1,827 matches
-
diavolul, cum ți se umflă glandele și tremură, cum ai aștepta să-ți muște cineva creierul, să-ți umple gura cu o limbă străină, aprigă... așa venea altădată poezia, așa venea dragostea și fața ta rămîne aceeași, placidă, nemișcată, un oblon, În spatele căruia se săvîrșește o crimă. Și tot libidoul acesta, un reflex vechi și fără obiect, acum crescînd pînă la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin piețe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
i-am croit pe vremuri cel mai important costum din viața ei, când tu încă nici nu te născuseși. Acesta va fi singurul lui urmaș. De croiuri noi nici nu mă mai apuc. Am îmbătrânit. Mai deunăzi, după ce am tras oblonul și am urcat în camera mea, am avut un vis. „Noaptea vegetația vizitează vechile croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-au îmbârligat în tufișuri, iar pajiștea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vârsta mea. — Benjamin... - a încercat Adél. — Nu, nu, fii atentă. Chiar că e frumos. Ieri pe vremea asta erau știri, iar acum, în câteva clipe, programul și-a revenit. Și ce surprize ne mai rezervă însă?! — Benjamin, te implor, trage oblonul! a urlat Adél. Bătrânul a stins radioul ca nimeni să nu fie nevoit să urle, din nici un motiv. — Exclus, draga mea. Nu se poate. Geamgii mai găsești, dar cine-mi mai face un oblon ca ăsta în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rezervă însă?! — Benjamin, te implor, trage oblonul! a urlat Adél. Bătrânul a stins radioul ca nimeni să nu fie nevoit să urle, din nici un motiv. — Exclus, draga mea. Nu se poate. Geamgii mai găsești, dar cine-mi mai face un oblon ca ăsta în ziua de azi? Îl fac praf și așa, dacă vor. Obișnuința e cucoană mare. Iar pe de altă parte, cine-ar crede că, după șaptezeci de ani, am plecat tocmai acum în concediu? Hai, urcați la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mult după ce acesta trecuse de deal. Majoritatea bărbaților tinerilor din oraș s-au înrolat și ei. Unii s-au întors după terminarea războiului, alții nu. În josul străzii, în spatele celei principale, majoritatea atelierelor mecanice erau goale. Multe drogherii și băcănii aveau obloanele trase, cu mesaje de genul „Închis pe perioada războiului“ scrise pe geamuri. Am pus un steag de serviciu pe ușa din față, așa cum făcuse aproape toată lumea. Le găseai pe toate străzile, chiar și pe cele din nord, unde locuiau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în mine, sunt atât de nemăsurat de îndrăgostit de viață; vreau să încetinesc totul, să gust îndelung venerarea fiecărei secunde, dar nimic nu se oprește în loc și noaptea se duce repede și fără drept de apel. Printr-o crăpătură de la obloane văd răsăritul de soare. Sub ochi și în pomeți - pustiu și un fel de greutate. În jurul meu și în mine totul pare că se oprește greoi. Nasul stă cu lăcomie deschis; simt un gol tânjitor până în gât, iar respirația mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-au închis, tineretul a început să plece. Numai la exploatarea forestieră, la Pinforest, se mai găsește ceva de lucru, dar și acolo, nu se știe cât o mai dura. Odată ce se termină pădurile de tăiat o să tragă și ei obloanele după care, Dumnezeu mai știe ce o să se întâmple cu așezarea asta. Ei, dar nu acesta e motivul pentru care am venit. N-are sens să-ți bat eu capul cu greutățile noastre! dădu cu lehamite din mână bărbatul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spate a remorcii, privind la spațiul rămas acolo. Mulțumit, îi chemă la el pe cei câțiva oameni care așteptau adunați ceva mai departe. Doi se apropiară de proțapul remorcii și scoaseră cuiul din cârligul de remorcare. Ceilalți desfăcură rapid toate obloanele, lăsându-le să cadă în jos. Pe platfor ma remorcii se afla un cilindru metalic uriaș. Ranforsări masive încingeau piesa, ca cercurile unui butoi. Ce-o mai fi și drăcovenia aceea? întrebă Pop mirat. N-am mai văzut așa ceva până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-o parte a curții, la umbra uneia dintre clădiri. Era un autoturism de teren Toyota, unul dintre acelea cu filtrul de aer și eșapamentul ridicat deasupra cabinei, special construit pentru a se putea deplasa prin terenuri mlăștinoase și inundate. Oblonul fiind coborât, nu făcură decât să-l ridice puțin de la pământ pentru a-i face vânt apoi în ladă. Îl întoarseră pe o parte, uitându-se la legăturile de la mâini. Totul era în ordine, așa încât se traseră ceva mai deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care îl considera fără cusur și avea de gând să se țină de el neabătut. Toyota alerga în viteză pe drumul accidentat spre vârf. Culcat în lada vehiculului de teren, inspectorul era aruncat în toate părțile, lovindu-se de obloane, la fiecare viraj. Nu se mai gândea la nimic, se ghemuise cu genunchii la gură, încercând să-și protejeze capul de lovituri. În sfârșit, trecură podul de lemn și opriră în fața peșterii vâlvei. Boris coborî imediat de la volan și veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu genunchii la gură, încercând să-și protejeze capul de lovituri. În sfârșit, trecură podul de lemn și opriră în fața peșterii vâlvei. Boris coborî imediat de la volan și veni în spatele mașinii. Aruncă o privire scurtă spre prizonierul său și lăsă oblonul din spate să cadă. Îl apucă de picioare și îl trase jos. Omul acela avea o putere extraordinară. Cristian cântărea peste optzeci de kilograme, dar uriașul nu păru să depună nici un efort. Îl prinse cu dexteritate de brațul drept, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
abia își putea mișca picioarele. Ajuns în fața containerului, Godunov îi făcu semn să se oprească. Cu aceeași ușurință îl apucă de mijloc și îl săltă în remorca în care era așezată capcana pe care o pregătise. Se prinse apoi de oblonul coborât și își făcu vânt și el deasupra. Îl împinse pe Toma până în capăt, obligându-l să rămână acolo, lipit de peretele din fund. Își scoase de la brâu pistolul arătându-i-l ostentativ lui Toma: Vreau să rămâi aici până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
crezi că am de gând să te ucid, rânji el sadic. Voi trage în genunchi, exact deasupra rotulei, așa încât să nu mai poți merge niciodată, după care te voi aduce înapoi. Se întoarse apoi pe călcâie și sări jos. Ridică oblonul remorcii, îi fixă siguranțele la ambele capete și se făcu nevăzut. Cristian vedea pentru prima oară capcana pe care o pregătiseră basarabenii. I-ar fi plăcut s-o facă în cu totul alte împrejurări și în nici un caz pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima. Concertul se întrerupse brusc, cineva se apropia de locul unde se afla. Pași grăbiți veneau spre el. Comisarul era deja lângă remorca în care se afla containerul metalic. Umbla la zăvoarele oblonului din spate, încercând să le desfacă pentru a-l coborî. Hei, îi strigă Cristian, oprește-te, nu umbla acolo! Pop tresări și se întoarse spre locul de unde auzise vocea. Se apropie și îl ajută să se ridice de jos. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a mințit, dacă era așa, nu era nimic mai ușor decât să fii judecător ca să condamni sau să achiți, comisariatele de poliție ar fi înlocuite cu departamente de psihologie mecanică aplicată, avocații și-ar pierde clienții, notariatele și-ar trage obloanele, tribunalele ar rămâne în seama muștelor până ce li s-ar găsi o altă întrebuințare. Un poligraf, era să spunem, nu poate merge nicăieri fără ajutor, are nevoie alături de el de un tehnician pregătit care să interpreteze liniile trasate pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care locuiesc în apartamentele din aceste clădiri vor pleca la serviciul lor, dacă primele autobuze îi vor aduna pe primii pasageri, dacă vagoanele metroului vor vâjâi cu viteză prin tunele, dacă magazinele își vor deschide ușile și-și vor ridica obloanele, dacă ziarele vor ajunge la chioșcuri. La această oră matinală, în timp ce se spală, se îmbracă și-și beau cafeaua cu lapte de fiecare dimineață, oamenii aud radioul anunțând, extrem de excitat, că președintele, guvernul și parlamentul au abandonat orașul în zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ziarele și, tocmai gândindu-se la asta, s-a culcat ieri devreme, nu ca să se odihnească cât avea nevoie și să ajungă la timp la întâlnire la postul șase-nord. Felinarele de pe stradă sunt aprinse, vânzătorul de la chioșc tocmai a ridicat obloanele, începe să așeze revistele săptămânii și când termină treaba asta, ca un semnal, felinarele se sting și apare camionul distribuției. Comisarul se apropie când vânzătorul încă aranjează ziarele în ordinea pe care deja o cunoaștem, dar, de data asta, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
chilie avea să găsească vreun indiciu. Mai Împinse o dată În ușă, cu mai multă putere. La a doua izbitură, auzi cum zăvorul cedează și intră. Chilia era cufundată Într-un semiîntuneric abia străbătut de crepusculul slab ce se strecura prin oblonul tras peste ferestruică. Se opri o clipă În prag, așteptând ca ochii să i se deprindă cu Întunericul. - Arrigo, autoritatea Florenței vine cu mine, ca să dai seama pentru crimele dumitale, scandă el cu o voce fermă și cu mâna ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ordini regăsite, soț al ordinii. Și să fie Încoronat poet În San Giovanni! Se apropie până când atinse umărul bărbatului. Arrigo Își ținea capul Înclinat, ca și când ar fi dormit, cu mâna abandonată peste hârtia din față. Dante alergă spre fereastră, deschizând oblonul ca să prindă puțina lumină din exterior. Ultima lumină a serii se revărsă În spațiul restrâns, abia mai risipind umbrele. Era mort. În fața lui, peste hârtia pe care mâna sa scrisese câteva rânduri, zăcea o cupă Încă umedă de vin. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
instalat locatarul!“, Toată lumea găsi ideea excelentă, în frunte cu primarul care spuse că se gândise la asta mai înainte. Ceilalți își dădură coate cu subînțeles. Era târziu. Clopotul bisericii se auzi în noapte bătând de douăsprezece ori. Vântul trânti un oblon. Afară, ploaia se revărsa pe pământ ca un mare fluviu. VII A doua zi, primarul nu mai avea ținuta lui impozantă. Avea o figură lungă, era îmbrăcat în haine groase de catifea și palton de lână și purta o șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ceva, nu știu ce, și apoi, într-un final se întorcea acasă, cu inima grea. Barbe vorbi multă vreme astfel despre procuror și despre Lysia Verhareine. Seara se lăsa în jurul nostru, cu răgete de animale închise în grajduri și cu zgmot de obloane trase. Mi-l închipuiam pe procuror mergând pe aleile parcului, spre apa râului Guerlante, privind ferestrele căsuței unde locuia tânără învățătoare. Nu era o noutate ca un bărbat care se apropie de moarte să se prindă în mrejele dragostei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
agiți. Totul se sfârșise. Și nu-i mai rămânea decât să aștepte următoarea întâlnire. În acea noapte, ninsese ore întregi. Auzeam ninsoarea căzând în vreme ce căutăm întins în pat să adorm. Sau, în orice caz, îi auzeam tăcerea, și ghiceam în spatele obloanelor prost închise albul ei invadator, care câștiga tot mai multă forță de la o oră la alta. Toate astea, liniștea și covorul alb, mă îndepărtează de lume și mai mult. De parcă de asta aveam nevoie! Clămence iubea zăpada. Îmi spunea: — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
primit medalii fără să fi adus serviciile pe care le adusese ea. Să fim corecți. Să-ți dăruiești trupul și căldura, chiar și pentru câteva monede - cine ar mai fi în stare de așa ceva? În ’23, Agathe Blachard a tras obloanele, a zăvorât ușa, a luat o valiză destul de ușoară, nu și-a luat rămas bun de la nimeni și a plecat către V. De acolo, s-a urcat în expresul pentru Chalons. La Chalons, a schimbat trenul pentru a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
păr în vechea oglindă de bărbierit, care cică ar fi aparținut tatălui asasinat. Nu începe iar cu poveștile tale despre lagăre de concentrare, că mi‑ai împuiat capul. Vizavi, patroana magazinului cu articole de mercerie a tras deja pe jumătate obloanele, în spatele cărora o clientă, deja aplecată, mai stă încă de vorbă despre un nou model de broderie. Epoca de glorie a goblenurilor atârnate pe pereți era chiar la început și avea să se extindă apoi la scară largă. Nici n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o să vorbească decât dacă ne relaxăm un pic, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Beți ceva, luați lucrurile încet. Purtați-vă ca și cum nu ne-am grăbi. În clipa în care începem să ne purtăm ca doi oficiali țepeni, va trage obloanele și va începe să lustruiască oglinzile din dormitoare. — Ei, sunt o mulțime de astfel de oameni în vremurile astea. Așa cum zic eu mereu, oamenii n-o să vrea să-și pună degetele lângă sobă dacă se prind că ai ciorba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]