2,130 matches
-
văzute mormintele lor. George Enescu îndrăgea acest sat în care venea în timpul verii. Aici a compus unele dintre lucrările sale: „Plugar” (1900), „De ziua ta”, „Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op 8” (1901) etc. Mihăileni este și localitatea de obârșie a poetului Ion Păun Pincio, a romancierului Ury Benador, a dramaturgului și traducătorului Petru Manoliu „își susțin pledoaria Dragoș Cusic și Dragoș Luchian în „Mic îndreptar turistic”, Editura Sport-Turism, București, 1989”... * Despre Mihăileni scria și pr. C. Ciocoiu, la 1
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
de puține ori fugeau de pe cele pe care se aflau așezați pe acestea din urmă. În acest sens este semnificativ un raport din aprilie 1834 al Suptocârmuirii plășii din județul Mehedinți, în care se arăta că din mai multe sate (Obârșia, Izimșa, Salcia etc.), fugiseră numeroase familii de clăcași pe moșia Ascunsa din aceiași zonă, moșie care deși nu era siliște avea vii, apă și câmp roditor din belșug 668. În aceiași perioadă clăcașii din satul Gârla de Sus se plângeau
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
urma să stăpânească prunii bătrâni dându-le celorlalți frați dijmă 670. Un alt fenomen semnalat în această perioadă, este fuga clăcașilor așezați la linie la conace și locuri cu vii și pomi. Astfel în anul 1834 din satele Scăpău și Obârșia fugiseră locuitorii refuzând să-și plătească datoriile proprietății. Împotriva lor proprietarii și arendașii cereau sprijinul autorităților cu care spărgeau conacele și-i mutau cu forța la linie 671. Înfruntarea dintre cele două părți se răsfrângea deci și asupra domeniului viticulturii
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
Sfântul Ioan Scărarul: „Cel ce înaintează spre Dumnezeu într-o străpungere neîncetată nu încetează să prețuiască fiecare zi ca o sărbătoare“ (Scara 7, 38). Străpungerea inimii (katanyxis kardias), pe care o folosesc uneori imnografii, exprimă bine faptul că, din inimă, obârșia și centrul ființei noastre, țâșnesc lacrimile și prin ele sufletul și trupul se reunesc în inimă. Aceste lacrimi reprezintă criteriul principal al discernământului, cum spune Sfântul Isaac Sirul: „Lacrimile sunt hotarul dintre trupesc și duhovnicesc“ (Cuvântul 85). Ele sunt potopul
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
prin credință. Și iată cum una din dogmele religiei creștine, mântuirea, a ajuns să fie ridiculizată în vorbirea colocvială, tot de noi care ne considerăm creștini! O evoluție stranie care a ajuns să însemne contrariul rădăcinii din care își trage obârșia. Pe cine să aruncăm această vină, pe cine să tragem la răspundere pentru deturnarea insidioasă a sensului primar? Toată lumea dorește să ajungă la mântuire, la salvarea sufletului nostru după moartea trupească dar tot noi suntem cei care ironizăm, fără să
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
depozite de înțelepciune, în pofida înveșmântării lorîn cuvinte aparent de neînțeles; cine coboară în adâncimea spuselor autorului are surpriza să descopere muzicalitatea și confortul unor trăiri proprii oricui însă pe nedrept ignorate. Singularitatea lui Victor Nicolae Ciobanu tocmai aici își are obârșia, în atenția pe care o acordă evenimentelor pe care lumea le consideră neimportante. Cu toate acestea, autorul remarcă modest în poemul „Așteptări”: „Ce știu eu?/ Nimic.../ Umbra se-nvârte/ în jurul toiagului,/ ceasurile torc/ o zi - o noapte.” Poezia lui Victor
VICTOR NICOLAE CIOBANU, UN SPIRIT SENIN, NEPERTURBAT DE VICISITUDINI de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364986_a_366315]
-
mine însumi.” El a uitat și a iertat, așa cum l-a învățat Hristos. Citândul pe Dostoievski precum că „Libertatea, iată formula omului” sau pe Thomas Morus cum că „Libertatea e o noțiune pedantă și burgheză”, el precizează că libertatea e obârșia „memoriei fericite”, un fel de libertate interioară pe care nu ne-o poate lua nimeni.Ca și Dostoievski, el pune în ecuație libertatea cu credința, ambii formându-se în același spațiu creștin ortodox. Înainte de a scrie jurnalul el se eliberase
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
de informații, frazarea frumoasă, reverența pentru acele epoci și acele mari personalități: ,,La hotarul dintre Țara de Sus și Țara de Jos a Moldovei, pe Drumul Tătărăsc, la jumătate de cale dintre Frumușica și Tg. Frumos, pe râul Bahlui, către obârșii, ocrotit de codrii merei și ape întinse, sălășluiește dintru începuturi Târgul Bahlovia (Hârlăul zilelor noastre), așezare străveche de cnezat de vale atestată documentar dinaintea Descălecatului-sfânt răposatului voievod Bogdan I, loc minunat și binecuvântat de pronia divină, cu cetate trainică de
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > EMINESCU ESTE... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Eminescu este geniul Geniilor românimii Care au marcat mileniul Cel mai mult și cei mai primii... Eminescu este mintea Cu obârșie divină, Îngerul ce prin cuvinte-a Dat luminii-n veci lumină. Eminescu este harul Dumnezeilor de-o limbă, Alinând doina-n amarul Stihului ce o înnimbă. Eminescu este fluviul Ce însumă vechi izvoare Adâncite în deluviul De cazanii milenare. Eminescu
EMINESCU ESTE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366491_a_367820]
-
credințe" (Isaia XI, 1-2). Ieremia îl numește: „Domnul - dreptatea noastră (Ieremia XXIII, 6). Miheia arată că locul nașterii Sale va fi Betleem: „Și tu Betleeme Efrata, mic ești intre miile lui Iuda, din tine va ieși povățuitor peste Israel, iar obârșia lui este dintru început, din zilele veacului" (Miheia V, 1). Isaia a spus că se va naște din fecioară și Îl numește Dumnezeu: „Pentru aceasta Domnul meu va da un semn: Iată fecioara va lua în pântece și va naște
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
Irod, nici șovinismul poporului. Sfânta Fecioară cobora din David prin tatăl său Heli (Ioachim) și din Aaron prin mama sa Ana. Dar vitregia timpului și o mulțime de nenorociri personale pe care noi nu le cunoaștem, aruncase această familie de obârșie regească și preoțească in sărăcia cea mai adâncă. Ea părăsise Betleemul cetatea lui David - locul de obârșie - fie pe timpul reîntoarcerii din robi Babilonului, fie mai târziu, in momentul în care Irod urcând la tron își puse, în gând să distrugă
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
prin mama sa Ana. Dar vitregia timpului și o mulțime de nenorociri personale pe care noi nu le cunoaștem, aruncase această familie de obârșie regească și preoțească in sărăcia cea mai adâncă. Ea părăsise Betleemul cetatea lui David - locul de obârșie - fie pe timpul reîntoarcerii din robi Babilonului, fie mai târziu, in momentul în care Irod urcând la tron își puse, în gând să distrugă rămășițele vechilor regi ai lui Israel începînd cu neamul Macabeilor, fără să știe precis pentru ce. Sfânta
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
îmi plac glumele, dansul, etc. dar am și multă nevoie de liniște, am multă nevoie de timp petrecut singur, doar cu mine. Emilia ȚUȚUIANU: Ce loc mai ocupă Ilidia pentru Dimitrie Grama? Te-ai gândit la o posibilă reîntoarcere la obârșii? Dimitrie GRAMA: Ilidia este locul pe care nu l-am părăsit niciodată, la fel cum este, într-o măsură mai mică bineînțeles, și restul României. Eu sunt un emigrant fizic, dar nu spiritual și trăiesc mereu cu voi, în obârșiile
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
obârșii? Dimitrie GRAMA: Ilidia este locul pe care nu l-am părăsit niciodată, la fel cum este, într-o măsură mai mică bineînțeles, și restul României. Eu sunt un emigrant fizic, dar nu spiritual și trăiesc mereu cu voi, în obârșiile noastre comune. În ultimul timp am revenit și fizic mai des în țară și la bătrânețe, sper să am puterea să stau perioade cât mai lungi acolo. Poate că la Ilidia îmi voi alege locul de veșnicie, alături de cei care
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
cumplita realitate a oricărei zile parcurse de umanitate se oglindește ca un demon excentric și anti-anacreonic în apele tulburi ale fluviului multimilenar al temporalității. Un fluviu care, din prea multa și incontestabila lui dez-îndumnezeire, își poartă neîncetat curgerea proprie către obârșii... Căzută într-un somn al uitării totale de Dumnezeu, Ființa umană a postmodernității este constant reconstruită prin diversele mijloace manipulatorii existente la ora actuală de-o asemenea manieră încât aceasta să nu mai ajungă vreodată a-și recunoaște unul dintre
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
care avea în jur de 700 de membri), iar Nichita Tomescu era președintele acestei asociații. Cunoscut în toate cercurile diasporei pariziene, activa cu abilitate în cadrul asociației care se voia a fi strigătul exilului românesc către cei ce nu-și uitaseră obârșia, neamul și valorile culturale. Neuitându-și hobby-urile, și în Franța, Nichita a început să joace la cursele de cai; punea pariuri pe cai, așa cum făcea odinioară la București. Întotdeauna cu adrenalina în concentrații crescute, avocatul își vedea de drum
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
este acela de atracție, chemare, căci vine de la verbul κα� εω - eu chem . Deci Frumusețea divină este o putere care cheamă inducând dragostea în cel care o contemplă; este un apel, o chemare, o atracție permanentă a tuturor lucrurilor către obârșia lor comună, de dincolo de timp și spațiu. Astfel, plecând de la frumusețea lumii ne apropiem de izvorul frumuseții, și această corelație este de neprețuit ajutor pentru credinciosul iubitor de Frumusețe nepieritoare ce năzuiește permanent să se ridice spre cuprinderea Necuprinsului... Capitolul
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
din cimitir Ca o momâie ... Ce să vezi? Putoarea cu brățară Era muiere doar pe din-afară Că pe sub poale Avea, ca omul, de toate, și două pistoale. Grație aceluiași magnetism poetic pe care-l exercită și ei, țiganii, sunt reconsiderați. Obârșia bulibașei, Regele Burtea, se pierde în abisul timpului și al universului: El a venit cu șirul lui de care Și armăsari din zarea cea mare. Călătoria migratoare a șetrarilor parcă plutește în norii legendei. Convoaiele lor străbat timpul și spațiul
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
și ipoteza aceasta o exprim pe baza recunoașterii valorii incontestabile a volumelor scrise și publicate de el până acum. Cine este și de unde vine în peisajul literar? Theodor Răpan vine în literatură din Câmpia Deliormanului, loc magic de unde își trag obârșiile și Gala Galaction, Miron Radu Paraschivescu, Marin Preda și Zaharia Stancu. Prezența sa pe cerul Poeziei a fost și este marcată, azimutal, de atracția către fior și inefabil, preocupat, ca și predecesorii săi, să-și exprime la modul sublim trăirile
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
doar să simți taina cuvântului. Poetul știe, desigur, ce înseamnă fiecare cuvânt în parte, dar dacă te ții de logica lui nu pricepi mai nimic. Secretul stă în ansamblul liric și în presărarea cu elemente sfinte din locul nostru de obârșie. În plus, întregul reflintext e tras prin limbaj arhieresc, acesta având locul lui în „Evanghelie”, cu măsura lui. Miguel de Unamuno îi e foarte aproape de suflet. Theodor Răpan trăiește înălțimea credinței divine ca nimeni altul. Poetul a avut o adevărată
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
cărora lectorul își poate face o opinie proprie despre tematica volumului, stilul și limba folosite, chiar dacă nu are posibilitatea să citească întregul volum. Printre comentariile Cezarinei Adamescu își găsesc locul și alte păreri critice aparținând scriitoarei Paula Romanescu (Drumul spre obârșii), care consideră cărțile Elenei drept „declarații de iubire pentru limba română, pentru pământul acesta al oamenilor”, precum și poetului George Filip (Scriitoarea Elena Buică, o adevărată Doamnă a limbii române) care își exprimă stima pentru scriitoare, căci „știe să poarte cu
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
un inedit Buchet înmiresmat, incluzând toate volumele publicate de-a lungul timpului, sugerând astfel obiectul prezentei exegeze: „Zâmbind vieții, am adunat Crâmpeie de viață, prefirate Prin sita vremii; cu Gând purtat de dor, n-am pierdut din vedere Întoarcerea spre obârșii, realități răsfrânte în Oglindiri. Am străbătut Luminișuri și nu m-am putut opri să Îmi plec fruntea, cu smerenie și îngăduință, la toate aceste Consemnări pe curat. Am petrecut cu ea Frumoasele vacanțe, Pe cărările vieții, până când am văzut Liliacul
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
dor, fiecare doină, fiecare dăruire, fiecare rugă, fiecare bocet, fiecare cântare erau împletite în ființa ei ca niște mărgăritare ale miracolului. Cântatul ei la ceruri, la scenă, la crâșmă este nădejdea, permanenta ei înfrățire cu cântecul românesc, cu veacurile... Cu obârșia! Și mai ales cu dumnezeirea, care, încă ne mai ține!!!” (ibid. p. 92) Toți Munții noștri poartă în pântecele lor, plămada sfintelor și mucenicelor Altare. Toate câmpiile noastre poartă în sânurile lor busuiocul sfintelor moaște ale biruitorilor daci. Toate văile
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
trăire și de sublimă splendoare. Zămislit în destinul Doinelor strămoșești, punctele cardinale ale religiozității țărănești i-au fost ursitoarele care i-au nălbit gândirea, odrăslindu-i soarta misionară în fiorul divinei chemări și al sfintei asumări hristice. „Spre glorioasa-mi obârșie/ Cobor adânc din eu în eu,/ Sub mii și mii de ani mă-mbie/ Din fundul vremii chipul meu.../ În doina dulce-a mamei Dochii/ Alunec din părinți în prunci/ și deschizând pe lume ochii,/ În cel de azi sunt
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
făgădui [ara-Tinereții- fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte, ceea ce permite, în schimb, a se înfățișa în limba română superbul verb a fiì („a face mulți feciori / fecioare“) - cu infinitivul lung, substantivat, «fiìre»: În miez, o cât de suav / sâmburele nu mai vrea să se nască... / Obârșia lui împărătească / e de aur bolnav // Deasupra, - ce greu / să fii rază strivită / între oră și clipită / cu pleoape de curcubeu... // Jos, ce nevedere / și câtă lipsă de sens ! / ... a cojii jupuite ca un plâns / de pe conștiință... // Eu, tu, el
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]