2,575 matches
-
socială!). În fine, nu e prea important mecanismul În sine cât modul În care mă gândesc eu acum că poate fi „gripat“: ce se Întâmplă dacă cineva Încearcă să traverseze aceste linii? Dacă se deplasează cumva perpendicular pe ele sau oblic, cum vreți? Asta ar Însemna că respectiva ființă reunește În ea și cinismul și rațiunea și plăcerea și... moartea (chiar dacă e paradoxal). V-aș ruga acum să vă gândiți puțin la Dyonisos, cel născut din coapsa lui Zeus, după ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de bătaie. Și, de fapt, ce se vede? Se vede un cortegiu de oameni călări și pedeștri, câteva căruțe sau furgoane sau ce alt nume mai poartă aceste mijloace de transport cu tracțiune animală situate, toate acestea, pe o linie oblică care Începe din dreapta mea și puțin din față, adică de la poalele Înălțimii pe care mă aflu, și continuă până dincolo de orizont, Într-un punct care s-ar afla deci În fața mea și puțin În stânga, dar În orice caz, foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la malul mării, vei ajunge în scurt timp la un han, unde sarazinul Brunello va sosi curând după tine. Ai să-l recunoști ușor după statură are mai puțin de patru picioare după capul lui disproporționat de mare, după ochii oblici și sprincenele groase ce se prelungesc până-n barba-i stufoasă. Vestmântul său, mai cu seamă,care este acela al unui curier, ți-l va indica. Îți va fi ușor să intri în vorbă cu el dându-te drept un cavaler
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
zâmbi. Îl privi pe micuț cum își suge degetul mare și vorbi primul: Domnule Kaukenen, suntem de la Procuratură și am dori să avem o discuție. Doar noi trei, vă rugăm. Copiii se lipeau de picioarele bărbatului. Mal văzu niște ochi oblici și înfricoșați - două corcituri micuțe, speriate de cei doi haidamaci. Eisler/Kaukenen strigă „Michiko!” Apăru o japoneză, care luă copiii cu ea. Dudley deschise ușa fără să aștepte vreo invitație. Eisler spuse: — Ați întârziat cu vreo trei ani. Mal intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
domnul și ne vedem înăuntru. Stefan îl strânse și el - tare de tot. *** Curtea se întruni zece minute mai târziu. Mal stătea la o masă împreună cu Jake Kellerman, față în față cu judecătorul. Celeste, avocatul ei și Stefan stăteau cumva oblic, cu fața spre boxa martorilor. Aprodul intonă: — Atențiune, atențiune, curtea e în ședință! Prezidează onorabilul Arthur F. Hardesty! Mal se ridică în picioare. Jake Kellerman spuse: — În clipa următoare bășinosul ăsta bătrân o să zică „Avocații la mine”. O să-i cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ionescu de Gimnastică era cunoscut în tot liceul sub numele de "Cioc", poreclă primită din pricina ciocului pe care-l purta cu multă mândrie. Grigore Niculescu de Istorie, datorită staturii sale impunătoare și a chipului său sever, cu ochii mici și oblici, de culoare spălăcită, a nasului turtit și a mustății rare, și mai cu seamă din pricina severității sale extreme, era supranumit în vreo trei feluri, care, în fond, însemnau același lucru: Atila, zis Der Etzell, zis Biciul lui Dumnezeu. A fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În partea de sus nu avea decât o bluză groasă, de bumbac alb, croită Într-un stil mai degrabă asiatic, Închisă oblic, fireturi subțiri și aurii. Se vedea cu ușurință că nu avea asupra lui nici o armă, fie ea ascunsă sau la vedere. Cu fiecare pas, asupra mulțimii de războinici se așternea liniștea. Piața era plină de Cuceritori, dar se mai adunaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
printre cei care voiau moartea lui Alexandru. Zeci de oameni și de cai zăceau În sânge. Ideograme... Învățase cât putuse din limba chineză În bibliotecă... se concentră... o linie verticală, un spahiu despicat din creștetul capului până la brâu, două linii oblice, doi spahii prăbușiți cu piepturile tăiate prin platoșele de piele, o linie orizontală sus, capul comandantului spahiilor zburând pe iarbă, răsucire, salt, altă răsucire, două linii verticale, una orizontală... era un cuvânt... dar la chinezi o ideogramă nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Avea ochii ei galbeni și, cum vîlvoiul de altădată nu mai prelungea capul, creștetul drept completa aparența ei dreptunghiulară. Mini o așezase definitiv în formula asta geometrică simplă. Resorturile morale erau simple și ele: în interiorul dreptunghiului, gândurile, instinctele, prin linii oblice încrucișate, formau trapeze felurite, cu intersecții precise. Mika-Le mergea pieziș, dar știa ce vrea și reușea. Era limpede. De la locul ei, Mini nu putea să nu vadă privirile dulci - Nory ar fi zis zaharisite - pe care Greg le trimetea spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese vorba, dar probabil, trăgând de la un punct la altul o linie oblică, in dreptunghiul ei, a unei reacții sumare și bine calculate, își întorsese, ca pe doi ochelari de baga, ochii mari și galbeni din raza privirilor lui Greg, drept manifestare a nemulțumirei ei pentru insuccesul ei artistic. - P. trebuia să slăruie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
personală autorul decide: „Nemurirea poetului/nu este nicidecum/nemurirea persoanei (...)” așa constată în vers, și astfel își justifică marea sa iubire Poezia, Creația. Știe ce știe.” Este președintele Asociației Scriitorilor din Județul Tulcea . Contururi De la un capăt la altul, soarele oblic încălzea cu o pulbere aurie casele de pe malul drept al Dunării, formând o linie neagră în nimbul scânteietor al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nici cea mai mică umbră de surpriză nu se zărește în ochii lui. A avea o fată în pat e pentru el ca și cum ar avea o cuvertură în plus. Nu întrezăresc nici o scânteie de interes în ochii lui mari și oblici. Abia acum încep să-mi amintesc înfățișarea împăratului din prima zi în care l-am întâlnit, și realizez că e la fel de frumos ca atunci - bărbia rasă, nasul drept, manciurian, gura în formă de barcă, buzele ferme. N-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
treacă, o dată la o oră, de pildă, un Gaz, apariția și dispariția lui îți amintea de un bondar care a nimerit într-un stup de albine, de unde repede este alungat. Cine poate să-și imagineze, învățînd geografia, sute de ochi oblici, frumoși în limpiditatea lor expresivă privindu-te într-o trecere continuă în care mersul bicicletei fâșâie doar atât ca să-ți dea senzația de vis, de ireal? Trebuie mers acolo, în orașul sau pe fluviul arătat pe hartă pentru ca geografia să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în străinătate, cu trecutul familiei burgheze, ca să nu mai vorbim de prezentul fanfaronului. Cât despre morală... știm noi destule despre slăbiciunile colegului. Și despre faptele lui. Fapte condamnate, fapte pedepsite prin lege. Prin lege!...“ Ăsta era Titi, desigur, apretat și oblic, cu ochelarii lui delicați, argintii și chipul osos, electrizat. Tirbușonul Titi, cum i se mai spunea, mai puțin periculos, totuși, decât tăcutul și aparent tolerantul Gică Teodosiu, Grasul. Ambii treceau, senioriali, pe lângă frumușica Gina. Nu fiindcă nu le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privim mai bine actul următor al piesei. Azi, am ajuns să ne apărăm de oameni, cum te-ai apăra de câini. Să ne apărăm, cu câinii, împotriva oamenilor, mai bine zis, se corectă mama lui Tavi, trimițându-i un zâmbet oblic și rău. Dacă văd că ți-e frică, mușcă. Dacă simt că ești slab, sar la tine. Îți sparg ușile, ferestrele, casa, îți dau foc. Îți trimit, noaptea, cadavre arzând, să te viziteze... Excepții? Care sunt excepțiile? Amicii dumitale? Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
terciul va fi folosit ca lipici. Lipici bun, puternic, nu va ceda, zice mama. Nu va lăsa aerul să intre. Mumiile antice au fost păstrate tot așa. Mama are aproape treizeci de ani. E o femeie drăguță, cu ochi migdalați, oblici, pe care fata i-a moștenit. Mama nu prea zâmbește. Se descrie drept o ridiche murată în zeama nefericirii. Fata s-a obișnuit cu tristețea mamei, cu tăcerea ei în timpul meselor în familie. Și s-a deprins cu propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acest public copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir. Dar violonista Mullova? Rochia, șocant de simplă, Îi Îmbracă firesc trupul subțire. Gust imecabil, educat de cine? La fel de sobră agrafa care Îi strânge impecabil părul arămiu; fard discret pe ochii oblici, pe pomeții lați. Antrenată să cânte impecabil, să alerge impecabil, să sară impecabil, să mulțumească impecabil. Să cucerească săli după săli de public din această parte a lumii unde tancurile cu stea roșie nu au ajuns Încă, unde imperiul Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt deja la vestiar, devii dintr-odată interesat și suntem ultimii care ieșim din sală. Chiar dacă e vorba de un simplu minut, de ce să nu profităm de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
primele clipe. După ce a străbătut calea pavată cu dale, care urcă dinspre râul Siab, hanul și-a făcut intrarea solemnă prin Poarta Buhara, situată În nordul orașului. Surâdea cu toată fața, ochii săi mici păreau mai adânciți În orbite, mai oblici ca niciodată, pomeții săi reflectau sclipirile chihlimbarii ale soarelui. Și apoi, dintr-odată, dispoziția i s-a schimbat. S-a apropiat de cele aproape două sute de notabilități adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cunoașteți. N-ar accepta ca zeci de oameni să-l vadă în momentele de slăbiciune. Antrenorul lor este personajul cu pricina. Asemănarea este uimitoare. Ar putea să fie fratele lui mai mare și mai solid. Este brunet, are ochii puțin oblici, pomeți proeminenți, tătărești și păr castaniu strâns în coadă. Atitudinea lui este mereu calmă, dar atentă. Nu caută să provoace scandal cu tot dinadinsul, dar e mereu pe fază. Brațele încrucișate pe piept, picioarele ușor depărtate, musculos, dar sprinten. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pot însă să nu identific un tânăr care îi seamănă în episodul din Lege și Ordine pe care l-am înregistrat. E un filipinez care joacă rolul unui farmacist. E înalt, chipeș, are părul strâns în coadă și ochi negri, oblici. Îmi amintește de Patrick mai mult decât Bobby Thunder, deoarece pare echilibrat și foarte sigur pe sine. Nu apare pe ecran mai mult de un minut, însă pentru mine e suficient și mă face să visez cu ochii deschiși fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rămâne În compania unor alte asemenea revelații. Eram pe cale să pătrund În miezul unui mesaj secret În formă de Theatrum raționalist, repede repede, aveam să explorez eu după aceea, Între ora Închiderii și miezul nopții, obiectele acelea care În lumina oblică a amurgului Își dobândeau adevărata fizionomie, de figuri, și nu de instrumente. Sus, doar am trecut prin sălile dedicate meseriilor, energiei, elctricității, căci și așa nu m-aș fi putut ascunde În vitrinele acelea. Pe măsură ce descopeream sau intuiam sensul acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]