1,437 matches
-
văzuse în celălalt, din care bărbatul său a avut norocul să se întoarcă. Așa că își puse toată nădejdea în Dumnezeu, pe Care-L implora cu rugăciuni adânci să-i ajute pe băieții ei să împărtășească norocul oșteanului din primul război, oșteanul care, atunci, îi era deja unuia dintre ei tată, celuilalt urmând să-i devină după lăsarea la vatră. Se ruga întruna în casă, în ogradă, la câmp sau la poartă, cu ochii ațintiți în lungul drumului, în ambele sensuri ale
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
înapoi și ajunseră într-un loc unde era o bifurcație de cărări între niște tufișuri. -Inoan! Inoan! strigă el prin ceață. Nu-i răspunse nimeni însă. -Ne-am rătăcit spuse Ahav! Cum e posibil? -Nu se poate căpitane, spuse unul dintre oșteni. Am copilărit pe aici! E foarte aproape locul! -Atunci spune pe unde trebuie să o luăm. Treci în față! Acela trecu înainte. După puțin timp Ahav îl întrebă: -Ei! Unde suntem? -Mai avem puțin spuse acesta. Vom ajunge în curând
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
de a obloji rănile semenilor săi, cei meniți să poarte războaiele. Atunci, tocmai în vâltoarea luptelor de la Mărășești, l-a întâlnit, cu bucuria vecinătății, pe soldatul Ioan Musteață din Țibucani, sat aflat simetric față de Verșeni, pe celălalt mal al Moldovei. Oșteanul din Țibucani, om împlinit, aflat în preajma vârstei de patruzeci de ani, avea acasă nevastă și șapte copii. Dar adesea “un necaz (războiul) nu vine niciodată singur”, arhivează înțelepciunea populară. Ioan Musteață a rămas văduv și, în nevoia lui de a
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
ACEASTA ESTE TARA MEA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 806 din 16 martie 2013 Toate Articolele Autorului Aceasta este țara mea. Cu munți de brazi și apele ce curg cu păduri ratacite-n amurg, cu oameni frumoși, cu oșteni ce nu sunt dar mereu sunt în gând. Pașuni întinse de iarbă și câmpii cu oameni ce-s harnici și copii zglobii. Aceasta este țara mea. Cu bune și rele, de dor și de nea, de albastru, de nor, și
ACEASTA ESTE TARA MEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345283_a_346612]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NOAPTE BUNĂ Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului azi noapte a nins peste cetatea de scaun oștenii au fugit demult în pustietate, orașul iar plânge și nu am habar istoria e prinsă în file de carte, privește la lampa lui Dumnezeu în codrii de piatră, fără vlăstare, se roagă în noapte marele zeu cu lacrimi de sânge
NOAPTE BUNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376916_a_378245]
-
s-a născut, o ursitoare, deși trează, era absorbită în reverie. Auzea în vis un glas magnific, cerând să fie întrupat într-un făt ce-ar fi crescut legănat în brațele cântului românesc, spre a-i fi fecior și-apoi oștean. Surâzând, ursitoarea a plăsmuit un vodă al folclorului românesc pe care l-a hărăzit cu glas, iubire bunătate și omenie, îmbogățindu-i soarta cu ani îndelungați de viață și melos care să nu mai semene cu altul în frumusețe și
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
cu plumb. Și dzicu călugării să fi fost făcută și sfeșnicele cele mari și cele mici și policandru și hora tot prisme de argint”. Sfințirea mănăstirii a fost făcută la 3 septembrie 1470, după victoria obținută de voievodul Ștefan și oștenii săi asupra tătarilor la Lipinți. În toate documentele istorice referitoare la acest eveniment se subliniază atmosfera de mare sărbătoare la care au participat mulțimi de oameni din toate categoriile sociale ale vremii. Letopisețul de la Putna și cel al lui Grigore
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
VOIEVODUL CREDINȚEI lui Constantin Brâncoveanu Este-un nimb de biruință Pentru cel ce a iubit țara lui Și-a murit întru credință. Ispășirea-i mult pentru mare Pentru sacru-i legământ De-a iubi pământ și mare, De-a avea oșteni sub soare, De-a clădi lăcașuri pe pământ. Sfâșiat de liftele păgâne, Adormit pe veci pe plai străin, Aruncat în marea încă-n spume, Zace astăzi în pământ străbun, În lăcașul plin de îngeri, De har sfânt și rugăciuni. O
VOIEVODUL CREDINŢEI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376366_a_377695]
-
C-un conflict (ades patetic) / Între sufletu-mi pios / Și stomacul meu eretic. Elipsa Grigore Chitul / inelul promis - / deodată lacul plin / numai de cercuri George Petrone - Lui Constantin Iurașcu-Tataia la împlinirea vârstei de 80 ani / El poartă-n spate, ca oștenii,/ Povara celor opt decenii;/ În față, de asemeni poartă.../ Dar s-o lăsăm mai bine moartă! Omonimia Ioan Marinescu-Puiu / Prieteni de mici -/ ea s-a făcut mare / și el marinar Laurențiu Ghiță - Marinarii / Ei sunt veșnic mușteriii / Unor bârfe de
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
revenit la mal, N-a mai găsit haine și cal... Deci, cine-au fost primii-n Ardeal? 3. Epoca noastră Primar azi ALDE Cărăguț, Lumea zice că-i hărnicuț... Eu vă doresc dragi gioagieni, Să fie-un bun șef de oșteni. Umor, turismul și cultură, Să fie-a voastră partitură. Și bucuroși, mereu cântați, C-o stradă-aveți cu muzicanți... Izvorul cald din sfânt pământ, E pentru voi un lucru sfânt. Romani și daci, unguri și sași s-au îmbăiat. Și-a
GERMISARA, IZVOR DE POPOR de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376465_a_377794]
-
Trupul său masiv acoperit cu solzi de un verde putred impunea respect iar ghearele negre ori dinții ascuțiți se asortau perfect la ochii reci cu trei rânduri de pleoape și cu firea sa de o cruzime legendară chiar printre acești oșteni lipsiți de orice fel de sentiment. Era considerat, după împărat firește, de întreaga lor civilizație, reptila perfectă. Amiralul se așeză pe tronul din capul mesei și privi la cei adunați. Unii dintre ei ghiciră, după priviri, că dacă ar fi
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
mi-i străbună. Limba mea doină cu dor, Cântă glasul de popor. Limba mea are un nume, E durere și renume. Limba mea vechi obicei, S-a născut cu vechi temei. Limba mea-i din neam de daci, Mândri și oșteni și traci. Citește mai mult Pământul meu de țarăLimba mea cea de-o ființă-i,Scump tezaur, suferință.Limba mea ca o comoară,E pământul meu de țară.Limba mea cu glasul dulce,Drag cuvântul mi-l aduce.Limba mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
mi-i străbună.Limba mea doină cu dor, Cântă glasul de popor.Limba mea are un nume,E durere și renume.Limba mea vechi obicei,S-a născut cu vechi temei.Limba mea-i din neam de daci,Mândri și oșteni și traci.... XIII. INTRE CEI CE N-AU O PÂINE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Printre gânduri trecători Strada vieții -mi dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
unor scopuri fundamentale ce vizau succesiv artha (materialitatea), kama (plăcerile), dharma (datoria socială) și moksha (eliberarea). Pe ultima ei secvență lumească, viața tindea către Brahman, scop personal ce precedă și asigură moksha, și totodată castă respectată ca atare, alături de Kshatrya (oștenii), Vashya (negustorii și agricultorii) și Sudra (meșteșugarii, muncitorii casnici). Eugen Dorcescu este un bun cunoscător al acestor filosofii și nu-i sunt străine nici concepțiile hinduse privind viața de dincolo de moartea fizică, cu depășirea planului grosier al mundanului, cu trecerea
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
fie prinși de aripile nopții pe vreun coclau, își instalară tabăra într-un loc pitoresc. Pe aceste plaiuri de o frumusețe rară au împărățit zâne și Ilene Cosânzene și s-au războit feți - frumoși cu zmei fioroși. Între timp, câțiva oșteni urmăriră un cerb pe care îl săgetară. Aprinseră un foc mare și-l puseră la proțap. Se ospătară pe îndelete și într-un târziu se culcară pe cetina de brad și dormiră până ce zorile se revărsară peste muchia masivului muntos
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
În seara următoare, înnoptară într-un loc stâncos unde plutea o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridicau urletele sălbatice ale lupilor. Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că vreun vampir ieșit din curtea palatului la plimbare ar putea să-i descopere. Luna continua să inunde cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
căderea serii. În această pustietate, s-ar putea să nu mai aștepte miezul nopții și să se trezească mai devreme. - Să acționăm imediat! - Așa-i! - și-n același timp îi străpunse cu țepușa pieptul și inima din care țâșni sângele. Oșteni, răspândiți-vă prin cotloanele întregii curți, dar numai câte doi! Orice corp omenesc veți găsi, să-l străpungeți cu țepușele fără milă, fiindcă acela-i de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
răspândiți-vă prin cotloanele întregii curți, dar numai câte doi! Orice corp omenesc veți găsi, să-l străpungeți cu țepușele fără milă, fiindcă acela-i de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un oștean, din pricina întunericului, greși ținta, iar strania creatură cu țepușa în pântece, începu să țipe înspăimântată. Zarva cuprinse întreg palatul tocmai când luna răsărea de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprinseră făclii
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
S-a născut viteaz și a murit ca o nălucă a nopții... De la una din ferestrele palatului, un chip frumos cu privirile ca două văpăi zări scena uciderii soțului și-i înțelese avertismentul. În acel moment vru să năvălească peste oșteni, dar pruncul din brațe plângea disperat simțind pericolul în care se află. Viața copilului era mai de preț ca răzbunarea. Cu ultimele puteri, cu copilașul în brațe se cățără pe zid sub privirile uimite ale oștenilor. Săltă peste metereze și
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
vru să năvălească peste oșteni, dar pruncul din brațe plângea disperat simțind pericolul în care se află. Viața copilului era mai de preț ca răzbunarea. Cu ultimele puteri, cu copilașul în brațe se cățără pe zid sub privirile uimite ale oștenilor. Săltă peste metereze și dispăru dincolo de ele. - Căpitane Sasu, niciun vampir să nu-ți scape! Preia comanda și ne vom întâlni la poalele muntelui! - strigă Arnăutu cu glasu-i tunător și se aruncă pe cal, dispărând ca o nălucă pe poarta
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
cu apă dintr-un izvoraș din apropiere. „Oare ce va urma?” - se întrebă cuprins de o tristă amărăciune. „Pentru ce mi-am sacrificat viața, dacă voi ajunge asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi vânat de propriii mei oșteni?” Se așeză trist pe un trunchi răsturnat. În acel moment, nu-l mai interesau nici domeniile, nici comorile, ci doar salvarea propriei vieți. „Nu voi ceda tocmai acum!” - se încurajă el. „Trebuie să existe o soluție! Îmi voi duce misiunea
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
raze ale soarelui îl izbiră în moalele capului. Lumina zilei parcă îi slăbea vlaga din mușchi și brațu-i devenea greoi. În cele din urmă, porni agale pe un drumeag ca să ajungă la locul de întâlnire cu căpitanul Sasu și cu oștenii săi. Referință Bibliografică: XI. MASACRU LA PALAT (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1482, Anul V, 21 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
general mândru ca toți bravii comandanți de oști ce nu au lăsat România culcată la pământ, gărzi de dorobanți purtând uniformele în care armata română a traversat Dunărea și a biruit alături de luminosul bărbat al istoriei noastre, Principele Carol l, oșteni cu flinte la umăr, îmbrăcați în mândra uniformă ostășească a epocii, cu umeri voinicești, cu spatele drept și cu mustăți stufoase și răsucite, ca ale roșiorilor, dorobanților și cavaleriștilor pictați de Nicolae Grigorescu, chiar atunci, în iureșul Războiului de Independență
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
florilor de tei, ca o crăiasă din poveștile-ți fermecate... Copilul din mine era într-o lume feerică, sub vraja selenară, a șopotului de izvor și a colindei de toamnă a frunzelor, când cornul sună trecerea lui Sarmis, sau trecerea oștenilor lui Mircea... și vii îmi erau bătăliile lui victorioase, în urechi se adunau “Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”, iar în suflet se topeau “Vâj, tu, vânt rîzleț! Pic și poc, sunet de ploaie...” Și eu am păstorit
MĂRITE-VOIEVOD-DE-DORURI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379716_a_381045]
-
aținu calea cu ordin de întoarcere. Păcălind ostașul de pază și stârnind rumoare în rândul militarilor aflați peste tot, măicuța fu oprită spre seară de un ofițer bandajat la frunte și cu uniforma neorânduită, deloc potrivită cu rangul său de oștean superior. Îi ceru acestuia lămuriri despre fratele său, presupus soldat în mulțimea aceea de luptători care fie își bandajau rănile proprii, fie acordau ajutor celorlalți, după o lupta crâncenă ce tocmai se potolise. Maica Antonia află de la ofițer că printre
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]