624 matches
-
Tu știi că-s dârji și sunt neprihăniți. Nu-s deputați de oligarhi năimiți Deprinși cu sinecură și cu mită.“ („Alegătorul“, Gazeta literară, nr. 9, 27 februarie 1958) „De-atunci în promontoriul tău mă mișc osie roșie de stea. Râvnit obelisc, Solarul tău disc Trece prin inima mea, Îmi pulsează sângele-n artere Adânc fremătândă viziune Îmi toarnă frumusețe și vrere Din partinica dimensiune.“ („Osie roșie de stea“, Săptămîna culturală a Capitalei, 6 august 1971) „Reavăn chip al țării noastre dragi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
disc Trece prin inima mea, Îmi pulsează sângele-n artere Adânc fremătândă viziune Îmi toarnă frumusețe și vrere Din partinica dimensiune.“ („Osie roșie de stea“, Săptămîna culturală a Capitalei, 6 august 1971) „Reavăn chip al țării noastre dragi, Iar pe obeliscul ei etern, Sculptural, înalt profil modern, Are nmiresmări de brazi și fragi. Iar partidul, omenescul far Și-l vădește în stindardul solar.“ („Patrie și partid“, Familia, august 1972) „În pisc se-nalță, dominând, molidul, Privighetoarea trilu-și suie-n ulmi. În
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
roada roșie prin ramuri Și pentru țară gata sunt s-o dea Așa precum partidul nostru vrea.“ („Aceștia sunt urmașii voștri dragi“, Munca, 21 august 1975) „El zilelor le-adaugă altă față Făcându-le mai roditoare piscuri, Istoriei îi ctitorește obeliscuri Iar omului o demnă-n libertate viață.“ („De ziua Președintelui“, România liberă, 26 ianuarie 1984) „A răzbătut mereu biruitor A timpului de suferinți văpaie Și-avu în frunte drept conducător Un Ștefan, Vlad, Mihai ori Nicolae.“ („Strâns unit, întreg poporul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cel mai adeseori Deci fără loc pe scena lumii, or, Aplaudat în Pont, îmbrățișat Cu flori la Roma de admiratori, Urca suprem printre supremi Pilat. Chip marțial, impetuos la fel, Cu strigăte-adoratului artist Altare-i consacrară, de oțel, Odată cu-obeliscuri de-ametist Și-un cer de reflectoare, cu poeți Pe tobe, să-l glorifice măreț. * Mai mult decât hârtie, cu migală, Dintr-o pădure, brazi și orgi, departe, M-a deghizat zugravul de cerneală, Frumos împăturită, într-o carte, Ieri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În timpul negocierilor de pace de după cel de‑al Doilea Război Mondial. - Grozav, nu? m‑a Întrebat Ravelstein, schițând unul dintre gesturile lui sacadate. I‑am confirmat că așa era. Ni se așternea la poale centrul Parisului - Place de la Concorde cu obeliscul, Orangerie, Chambre des Députés, Sena cu podurile ei pompoase, palatele, grădinile. Firește, erau priveliști grandioase și cu atât mai grandioase acum, când erau contemplate de la etajul de sus al hotelului „Crillon”, de către Ravelstein, care numai cu un an În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Iuțesc pașii, ajung cu ușurință la gang, trec printr-o curte interioară și apoi dincolo în cealaltă stradă, ridic ochii să caut denumirea străzii și dau de cele două turnuri hexagonale ale bisericii Trinita dei Monti, printre ele țâșnind vârful obeliscului, fusesem atât de aproape de Piazza di Espagna, cred că am înconjurat mult, caut numărul 23, trec de cealaltă parte a străzii, 23, aici e și împing nerăbdător ușa, derutat în prag de treptele ce urcă aproape din ușă, lângă scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să recupereze Cerul. Dacă folosim templul central de la Heliopolis ca meridian 0, fiecare linie de longitudine va trece prin mijlocul unora dintre cele mai cunoscute oracole de pe pămînt: Angkor, Insula Paștelui, marea stupă din Katmandu, Susa, Nan Madol, Arran, sau obeliscul de la Vatican (vezi Michael Pye, Kirsten Dalley, Civilizații dispărute și secrete ale trecutului, Lifestyle, București, 2014, de unde am selectat informațiile). În templele antice, amplasamentele, proporțiile, unghiurile erau asociate cu mișcarea energiei. Spre pildă, plasînd un tetraedru într-o sferă, unghiul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a trăit mult înainte de Moise, unii l-au identificat cu Adam, alții cu Enoh sau cu patriarhul Iosif. Învățăturile sale, cu caracter preponderent religios, dar și politice și morale, pline de înțelepciune, erau gravate pe table de piatră sau pe obeliscuri și răspîndite prin toată țara pentru luminarea poporului și rînduirea ritualurilor. La milenii distanță, ar fi trăit un al doilea Thoth sau Hermes, la fel de venerat ca și primul. El ar fi interpretat scrierile primului și ar fi scris, potrivit lui Clement
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
stea, caut semne de încurajare. Katharina vorbește cu Ingrid, o austriacă blondă, responsabilă cu partea muzicală a turneului DAAD la Buenos Aires; e greu să încerci să faci literatură cu întîmplări instituționalizate... iar rîd în mine. Uite, ditamai stîlpu' în fața noastră. "Obeliscul!", exlamă Katharina, cu harta orașului cît o față de masă acoperindu-i genunchii. Nu se compară cu ăla din Piața Concordiei de la Paris", fac eu pe nebuna. Mă uit la Teatrul Colon de pe trotuarul din dreapta, cu tencuiala spuzită, de culoarea scorțișoarei
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
PSD-ul nu pierduse alegerile înaintea războaielor daco-romane, dar și noi: că nu ne mai vedeam strămoșii pe Columnă, în vecii-vecilor... Ei, sigur că mare bai nu era, fiindcă puteam pune și noi de-o Columnă, ori batăr de-un obelisc pe care să lipim niște postere-reproduceri după imagini tv cu doamna mater felicitas și proaspătă ghinisbuchiană, "Adriana Iliescu cu pruncul" - încercare de reproducere natur după un colaj "Mamă cu copil" de Picasso și "Lecția de anatomie" de Rembrandt (de-a
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
Democratica școală românească reprezentată de niște elevi din Constanța măsluindu-și notele sub privirea grijuliu-părintească a profesorului (imaginea 1), și aceiași elevi dansând pe bănci în sala de clasă transformată în discotecă (imaginea 2)... Și încă: ceva mai spre vârful Obeliscului, Primul ministru C.P.Tăriceanu declarând hotărât, la tv, că Guvernului României, ales de Parlament, i se cam îndoaie de sfaturile FMI-ului, iar nițeluș mai jos imaginea aceluiași demonstrându-i negociatorului-șef al FMI, domnul Mensbrugghe, cât de mult și
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
ce S.F!... -Haralampyyyyy! Hei! Dă-mi repede o cofeină... În paranteză spus, această flexibilitate a domnului prim-ministru ne-a tulburat relativ adânc datorită și faptului că era, în realitate, continuarea unei bune tradiții românești latino-balcanice... Apoi, pe același Obelisc, s-ar mai afla antrenorii Octavian Belu și Mariana Bitang filmați din spate de un cameraman tv, tocmai când ei părăseau Deva în urma demisionării și după ce umpluseră lada de zestre a gimnasticii românești cu vreo două sute șaptezeci de medalii, dar
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
al religiei în general, fie datorită hermetismului (Hermes, varianta greacă pentru zeul egiptean Toth), a lui Pitagora și a neoplatonismului, apoi a renascentiștilor, care vedeau în Egipt izvorul înțelepciunii mistice, apoi a invaziei imagistice din secolul al 18-lea (sfinxul, obeliscul, ochiul în piramidă etc.), sau a romantismului, europenii s-au lăsat aproape fără întrerupere fascinați de Egipt, căutând pe meleagurile Nilului secretele spiritualității transformatoare. Între călătorii convinși că le pot descoperi se numără și jurnalistul britanic Paul Brunton (1898-1981), ale
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
și, bineînțeles, iritarea în raport cu "rolul formativ" al cronicarului l-au hărțuit pe acesta și nu fără urmări. Văzut ca o rudă săracă, foiletonistului i-a fost pusă în chestiune autoritatea deranjantă, sub pretextul unor cerințe cînd de finalitate (sinteza monumentală, obelisc al victoriilor socialismului), cînd de metodă (critica structuralist-semiotică, tolerată atunci cînd cea marxizantă nu mai putea fi instaurată prin lovirea pumnului în masa de scris). I se prescria o încruntată "obiectivitate", dacă nu propagandistică măcar scientizantă. Era trecută cu vederea
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
la fel ca și în prezent, doi prieteni siguri: Italia și pe Silvio Berlusconi. Premierul Berlusconi, care în acea zi avea mai multe motive de bucurie - împlinea 68 de ani si devenise iar bunic - a primit din partea președintelui Iliescu un obelisc din bronz și cristal, „Victoria“, creație a artistului plastic Dan Băncilă. Au urmat o întâlnire cu președintele Senatului, domnul Marcello Peră, lansarea, în prezența lui Ion Iliescu în calitate de autor, a cărții „Integrazione e globalizzazione“ și o întâlnire cu membrii Ambasadei
Agenda2004-40-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282938_a_284267]
-
ultimele lui clipe. Iată un fragment - plin de poezia misterioasă a orașului Valparaíso - din cartea aflată în curs de apariție la Editură Vellant. Valparaíso e foarte aproape de Santiago. Îl despart doar munții hirsuți, pe ale căror culmi se înalță, precum obeliscurile, cactuși uriași, ostili și înfloriți. Și totuși ceva indefinibil desparte Valparaíso de Santiago; acesta din urmă fiind un oraș captiv, înconjurat de ziduri de zăpadă. În schimb Valparaíso se deschide tot spre oceanul infinit, spre zgomotele străzii, spre ochii copiilor
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
centimetri. Autor: Andreea Sevici Dom Pedro, cum a fost denumită uriașa piatră prețioasă, are 10.363 de carate. A fost extrasă dintr-o mină braziliană în anii 1980, apoi bijutierul german Bernd Munsteiner a tăiat-o, dându-i forma unui obelisc. "Claritatea pietrei, culoarea ei rafinată albastru-verzui și mărimea ei deosebită fac din această nestemată o piatră prețioasă excepțională", se afirmă într-un comunicat emis de muzeul american. Smithsonian Institution include și colecția de pietre prețioase și de minerale a Muzeului
Cel mai mare acvamarin din lume, expus la Washington () [Corola-journal/Journalistic/80605_a_81930]
-
străbăteau alt „borgo”, Sânto Spirito,si, fie pe Porta Sânto Spirito, fie pe Porta Viridaria, ajungeau la Bazilica. Efectul, scontat, era de uimire admirativa: după străzile strâmte, brusc, minunea Bazilicii mărețe, si, din secolul al XVI-lea, scenografia coloanelor uriașe. Obeliscul în mijlocul unei piețe rotunde, unde respiri universalitatea credinței creștine... „Burgurile” erau pasaje, ori vestibule, deci, ale Vaticanului, nu Vaticanul propriu-zis. Cei mai multi pelerini veneau dinspre nord, credincioși din toată Europa, călătorind cu lunile, țara după țară, pe vestită Via Francigena și
Ce e și ce nu e în Vatican? by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2583_a_3908]
-
biserica Sfântul Mihail coborâse de pe picioroange, copiii cu praștia îi crăpaseră vitraliile. Cafeneaua Insomnia duhnea a urină și a poeți descompuși, în clubul Zorki pianele se stricaseră, la barul Rivers dimineața lichidă avea culoarea pereților de spital, pe terasele de la obeliscul Carolina fusese trasă la sorți apocalipsa de început de mileniu. Însuși regele Mathias venise să se scalde în Someș. Eu fac aici înnădituri. Gândesc un zigurat. Amintiri învălmășite de râu îmi ung retina. Ochii mei au fost doar originea unui
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge răzbat prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
convingerea în aceste ipoteze au încercat să fie foarte convingători cu probele pe care le aduc în fața publicului. Astfel, cu ajutorul Google Earth, pasionații de conspirații au arătat că în dreptul piramidelor din Egipt, pe cealaltă parte a Pământului se află niște obeliscuri uriașe și un megalit localizat tocmai pe fundul Oceanul Pacific. La baza acestor turnuri mai poate fi vizibilă și o gaură uriașă, ce pare "a fi o intrare ce duce adânc în fundul Pământului. Poate fi intrarea într-un tunel care străbate
Misterele de sub piramidele din Egipt. Vezi aplicația Google Earth - VIDEO by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63159_a_64484]
-
prin mâl cu viteza melcului. În sfârșit se întunecă și plouă necontenit”. Drumul pietruit avea să reprezinte o primă realizare importantă a prefecturii, care reușea să aducă cantitatea necesară de piatră în Câmpia Banatului, cu mijloacele de transport ale epocii. Obeliscul poliglot Primele lucrări de fundație au început în 1830 și, un an mai târziu, la inaugurare, a fost ridicat un obelisc care să vestească posterității evenimentul. Terminându-se cu o cruce mare, albă, monumentul străjuiește și astăzi, tăcut și melancolic
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
a prefecturii, care reușea să aducă cantitatea necesară de piatră în Câmpia Banatului, cu mijloacele de transport ale epocii. Obeliscul poliglot Primele lucrări de fundație au început în 1830 și, un an mai târziu, la inaugurare, a fost ridicat un obelisc care să vestească posterității evenimentul. Terminându-se cu o cruce mare, albă, monumentul străjuiește și astăzi, tăcut și melancolic, drumul Săcălazului. De-a lungul timpului, devine chiar un adevărat loc de întâlnire, fiind îndestul să amintim că amatorii de isprăvi
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
și astăzi, tăcut și melancolic, drumul Săcălazului. De-a lungul timpului, devine chiar un adevărat loc de întâlnire, fiind îndestul să amintim că amatorii de isprăvi vânătorești se reuneau pe vremuri „la crucea albă”, locul de unde porneau în hăituială. Pe obelisc aveau să fie fixate inscripții cu o amplă descriere în - fapt mult criticat pe atunci - patru limbi: prefectura dispunea dăltuirea textului în maghiară, latină, germană și română; vechile inscripții aveau însă să dispară, la una din reparații ele fiind îndepărtate
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
această cruce creștinească aci este ridicată întru mulțumire ‘naltă, la Creator dedicată, că putură prin sudoare lutul acesta al patriei cei din Săcălaz asociați cu românii din Beregsău”. Așadar, locuitorii din Săcălaz și românii din Beregsău lucraseră împreună la durarea obeliscului ce avea să poarte în inscripțiile laterale, cea în limba latină și cea în germană, numele „ctitorilor” - episcopul de Cenad - Antal Török, comandantul militar - Andrei Schneller, comandantul cetății Timișoara - Francisc Mumr, subprefectul Ladislau Muslai, administratorul cameral - Toma Bedekovics și primarul
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]