1,297 matches
-
un climat normal, în cadrul literaturilor cu o îndelungată tradiție, unde vârstele și curentele literare par a-și fi epuizat resursele. Pe scurt, în cazul literaturii române, apariția acestei direcții ar putea trece mai curând drept o ciudățenie. S-ar putea obiecta, cu suficiente argumente, că un paradox similar se poate remarca și în cazul literaturii americane - nici ea cu o vechime cu mult mai mare de două sute de ani - unde tipul acesta de poezie a cunoscut o largă răspândire. Însă nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai puțin exaltat de propriile diferențe față de realitate, prin simplul fapt că privește cu un ochi către lume și cu celălalt către literatură (mecanisme, procedee, precedență literară), el compromite lumea, în timp ce are aerul că o celebrează. Desigur, s-ar putea obiecta că, prin extensie, se poate spune acest lucru despre orice autor, din orice epocă. Însă în cazul scriitorilor interesați de metatranzitivitate, această atitudine ne apare în primul rând ca o consecință a faptului că individualitatea lor nu mai este una
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rîpele Întunecoase”’, „copacii nalți și mîndri”... El nu caută, e adevărat, În natură domuri; Însă că omul de iatac Conachi simte nevoia să dea o prelungire pasiunii sale În marile decoruri ale naturii nu mai Încape discuție. S-ar putea obiecta că, În definitiv, și Gessner, Parny, Bartin. Leonard și, În genere, autorii „micilor poeme” din secolul al XVIII-lea cultivau peisajul grandios, frumosul sălbatic... Chăteaubriand admira pe Parny, iar Lamartine citea Încă pe Bertin și Parny... Conachi continuă o tradiție
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Literară al Academiei Române începe să-i poarte numele. I Când Gaittany aminti lui Ioanide că a doua zi urmau să se-ntîlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferian Manigomian, Ioanide protestă cu o vehemență crescândă. - Dar ai spus că vii! obiectă zâmbind deconcertatGaittany. Nu înțelesese bine, sau aruncase vorba din politeță, fără a medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, excesul de iarbă din curte îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu le scotea niciodată, trebuie să fi avut cel puțin douăsprezece, iar pe dedesupt - pantaIoni lungi de dantelă, ca pe vremea Franțuzitelor. Săraca mirosea a vechi. Sunt convins că fustele ei revin în casă ca strigoi. - Cât ești de nedrept! obiectă timid Gaittany. Era o femeie extrem de inteligentă (și subliniind), te prețuia într-un mod deosebit. În fond însă, Gaittany, lipsit de imaginație și foarte sugestionabil, luând în serios pe oricine se exprima cu convingere, se invada de motivările de fantezie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tăcură. - Ce face, unde stă? Întrebă Gonzalv Ionescu, pentru careIoanide reprezenta neantul pur. - Cine știe unde stă?! zise Panait Suflețel. Ioanide e clericvagant, fără domiciliu fix. - Nu, domnule, observă Gaittany, are locuință! - Stă lângă șosea, explică și Saferian. - Nu primește pe nimeni! obiectă Gulimănescu, rămânând iarăși cu gura căscată la Pomponescu, spre a vedea dacă a nimerit-o. - Se zice că-l dau afară proprietarii, afirmă Pomponescuîntre solemn și ironic. Parcă dumneata l-ai surprins, domnule Smărăndache, nu-i așa? Smărăndache nu așteptă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua memorabilă, sculîndu-se din pat, ochii îi căzuseră pe candelabru. Brațele acestuia erau pigmentate cu excremente de muscă. Ioanide impută că se puteau da instrucții servitoarei să curețe obiectul. Doamna Ioanide obiectase că femeia n-avusese timp. Atunci Ioanide, a cărui memorie era enormă la infinitul mic, când i se dădea o coordonată, îi aduse aminte că în repetate rânduri, când ar fi fost vreme, observase acest lucru și că niciodată nimeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plecării mele, să lipsească o oră împreuă cu mașina. - În ziua de 4 decembrie a lipsit? - Da. Mi-a cerut învoire să meargă să vadă un prietenbolnav. Cum eu ieșeam de la Casa de Artă pe la opt, opt jumătate, n-am obiectat nimic. - Când s-a întors? - Mult mai devreme decât era de trebuință, pe la șapte jumătate. - Și când a plecat? - Aproape îndată după ce am descins la Casa de Artă, pela patru și un sfert. - Așadar, a lipsit între orele patru și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care n-ar fi putut scăpa decât prin sinucidere. Un coleg de universitate căruia îi spuneam aceste lucruri în formă de badinaj, ca să văd cum reacționează, dispus în caz de sensibilitate la absurd să-l câștig Mișcării noastre, mi-a obiectat că vitalitatea ce ne agită ar putea găsi o descărcare utilă societății actuale, făcând de pildă ca Robinson, descoperind o insulă și anexînd-o civilizației, sau dedicîndu-mă experiențelor utile științei, traversarea Atlanticului cu avionul sau în barca cu pânze, explorarea Polului Nord
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era încordată, ședeam cam nedumeriți, și unul a afirmat că sunt istorice faptele mai importante. "Ce înseamnă important? a replicat Gavrilcea. Care fapt e mai important, revoluția franceză sau inventarea mașinii de cusut?" "Revoluția franceză", am zis noi. Da, a obiectat Gavrilcea, și asta, dar mașina de cusut a răsturnat ordinea producției, mecanizând o anume ramură a manufacturii, de unde mari efecte politice, munca în ateliere, proletarizare, revoluții. Așadar un fapt, oricât de insignifiant în sine, poate să devină istoric prin ecourile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrebat de aceasta de ce o ocolește. - Am început să îmbătrînesc, zise ironic madam Farfara,fiindcă văd că nu mai calcă nimeni în casa mea. De acum încolo, ca să nu mai rămân singură, trebuie să merg eu la ceilalți. - De fapt, obiectă Pomponescu, întrucît ne privește, neești grav datoare. Pe catalogul nostru ai o mulțime de absențe nemotivate. G. Călinescu În acest stil urmă întrevederea, Pomponescu având aerul de a vorbi în numele familiei sale, iar madam Farfara în numele său personal. Înțelesul era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
funcție onorabilă și ilegală. "Băiatul, decretau experții grupului de familii, printre care madam Valsamaky-Farfara deținea locul de onoare, e făcut cu Florescu, colonelul, precis, soțul mamă-si era bătrân, e o chestie pe care o știe toată lumea." Deci, când cineva obiecta: "Dumitrescu, cine-i ăsta? Ce fel de aventuri încercați?" i se răspundea unanim: "Taci din gură, e al colonelului Florescu". Acest certificat, fără circulație în afară, era suficient în interiorul clanului. Spiritul de congregație naturală se releva prin documentele fiecărei familii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altul. Gaittany știa că oamenii care stârnesc scandal în jurul lor sunt victorioși G. Călinescu mai devreme ori mai târziu, prin urmare îl avea în vedere. Însă a abandona numelui său o afacere înjghebată de rudele sale îl jignea. Totuși, nu obiectă nimic și adoptă repede noua denumire după ce obținu asigurări că toți termenii conveniți se vor respecta. Acesta era esențialul. Timpul trece și rectifică totul. Așadar, în biroul lui Gaittany se ivi, în locul portretului lui Boldescu-Kapri, fotografia foarte mărită, încadrată într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le reclame, În timp ce clienții nu-i mai aduceau aminte. . - N-am această impresie, răspunse Ioanide, parcă îmi maiești dator. . - Ferească Sfîntul! replică acela. Am avut o deosebită plăcere de a achita restul doamnei Ioanide. Arhitectul îl privi nedumerit și nu obiectă nimic, spre a nu trăda o discordie familială. Abia sosit acasă, chemă pe madam Ioanide și o întrebă dacă era adevărat că primise banii. . - E adevărat, Ioanide, ce găsești anormal? - Este anormal că faci asemenea fapte fără să-mi spui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rațiune aparentă. O mediocritate totală e adesea un mare noroc, fiindcă înlătură orice invidie. Adesea nici nu e nevoie de vreun efort. Sunt indivizi copleșiți de onoruri fără a fi stimați, pentru simplul motiv că nu se găsește nimic de obiectat împotriva lor și sunt întîlniți în cale. Unul este arogant, chiar mușcător, și toți îl tolerează, obișnuindu-se cu ieșirile lui fără consecințe, altul, din contra, e blând, însă are ochii așa conformați încît pare că persiflează mereu pe cineva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prejos de a lui Thomas Mann, de exemplu: " Cînd Gaittany aminti lui Ioanide că a doua zi urmau să se întîlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferian Manigomian, Ioanide protestă cu o vehemența crescândă. ( -Dar ai spus că vii! - obiectă zâmbind deconcertat Gaittany.) Nu înțelesese bine, sau aruncase vorba din politeță, fără a medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, prea multa iarbă din curte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai diferite tipuri de intelectuali, în numeroase Cronici ale mizantropului: Despre ratare, Patru moduri, Nu te canoni, Să omorăm timpul etc., etc. comentând romanul Eminescu de Cezar Petrescu, demonstrează dificultatea de a realiza literar personalitatea unui geniu. S-ar putea obiecta că Eminescu este un personaj real, iar Ioanide o ficțiune. Este adevărat, dar și un erou de ficțiune se supune acelorași exigențe ale creației obiective, fără de care noțiunea de geniu ar fi o noțiune goală. £...¤ Ieronim ȘERBU, Vitrina cu scriitori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la sine în mod critic și de a se transforma din punct de vedere cultural. Totuși, prin extensie, această explicație acordă statelor o sferă semnificativă pentru exprimarea unei diversități de preferințe ce reflectă influența coalițiilor interne. Neorealiștii și instituționaliștii ar obiecta, poate, că și ei ar putea să accepte că, în anumite situații, preferințele interne ale statelor le influențează comportamentul internațional. Totuși, această afirmație poate primi trei răspunsuri, în baza cazurilor examinate. Mai întâi, aceste descoperiri se aplică în raport cu comportamentul celor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru a face străzi pe care nici unul nu va circula, palate în care nici unul nu va locui, și asta sub pretextul de a le oferi de muncă: iată ce ar fi absurd și ar fi, cu siguranță, întemeiat să se obiecteze: n-avem ce face cu o astfel de muncă; am dori mai bine să lucrăm pentru buzunarul propriu. Procedeul care constă în a cere concursul cetățenilor în bani și nu în muncă nu schimbă cu nimic aceste rezultate generale. Doar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ar fi ridicole; în Austria nu, căci sunt rămășițele justificate ale unor timpi abia trecuți. Tot în capitolul VII i place d-lui critic să surâdă asupra fundațiunei pumnulene (Fondul ce se crează pentru eternizarea memoriei lui Pumnul). Voi să obiectez și aicea vreo două - trei vorbe, nu numai asupra acestei aluziuni, ci și asupra celeia ce o face în introducere (papă-lapte). Pentru că e vorba de-o persoană, mă voi adresa și eu de-a dreptul la persoana d-lui critic
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
adresat Porții cu ocaziunea promulgărei constituțiunei otomane, deci ea se compunea din patru părți distincte. D. Apostoleanu dezvolta mai pe larg cestiunile ce adresa și rugă să i se dea răspunsul pe care lumea îl adastă cu nerăbdare. D. ministru obiectă că ar fi bine ca biuroul să invite pe d-nu interpelant a împărți interpelarea sa și a fixa care din cele patru cestiuni conținute într-însa trebuie să facă obiectul dezbaterii. D. Apostoleanu răspunse că nu poate consimți la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la o parte regulile cunoașterii practice - ele sînt înrădăcinate în cultura diplomatică (care există ca atare) și în memoria colectivă a disciplinei. Finalitatea unei mai bune înțelegeri a realismului este să contureze fundalul necesar pentru gîndirea critică. S-ar putea obiecta că, dacă scopul este să fii critic față de realism, atunci a începe cu dezbaterea unor concepte precum cele de mai sus înseamnă să prinzi cititorul în capcana asumpțiilor realiste asupra politicii internaționale. Însă, deși sînt necesare pentru cunoaștere, categoriile nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
caricaturali, mai ales cel bătrân, Popa Țuică. Lui G. Călinescu îi ies mai ales caricaturile și pamfletele așa că își află în figurile lor un pretext potrivit. Un sobor de preoți își agită sutanele în jurul catedralei pe care o construiește Ioanide, obiectând că nu e canonică. Ei se lasă instigați de inamicul lui Ioanide, care visa să construiască el o catedrală tradiționalistă dar o plănuia steril de mulți ani. Primarul beneficiar al construcției obiectează justificat asupra absurdității de a se ridica piedici
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sutanele în jurul catedralei pe care o construiește Ioanide, obiectând că nu e canonică. Ei se lasă instigați de inamicul lui Ioanide, care visa să construiască el o catedrală tradiționalistă dar o plănuia steril de mulți ani. Primarul beneficiar al construcției obiectează justificat asupra absurdității de a se ridica piedici unei construcții religioase chiar din partea clerului. Călinescu e un liber cugetător fără stimă pentru cler, dar nici pentru literatura ortodoxistă pe care o ironizează repetat. Bietul Ioanide, când ridică o biserică, nu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
racordării la standardele învățământului occidental. Dar nu peste tot în Europa s-a întâmplat așa. În Letonia a avut loc, în 1999, o masivă campanie politică și mediatică împotriva dizolvării narațiunii despre trecutul național în cursuri de istorie generală . Se obiecta că, printr-o astfel de abordare, "elevii nu vor mai fi capabili să înțeleagă continuitatea procesului național istoric și a evenimentelor". Argumentele aduse în favoarea nevoii de a se preda un curs separat de istorie a Letoniei se bazau pe faptul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]