNESCU, VALERIU (1932-2009) inginer chimist și profesor ......... 228 58. NECHIFOR-MORARU, EUGEN (1929-2003) aviator, economist și primar.................. 231 59. NIȚESCU, EFTIMIE (1939-2007) inginer organizarea teritoriului și profesor... 234 60. NOUR, SMARANDA DOINA (1942-2009) inginer constructor și profesoară ........... 237 61. NUȚĂ, IOAN (1937-2011) lingvist și istoric literar ........................ 240 62. ORIȚĂ,CONSTANTIN (1950-2008) inginer electrotehnic și profesor ......... 243 63. PALADE, EMIL GEORGE(1912-2008) medic și profesor ........ 246 64. PALADE, LAURENȚIU (1929-2009) inginer
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
a Invențiilor din Iași (1993-1998). Prof. univ. dr. ing. Eftimie Nițescu a trecut în lumea umbrelor, neașteptat și fulgerător, întrun tragic accident rutier, în ziua de 23 august 2007. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfinții Petru și Pavel“ din Iași. NOUR, SMARANDA, DOINA (1942-2009) INGINER CONSTRUCTOR și PROFESOARĂ Cadru didactic de înaltă ținută academică, profesională, pasionată cercetătoare, prof. univ. dr. ing. Doina Smaranda Nour și-a pus amprenta în formarea a peste 40 serii de specialiști în construcții. S-a născut
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în ziua de 23 august 2007. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfinții Petru și Pavel“ din Iași. NOUR, SMARANDA, DOINA (1942-2009) INGINER CONSTRUCTOR și PROFESOARĂ Cadru didactic de înaltă ținută academică, profesională, pasionată cercetătoare, prof. univ. dr. ing. Doina Smaranda Nour și-a pus amprenta în formarea a peste 40 serii de specialiști în construcții. S-a născut la 30 iunie 1942 în orașul Roman, județul Neamț, unde a urmat studiile secundare. În 1965 a absolvit Facultatea de Construcții de la Institutul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
conținut și bază materială le-a perfecționat și dezvoltat. Între 1986-2000 a fost șeful Catedrei de Beton, Materiale, Tehnologie și Organizare din cadrul Facultății de Construcții din Iași. Ca un adevărat pedagog și om de știință, prof. dr. ing. Doina Smaranda Nour a reușit să imprime întregii activități desfășurate în cadrul catedrei pe care o conducea, spiritul de emulație științifică și didactică, contribuind în mod hotărâtor la formarea și perfecționarea cadrelor tinere din colectiv. A avut contribuții esențiale la dezvoltarea teoriei și practicii
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
plan național. Domeniile de cercetare au fost: aderență betonarmătură, beton vechi-beton nou, cămășuieli-cărămizi (de epocă), beton armat și precomprimat, consolidarea structurilor cu straturi subțiri, perfecționarea metodelor de calcul, coroziunea cu uleiuri minerale. Dascăl și cercetător, prof. dr. ing. Doina Smaranda Nour a fost un pasionat și competent proiectant de structuri de construcții. A proiectat 11 stații de pompare din sistemul național de irigații, consolidări la diferite obiective, a efectuat peste 170 expertize tehnice, 130 de verificări de proiecte și a acordat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
specializare la École Superieure de Cachan (1997 - program TEMPUS) și la Université de Liege (1998 - program SOCRATES). În afara preocupărilor tehnice a fost o mare iubitoare și cunoscătoare de literatură, muzică simfonică, pictură și sculptură. Prof. univ. dr. ing. Doina Smaranda Nour a trecut în veșnicie în ziua de 31 martie 2009 și a fost înmormântată în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. Calitățile remarcabile de profesor, cercetător științific și formator de specialiști și, nu în ultimul rând, calitățile umane de excepție, întreaga formație
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Tolstoi al vostru, toate au început de la Tolstoi, care a fost un cretin nebun". Tot ea protesta găsind cărți de literatură prin casă: "De ce citiți, pierdere de vreme cu povești proaste, uitați-vă la flori și la stele, și la nouri, asta da, literatură... și e gratis". Cu toate acestea, printr-un simț special, știa tot ce era semnificativ în artă, chiar în politică și mai cu seamă în agricultură și medicină. Era foarte interesată de progresul tehnic și a cheltuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
interzisă, foarte bine păzită, imaginația mă fura transportându-mă deseori din universul cotidian într-un alt univers, al suprarealității; ajungeam acolo așa cum îngerii, invizibili, trec dintr-o parte în alta a lumii, din cer pe pământ și invers, călătorind pe nourii mătăsoși ai închipuirii. Este un privilegiu această capacitate de translare. Se înțelege, este metaforă. Realitatea este fixă, dură, respectată tocmai pentru această duritate. Povestea este partea poeziei; are un statut mai puțin respectabil. De altfel, împărțirea strictă a lumii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai bărbătești). Deodată, a trecut repede, cu zgomot de fierărie un marfar care ne-a cam speriat. Pe urmă, țipenie. Așteptam să se vadă Luceafărul sau o altă stea, să ni se transmită cumva minunea, dar cerul era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea cu un Crăciun clasic. Aproape de miezul nopții, când așteptam, examinând cerul să apară Luceafărul sau eventual altă stea -, s-a ivit, misterios, un câine vagabond, fricos, plin de scaieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
examinând cerul să apară Luceafărul sau eventual altă stea -, s-a ivit, misterios, un câine vagabond, fricos, plin de scaieți, dar foarte interesat de slănina afumată. În această formație, așteptam un semn de la cerul mohorât, o minune, să se retragă nourii care se adunau, leneși, opaci, sporind întunericul... La douăsprezece fix, amândoi am "văzut" minunea așteptată. De fapt nu amândoi am văzut steaua; minunile sunt inaccesibile, nu se lasă dezvăluite; așa a fost și atunci: fiecare a văzut de unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Tot milă și foc; Sus la crăngurele, Chiți de ocheșele, Tot milă și jele. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-aș fi știut, N-aș fi mai crescut. Sus, bradule, sus Sus, către apus, Că la răsărit Greu nour s-a pus. Nu-i nour de vânt Ci-i de pământ, De țărână nouă, Neatinsă de rouă. Pe unde-am umblat, Rea jale-am lăsat; Pe unde am bătut Rea jale-am făcut. Aș fi dorit să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
crăngurele, Chiți de ocheșele, Tot milă și jele. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-aș fi știut, N-aș fi mai crescut. Sus, bradule, sus Sus, către apus, Că la răsărit Greu nour s-a pus. Nu-i nour de vânt Ci-i de pământ, De țărână nouă, Neatinsă de rouă. Pe unde-am umblat, Rea jale-am lăsat; Pe unde am bătut Rea jale-am făcut. Aș fi dorit să nu mai sfârșească, prin lungimea ei întreținându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]