951 matches
-
tata a fost ordonanță (una de maximă încredere, fapt pentru care ofițerul l-a lăsat să îngrijească de casa sa din Iași și astfel n-a ajuns pe front departe). Eu n-am însă nici cea mai vagă înclinație spre obediență. Cu o fire refractară, nu mi-a venit ușor - se înțelege - să urmez un liceu militar, o școală militară și să fac o facultate la sfîrșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60. Mi-au fost urîte ordinele, comenzile, dispozițiile, indicațiile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici nu dispunea de "marja de manevră" necesară. În toate deciziile Tratatului de la Varșovia și CAER, la ONU și în alte organisme internaționale, votul RDG se alinia automat celui al URSS indiferent de problema pusă în discuție. (Ilustrativ pentru această obediență circula o glumă: la o reuniune la Kremlin a șefilor din țările "frățești", convocată de Brejnev, acesta, pentru a verifica atașamentul față de Moscova al invitaților, le-a pus la fiecare pe scaun câte o pioneză mare și ascuțită. A venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Arhiprințului Austriei, Prințului de Burgundia, Marelui Principe al Transilvaniei, Contelui de Tyrol și al Secuilor, Prințului nostru ereditar și Celui mai milostiv Domn al nostru, etc., etc., etc., dar ne oprim aici pentru că nici măcar hârtia nu mai suportă atâta jalnică obediență. Dar ceea ce n-a realizat un Mihail Teleki atunci în 1685, raptul Transilvaniei, în cârdășie cu acel trimis imperial Antide Dunod în favoarea Austriei, va reuși s-o facă pentru scurtă vreme un alt Teleki, Pál, vreun urmaș probabil, al familiei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cea din urmă nu o discut acum. Ea are de-a face, e drept, cu capturarea statului, forma supremă de corupție și aceasta, la rândul ei, cu preferința pentru cetățeni victime, în locul cetățenilor competitivi și merituoși. Victimele sunt candidate la obediență, inclusiv politică. Învingătorii, nu. De 15 ani suntem obligați prin politici fiscale să ne manifestăm compasiunea față de toate categoriile de victime: țăranii expropriați și urmașii lor, foștii proprietari imobiliari, funciari și industriali și urmașii acestora, șomerii pe durata legală de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
universal al femeilor și bărbaților. A intervenit în viața privată prin politicile de căsătorii și divorțuri, prin normarea consumului și controlul intimității. A introdus sistemul de cote de reprezentare pentru femei și le-a recrutat politic prin aceeași contraselecție a obedienței, ca și pe bărbați. A ierarhizat ramurile industriale și domeniile bugetare încât cele feminizate (industria textilă și alimentară, serviciile, educația, sănătatea, cultura) să fie mai prost salariate și mult mai prost finanțate. În afara câtorva voci izolate antisexism, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
o feminizarea la bază și o masculinizarexe "„masculinizare" la vârf a învățământului (vezi și studiile din Grünbergxe "„Grunberg,Laura", 2001, ed.). Omul nou, ca ideal educațional, era lipsit de gen. Determinațiile sale vizau mai degrabă o combinație între tenacitate și obediență, colectivism, simțul datoriei necondiționate față de statxe "„stat" și partid, autosacrificiuxe "„autosacrificiu", o etică a grijii nedublată de o etică a drepturilor. Unele dintre aceste trăsături vizează „feminizarea negativăxe "„feminizare negativă"” a omului nouxe "„omulnou" (Miroiu, 1999). Educația pentru libertate, competiție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
o proastă gestionare a resurselor, astfel încât nu se poate face față influențelor din mediul social, care ajung să-l subordoneze pe cel în cauză unor relații de putere, independent de opțiunile lui. Acest fapt se poate manifesta de la conformism până la obediență și supunere necondiționată (fizică, volitivă), scopurile fiind impuse ca scopuri personale. Capacitarea presupune o delimitare de contexte în care agentul poate fi dominat, persuadat, controlat, determinat împotriva intențiilor avute; înseamnă a nu te afla în situații de viață în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Literatura nouă și actualitatea (12/1957), Probleme actuale ale criticii (4/1958, cu participarea unor critici germani și francezi), Realismul socialist și literatura noastră nouă (9/1958), Scriitorii tineri (5/1959), 15 ani de literatură nouă (9/1959). Mai puțină obediență față de imperativele ideologice ale regimului se distinge în cronicile și recenziile iscălite către sfârșitul deceniului, în afară de cei cu stagiu în redacție - Mihail Petroveanu, Mihai Gafița, Sorin Arghir, Eugenia Tudor, Lucian Raicu, Al. Piru, Dumitru Micu, Marin Bucur, S. Damian, Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
surprins să vadă că tinerii opozanți nu provin doar din rândurile 'dușmanilor de clasă', ci și din păturile sociale pe care se bazau pentru a prelua puterea. Inocențiu Glodeanu acuză nu atât directivele care ar fi venit de la Moscova, cât obediența și lașitatea conducătorilor Partidului și ai Securității. Glodeanu, cât și Vasile Ilea (torturat la Gherla) cred că Securitatea urmărea să obțină noi informații despre rezistența anticomunistă. Ioan Săbăciag subscrie ideii conform căreia informațiile erau principala motivație a torturilor, dar crede
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
S., „Psihologie socială”, note de curs, Universitatea din București, 1993). Conformarea este și o preluare a atitudinilor, valorilor, credințelor (variabile de tip cultură normativă) caracteristice unui grup. Complianța (după același autor) reprezintă conotația negativă a primului termen sinonim îndepărtat al obedienței și poate fi definit ca modalitate de răspuns pozitiv al anumitorpersoane la anumite solicitări, rugăminți, îndemnuri, ordine din partea autorităților. Kalman (1961) prezintă stadiile influenței sociale (pe care o confundă în mod intenționat cu autoritatea normativă a grupului) ca fiind: a
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
proces de acceptare/impunere/supunere, dezvoltat în plan atitudinal de către elevi. Cercetările privind conformarea s-au realizat în direcții diferite, metodologic și teoretic: behaviorist, cognitivist (Sheriff, Asch), interacționist (Milgram) etc. După celebrele experimente ale celui din urmă, factorii care favorizează obediența sunt: - proximitatea fizică a autorității; - conflicte axiologice; - prezența fizică a persoanei care comandă; - prestigiul instituției care susține normele. Conformarea, nici la nivelul elevilor dintr-o clasă, nu este simplu comportament de imitare, deoarece se încearcă și o evaluare a normei
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
va trebui să adopte o strategie de integrare, demonstrând relațiile profunde dintre propria personalitate și valorile solicitate spre identificare. Cadrul didactic, numai în măsura în care deține aceste informații de psihologie socială, va putea interveni în situații care pot degenera din conformare în obediență. Ar trebui respinse doar atitudinile de conformare care nu dezvoltă o gândire comparativă și critică. Grupul-clasă, și chiar cadrul didactic, tinde să-i valorizeze pozitiv pe aceia care se supun foarte ușor normelor explicite, dar este bine să-i aprecieze
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
din București, 1993). • Conformarea este și o preluare a atitudinilor, valorilor, credințelor (variabile de tip cultură normativă) caracteristice unui grup (nu este un simplu comportament de imitare). • Complianța (după același autor) reprezintă conotația negativă a primului termen, sinonim îndepărtat al obedienței și poate fi definit ca modalitate de răspuns pozitiv a anumitor persoane la anumite solicitări, rugăminți, îndemnuri, ordine din partea autorităților. Kalman (1961) prezintă stadiile influenței sociale (pe care o confundă în mod intenționat cu autoritatea normativă a grupului) ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Biblioteca lui Virgil Teodorescu, L, 1993, 29; Dicț. analitic, I, 98-100; Micu, Ist. lit., 240-241, 338-339; Popa, Ist. lit., I, 252-253; Alex. Ștefănescu, Virgil Teodorescu, RL, 2002, 36; Dicț. scriit. rom., IV, 537-541; Marian Victor Buciu, Virgil Teodorescu. Provocare și obediență, CNT, 2003, 5-8; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 238-245. R. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
cea mai practică și mai aducătoare de noroc. Ca și efigia de avertizare plantată pe marginea drumului sau la colțul vreunei străzi, reprezentându-l pe șeful comunității, și care îi semnalează trecătorului sau automobilistului intrarea pe un teritoriu aflat sub obediența sa. În acest spațiu național semănând cu pielea unui leopard din cauza micilor nații înghesuite unele în altele, portretul în culori țipătoare al protectorului în funcție este cel care indică frontiera. Imaginea anunță un punct vamal, dar, în același timp, servește
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
După Korkunoff, puterea este o iluzie, un construct imaginar. Spre deosebire de acesta, Timasheff vorbește despre "polarizarea" din cadrul grupurilor și al interacțiunii indivizilor. În această redefinire sociologică a puterii sentimentele devin obiective: fiecare individ în parte este capabil de supunere și de obediență 90. Interpretări postmoderne ale spațiului și ale relației spa-țiu-putere, concordante cu noile viziuni ale globalizării, insistența asupra ubicuității, a dislocării, migrării a localizării și teritorialității sunt prezente împreună cu aparatul conceptual corespunzător, în studiile culturale, postcoloniale (în cazul nostru, având drept
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
sistemic, făcându-se corelările cu contextele naționale anterioare și cu repercusiunile postcomuniste. În cercetări de acest gen se face de asemenea distincția între conceptul de elită umană (universală, general valabilă, dezinteresată și recunoscută prin rectitudinea morală, care nu recurge la obediență politico-ideologică) și ceea ce se recunoaște ca elite socio-politice, culturale, economice sau profesionale, caracterizate adesea ca elite conjuncturale. Într-un volum intitulat Sociologie de l'Europe (Ed. Harmattan, colecția "Cultures et Conflits", 2001) se afirmă că "elitele europene se definesc în funcție de
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
sediul Comitetului Central al P.C.R., frații și bineînțeles, copiii și nepoții. Petrecerea în familie era o plăcere pentru Nicolae Ceaușescu, chiar dacă tovarășa de viață, pseudo-savanta cu prea era de acord. Președintele avea un complex de inferioritate față de Elena Ceaușescu, această obediență fiindu-i fatală. Marele defect al al lui Nocolae Ceaușescu era acela că nu-i plăcea niciodată realitatea, complăcându-se într-un permanent laudativ. Îi plăcea să i se transmită cifre umflate, rapoarte mistificate, rupte de realitate. Îi plăcea tot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face posibilă credința în sensul iudeo-creștin. Împlinirea voinței divine se face prin aparenta abandonare a liberului arbitru tocmai datorită credinței că Tatăl știe mai bine ce îi trebuie fiului. Acceptarea necondiționată a voii lui Dumnezeu, deși poate fi confundată cu obediența, este cea mai plenară formă de libertate, iar Avraam crede asta fără tăgadă. Ascultarea lui Avraam o anunță pe cea a lui Iisus din grădina Ghetsimani, iar Isaac pe muntele Moria îl prefigurează pe Iisus răstignit pe cruce. Legământul nescris
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și de șeful său, se’nțelege!Ă, și dezideratul ridicol al „educării întregului popor”! Semnul, de altfel, o vedem azi cu claritate, al pierderii, de fapt, a elementarului pragmatism al celui ce dovedise într-o lungă carieră aptitudini deosebite de obediență și instinct al „orientării” politice, semn al paranoiei ce urma să se instaleze, susținute sau măcar tolerate de elita românească, politico-culturală, dar și de multe vârfuri ale Occidentului. Apoi Mizil, care, după „aruncarea” lui Iliescu din postul de secretar c
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lipsa perspectivelor induce indiferentism, pasivitate, bășcălie cinică. „Calitatea“ devine o deșertăciune. Tradițiile de tot soiul sunt culpabilizate ca niște poveri fără sens. Succesul se plătește cu acomodă ri degradante sau capătă un luciu suspect, de clandestinitate. Sunt încurajate eschiva morală, obediența, minciuna. Decenii întregi se trăiește duplicitar, derizoriu, în conflict cu onoarea proprie, cu onoarea publică și cu onoarea lui Dumnezeu... Se poate reuși fără efort, iar efortul nu conduce neapărat la reușită. Așa se explică dificultățile pe care le avem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spiritual pot fi exasperante pentru Dum nezeu însuși (cf. Isaia, 1, 11-15). La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că au despre credință o imagine în același timp schematică și sofisticată. Schematică, atunci când o confundă cu obediența formală, cu stricta „execuție“ a canoanelor. Sofisticată, atunci când o plasează pe un cer intangibil și solemn, când nu concep faptul de a crede decât ca pe o stare de „răpire“ perpetuă, de beatitudine fără breșă. Dacă idolatrizezi credința, dacă îți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oficia expert și expeditiv. Un alt erou al Patericului, Avva Teodor de la Ferme, nu se sfiește să relativizeze principiul însuși al iubirii creștine: compasiunea: Parcă văd cum apărătorii - religioși sau nu - ai principiilor, activiștii sociali, firile militante, umaniștii de toate obediențele își pun mâinile în cap. Cum se poate ca tocmai un călugăr creștin să vorbească astfel? Uite că se poate! (vorba lui Cosașu). Nu se folosește cum trebuie de principii decât cine a dobândit atâta libertate și forță interioară, încât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și pe onoarea proprie. Încet-încet, el învață să ia directivele superiorilor drept convingeri personale. Murdăria nu-i face rău, câtă vreme ea are „legitimitatea“ fidelității. Devotat „cauzei“, el pendulează fără jenă între opțiuni ireconciliabile: nu consecvența e problema lui, ci obediența fără breșă. I se ordonă să fie principial, e principial. Gesticulează isteric, ridică glasul, trântește ușa. I se ordonă, dimpotrivă, să fenteze discret, s-o lase moale, să adulmece dejecția, o face surâ zând, cu conștiința împăcată: așa e jocul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sine: au dreptate, sunt de partea cea bună, inflexibili, siguri de ei, țepeni, solemni, zidiți în propria lor suficiență. Pot fi bășcălioși, batjo coritori, sarcastici, dar numai cu privire la ceilalți. La adversari, la cei de altă părere sau de altă obediență. Dar despre ei înșiși, ca despre morți, numai de bineă E plin de jurnaliști care și-au făcut o deprindere din a nu „ierta“ pe nimeni și nimic. Îi amuză grozav să-și întrețină „fanii“ strâmbându-se la tot mapamondul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]