6,419 matches
-
ca un postulat metodologic, este deliberată. Nimic nu se petrece în inconștient atunci când, în zorii modernității și de-a lungul întregii sale istorii, se pune problema ca aceasta să-și modeleze chipul care va fi al său, cel al unei obiectivități radicale, al unei "insensibilități" polare, în mod hotărât indiferent față de destinul omului. Trebuie așadar să percepem în viața însăși momentul și principiul alegerii prin care ea și-a pronunțat propria condamnare, condamnarea la moarte a omului. Or asta este ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ci doar, în calitate de auto-afectare a acestei ek-staze, forma sentimentului și a vieții. În această formă ea se înfățișează ca variabilă de la un individ la altul, ea nu contravine doar "adevărului" a ceva asupra căruia toată lumea convine, universalității sale și astfel "obiectivității": ea se derobează acesteia în mod principial, în virtutea locului nașterii sale și a tipului său de credință, nedezvoltându-se niciodată în În afara unde gândirea, cea științifică mai cu seamă, caută și găsește tot ceea ce găsește. Nefiind niciodată acolo în față
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de-a doua nu este decât manipularea unui obiect, convocarea unui oarecare proces care se pornește să funcționeze el singur și căruia, ca simplu spectator, savantul îi cere să exhibeze un "adevăr" străin, cel al naturii, a cărei alteritate, adică obiectivitate, o păstrează, ferindu-se să intervină în ea sau, dacă acest lucru este imposibil, neutralizând această intervenție, tratând-o pe aceasta chiar ca pe un proces obiectiv cea dintâi, experimentarea în viață, nu are altă cale și, fără îndoială, alt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nega pe ea însăși. Intenția de a cunoaște ființa obiectivă a naturii așa cum este ea în sine, independent de subiectivitatea care o cunoaște, este suspectă dacă nu există ființă-obiectivă fără o subiectivitate care să o așeze în această condiție a obiectivității care este a sa, dacă este adevărat că, în această obiectivitate însăși, ființa-naturală se înfățișează ca sensibilă, adică tocmai ca o ființă în mod necesar subiectivă, aflându-și esența acolo unde se formează și crește orice senzație posibilă: în viață
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
naturii așa cum este ea în sine, independent de subiectivitatea care o cunoaște, este suspectă dacă nu există ființă-obiectivă fără o subiectivitate care să o așeze în această condiție a obiectivității care este a sa, dacă este adevărat că, în această obiectivitate însăși, ființa-naturală se înfățișează ca sensibilă, adică tocmai ca o ființă în mod necesar subiectivă, aflându-și esența acolo unde se formează și crește orice senzație posibilă: în viață. Bucuria de a cunoaște nu este prin urmare așa de pură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivitate transcendentală și, în ultimă instanță, ca viața absolută a acestei subiectivități, i se substituie proiectul explicit de a dobândi despre om o cunoaștere științifică, adică obiectivă în dublul sens care a fost admis în așa fel încât scopul acestei obiectivități să implice scoaterea din joc a subiectivității care definește esența omului? În cazul științelor naturii, această înlăturare a vieții subiective părea conformă cu exigențele obiectului studiat în măsura în care acesta Natura era asimilat stării naturale, acelui ceva care nu se simte și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prezente și active pretutindeni unde, îndărătul celui mai obiectiv dintre toate fenomenele, se ascunde ceva asemănător omului, unui comportament uman, unei semnificații umane? În acest caz, nu a sosit oare clipa să reflectăm și mai adânc asupra termenului "obiectiv" sau "obiectivitate", care, dacă desemnează în mod primitiv ființarea naturală și în același timp condiția sa, sfârșește prin a include în el orice alt lucru, viața, tocmai, și auto-afectarea sa? Faptul că aceasta se înfăptuiește independent de ek-stază și înainte de ea și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lui Pierre îl reprezintă pe Pierre atunci când el nu se află acolo. În ce constă această reprezentare a vieții? Ea este o obiectivare, auto-obiectivarea vieții, nu în sensul unei obiectivări reale, ca și cum viața însăși ar fi cea care intră în obiectivitate și se aduce astfel în fața ei înseși, dându-se sieși în această obiectivitate și prin ea. Mai curând ireală, auto-obiectivarea vieții este astfel în sensul că ceea ce este așezat și adus în față nu este niciodată viața însăși, care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce constă această reprezentare a vieții? Ea este o obiectivare, auto-obiectivarea vieții, nu în sensul unei obiectivări reale, ca și cum viața însăși ar fi cea care intră în obiectivitate și se aduce astfel în fața ei înseși, dându-se sieși în această obiectivitate și prin ea. Mai curând ireală, auto-obiectivarea vieții este astfel în sensul că ceea ce este așezat și adus în față nu este niciodată viața însăși, care se afectează numai în sine, ci reprezentarea sa goală, o semnificație, semnificația de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
categorii, modalitățile fundamentale potrivit cărora ea se înfăptuiește ca experiență a lumii în sine. Cum poate un asemenea Fond adică Abisul unei subiectivități radicale să fie un fundament pentru tratarea obiectivă a fenomenelor umane și mai întâi pentru propria lor obiectivitate, în ce fel ceea ce se sustrage din principiu luminii ek-stazei poate, dimpotrivă, să intre în ea și să se pro-pună acolo în calitate de obiect? Prin opera acestui proces de obiectivare care este auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a Corpului originar care suntem, ele poartă în ele, în prezența corpului natural și făcând din el un corp uman, ca tot atâtea semnificații goale, reprezentările ireale ale fiecăreia dintre aceste puteri ale căror replici sunt de fiecare dată în obiectivitate. Corpul obiectiv, individul empiric sunt astfel produsul unei duble obiectivări, cea a corpului subiectiv ca ansamblu al puterilor noastre de a simți, adică de a fi în mod transcendental într-o lume, cea a Arhi-Corpului mai întâi, adică posibilitatea prealabilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
non-empiric de data aceasta, ci obiectiv într-un sens radical, în sensul idealității și al omni-temporalității: dat asupra căruia se poate reveni de câte ori se dorește. Pe baza acestor idealități este posibil a întemeia legi, corelații, care prezintă același caracter de obiectivitate absolută. O teorie științifică privitoare la om va fi ansamblul acestor corelații și acestor reguli, în sensul unei totalități coerente și sistematice. Dacă vorbim de pildă despre sinucideri, acestea pot fi numărate. Simplei acumulări încă lipsite de inteligibilitate a acestor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și la punerea în evidență a unor relații ele însele exterioare, în cazul în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze pe acestea este arbitrară. Deconstrucția acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului, ci determină, dimpotrivă, îndepărtarea sa progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ceea ce în calitate de Dorință și Necesitate își găsește sălașul originar și rațiunea în viața însăși. Pornind de la aceasta se explică în cele din urmă atât reprezentarea sa, cât și ceea ce este reprezentat de către ea. Iată de ce științele umane conservă, în ciuda obiectivității lor sau, mai curând, prin ea, în chiar interiorul proiectului galilean și al ocultării pe care o produce acesta, o relație esențială și ineluctabilă cu viața. Să luăm cu titlu de exemplu una dintre aceste științe, pe aceea care, mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Aceasta din urmă nu este doar teoretică, ea nu se mărginește doar la a arăta cum se construiește sistemul entităților economice muncă, valoare etc. care se prezintă ca echivalând cu viața și care, pe de altă parte, se pretează în obiectivitate la o determinare matematică ideală. Motivul pentru care are loc o astfel de substituire, construcția fantastică a acestui dublu ireal în care viața nu se "reprezintă" decât pierzându-se ne este sugerat tainic de geneza transcendentală a economiei politice: deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această viață caută a-și atinge scopurile imediate și a supraviețui. Există prin urmare două moduri de interpretare a economiei politice. Cel dintâi dintre acestea o integrează în mișcarea generală a științelor către propria lor scientificitate, către domnia deplină a obiectivității sub forma unei idealizări și a unei matematizări crescânde. "Critica economiei politice" este în acest caz cea a tot ceea ce păstrează în ea o legătură oarecare cu omul, cu viața, cu indivizii tot ceea ce nu este reductibil la obiectiv, la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este cu toate acestea decât voirea vieții de a scăpa de sine. Nu este o întâmplare că epoca pe care o trăim marchează deopotrivă triumful științei și pe cel al politicii: în spatele respingerii "subiectivului", în căutarea și revendicarea unei obiectivități absolute se ascunde o aceeași suferință, o aceeași nemulțumire tainică a individului, din care purced și una și cealaltă, la care fac trimitere amândouă. Contradicția proiectului obiectivist, în măsura în care el purcede din subiectivitatea pe care vrea s-o elimine, își află
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
s-o elimine, își află expresia cea mai complexă în cea de-a doua mare ideologie care domină secolul XX, freudismul. Ceea ce îl caracterizează pe acesta de fapt este, pe de o parte, afirmația hotărâtoare potrivit căreia fondul psihismului eludează obiectivitatea și este ireductibil la aceasta, adică recunoașterea cel puțin pe planul faptic a imanenței radicale a subiectivității absolute în eterogenitatea sa ontologică față de lumea reprezentării și față de tot ceea ce se pro-pune în în afara unei exteriorități oarecare. Este, pe de altă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca acțiune, ca "praxis". Se pune problema de a smulge cultura punctului de vedere metafizic al reprezentării care o răsfrânge asupra "operelor" sale, de a le restitui acestora din urmă propriul lor sălaș, adică subiectivitatea. Există operă de artă, în obiectivitatea sa aparentă, de fiecare dată când perceperea sa, constând în imaginare, constă în ultimă instanță în auto-sporirea subiectivității și o face posibilă, constă în Energie și îi este identică. Astfel, opera artistică, opera culturală în general, este creație în sensul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o privire care să-și aibă originea altundeva decât în el, într-un loc radical altul cine, dacă nu viața, ea care nu este nici o totalitate obiectivă cognoscibilă și determinabilă din punct de vedere științific, pentru că ea nu este nici o obiectivitate posibilă și o alungă din sine în mod ineluctabil? Însă cine pretinde, dimpotrivă, a reduce viața și mai cu seamă pe individul în care ea se esențializează la un element al sistemului, subordonat legilor și structurii sale, dacă nu voința
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de la ceea ce rezultă din ele de fiecare dată pentru viață, de la postura în care aceasta se găsește așezată în virtutea conexiunii sale cu ele. Chestiunea mijloacelor de comunicare și a televiziunii mai cu seamă cunoaște astfel o deplasare esențială: din locul obiectivității unde se expune în evidența aparenței sale ființa-instrumentală ca atare în cel al funcționării sale reale ca mod de viață, ca practică. Ce este așadar televiziunea ca practică? Acest comportament în care, incapabilă să rămână și să se așeze în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și conținutul său esențial, ce poate să însemne un învățământ care le nesocotește pe toate trei o Universitate care face economia culturii? Universitatea modernă și "democratică" se prevalează de un anumit număr de valori care se încadrează în câteva rubrici: obiectivitate, imparțialitate și, astfel, "rigoare", pe scurt, "neutralitate". Însă putem oare invoca anumite valori în lipsa unei teorii generale a valorilor și a fundamentului lor, în lipsa unei etici capabile să legitimeze opțiuni fundamentale, să desemneze finalități explicite, să definească comportamente? La drept
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
veritabile, obiective, riguroase, imparțiale, în calitate de condiție a științei este spațiul galilean. Neutralitatea" acestei cunoașteri este cea a acestui spațiu, presupoziția galileană este cea care împinge lumea modernă în tehnică. Universitatea modernă și democratică, care se prevalează de neutralitatea sa, de obiectivitatea sa, nu este lipsită de presupoziție, clădindu-se în spațiul galilean și pregătindu-se să îl reproducă în ea. Și aceasta cu o dublă condiție, pe care am recunoscut-o deja, însă a cărei semnificație de moarte este acum mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de fapt de aptitudinea sa de a se subordona unor metode de tip obiectivist, și mai cu seamă matematic. Dacă este vorba de pildă de literatură, considerația lingvistică ascunde sau corupe analiza literară, textul, sau mai curând limbajul perceput în obiectivitatea sa reziduală substituindu-se creației imaginarului în care se produc semnificațiile estetice care constituie opera și, astfel, literarul ca atare. Ocultarea acestuia nu rezultă numai din invadarea domeniului propriu lui de către categoriile lingvisticii; diversele "abordări" psihanalitice, sociologice, politice care proliferează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transcendentale este în mod identic îndepărtarea intersubiectivității. Sociologia științifică trebuie așadar, ca și psihologia cu același atribut, să-și dea un alt obiect: vor fi și aici, substituindu-se esenței subiective, "comportamente" sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în obiectivitatea societății comportamente sau fenomene care nu mai sunt individuale, ci sociale. În măsura în care asemenea comportamente trebuie să facă abstracție de intersubiectivitate așa cum comportamentele psihologiei făceau abstracție de subiectivitate, ele au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]