6,770 matches
-
în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
până la răpirea Bucovinei, avea la dispoziția sa umblători călări, sub comanda unui vătaf sau sublocotenent. Ei duceau rapoartele la Iași. Releele poștale, introduse pentru prima dată pe la jumătatea secolului al XVII-lea, au îmbunătățit transporturile. Schimbul de cai, înlocuirea celor obosiți, se realiza cu mai multă ușurință. Caii de olac, olacele și întreținerea cailor și a personalului, cădea tot în sarcina populației satelor și târgurilor, ca și înainte, cu excepția boierilor și funcționarilor, scutiți de această dare în natură. De caii și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
lucrat mult într-una din zile și pe la ora 1łș noaptea, când m-am culcat, am uitat pur și simplu să mai aprind o lumânare și să binecuvântez pe toți. Mi-am amintit abia în pat, dar eram așa de obosită încât mi-a fost lene să mă mai ridic din pat. Am adormit, dar somnul meu n-a durat mult. A venit un câine mare, negru, s-a ridicat în două labe și m-a izbit cu toată puterea în
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea "obosit" ca să dea un răspuns, dezamăgește orice așteptare. Ironia amară, care exaltă, de astă dată, solitudinea cosmică și melancolia fără sfârșit, provine dintr-o disperare nedisimulată. Versurile "Râuri, nu vă mai prosternați" și "lemnele varsă lacrimi pentru voi" pun în evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
așa ceva. Poate că te-a luat În serios și se va duce pe plajă, va fi dezamăgit...nu se cade să faci așa ceva, Andreea, mă asculți? Da, mamă dar...nu pot să mă duc singură la ora aceea. Tu ești obosită. Nu vei fi singură, voi merge și eu, deși aș prefera să mă odihnesc În primele zile, atât cât să nu mă plictisesc nici eu și nici pe tine. N-am de gând să te las să dormi prea mult
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se aventuraseră pe plajă mergeau zgribuliți. Andreea propusese o alergare ca Înviorare, până la malul mării. Ideea fiind bună, ambele pornesc În pas alergător, depășind grupul din față. Nici pe plajă nu s-au oprit din alergat, deși mama se simțea obosită. Rar avea ocazia să facă acest lucru cu fiica sa, și era Întrecută de fiecare dată. Lăsaseră În urmă mai multe grupuri zgribulite, așezate pe pături să nu mai simtă vântul rece. Numai după câteva zeci de metri, Andreea abia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
tot seria a doua serveau masa, astfel Încât Andreea, mai dormea o jumătate de oră În plus dimineața. Ieșind din sala de mese Teia, Îl văzuse În fața hotelului pe Pavel stând cu o mână În buzunar, fumând fără chef, părea mai obosit decât pe plajă. Teia grăbise pasul spre coridorul unde aveau camera lor. Nici ea nu avea chef de conversații matinale. În sinea ei gândise totuși: Uite unul mai pesimist decât mine. Câtă muncă de lămurire trebuie să fi dus Silviu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
șinele retrase într-o gară. Sângele cald citat de poet ne mai cheamă înapoi în sfinții părinți. Pentru noi e târziu, întâmplările crude au săpat peste trupul amar și chinuit, adânc și barbar. Mintea, ca o pasăre prăbușită, mai bate obosită din aripă din clipa ce mai trece o clipă. Program de note Calendar 1995 1996, 97, 98... Lipsește timbrul tânăr de altădată, când iubeam cu întinderi largi, cu lună. Ascultam cum sună 7 iunie a praznic. Era ziua mea zveltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
scântei. Așa s-au născut, sub pânza vrăjită de regi, reginele rare, în belșugul verde al femeilor de viță mare. Așa a venit ea, nepoata mea, cu numele ei, din iubirea încoronată de zei. Niciodată nu am fost atât de obosită, ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de care mai frumos colorate. Cel mic ne scotocește de mărunțiș, ca să-și satisfacă dorința. Și-a umplut buzunarul cu mingi. Am mâncat mai relaxați pentru că până acum totul a mers bine. Spre miezul nopții ne retragem pentru că toată lumea e obosită după tot stresul zilei. A doua zi, 22 iunie 2007, ne vizităm fetele și plecăm în căutare de pensiune. După prânz eu și E. ne retragem să dormim o oră. Băieții pleacă să caute mai departe. În jurul orei 16-17sună telefonul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o carte și un caiet de însemnări pentru note de lectură și concepte pentru articolele publicate săptămânal întrun ziar moldovenesc. În compartiment găsise o tânără doamnă flancată de o fetiță și un băiețel, amândoi de vârstă preșcolară. După ce, în fine, obosiți, adorm, își permite să răspundă, mai mult în șoaptă, la obișnuitele întrebări puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
orice femeie sensibilă este curioasă cum arată și în această „oglindă” unică: sufletul bărbatului iubit. O oglindă construită la modul liric... Reproduc versurile, „cu titlu de curiozitate”: Ce voi fi iubind la tine? Tăria ființei tale în blândă fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Când bucuria sau durerea sunt împărtășite, pe mizeria cotidiană crește iubirea, planta ce fertilizează solul uman „pe termen lung”. 8 iulie 2006 După o zi de muncă în vie (legat și copilit, stropit contra manei și făinarei) revin seara, deși obosit, la manuscrisul lui P.H.L. Mi se pare că data trecută am făcut o prea dezvoltată comparație între povestea relatată de scriitorul basarabean și acel film american. Am, totuși, o scuză: uneori comparația îți lărgește „orizontul problemei” și contribuie la o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tot mai des înfiorat de gândul vremelniciei, de „spectrul sfârșitului” și de presimțirea că nu va ajunge niciodată să fie sigur de „adevăratul rost” al vieții sale. Mai mult! Așteptarea nașterii copilului lor, apariția acestui punct luminiscent pe magma lumii obosite și îmbătrânite îl face să se întoarcă asupră-și cu întrebări de-a dreptul „dezastruoase”: - Cu cât a reușit el să facă mai bună această Lume? A răspuns cum trebuie poruncii înscrise în dreptul său pe Marele Zid dintre Ființă și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
abia 8 fără 10. Avem tot timpul. Pînă atunci, să vă spun o poantă... Dar nu mai avu timp să spună nimic, deoarece din partea opusă, deci dinspre pădure, de unde nu se aștepta nimeni, se văzu venind Tomiță. Avea o figură obosită și părea alarmat. Ce-i cu tine și de unde vii așa? îl întrebă Vlad de cum se apropie de grup. Am fost la mlaștină, zise el abia trăgîndu-și sufletul. Ptiu, că nu m-aș mai duce acolo... D-d-de ce? se vîrî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apărați de asteroizi mai mici, mai mari și de comete. Cometei Halley, cum îi spuneți voi, i-am schimbat traiectoria mișcării cu căteva grade în urmă cu cinci sute de ani în spațiu și acum la o sută de ani obosită, dar spectaculoasă, trece pe lăngă Pămănt pentru a fi admirată. Profesorul: Oamenii de știință “căntăresc” periodic Pămăntul și au constatat că în fiecare an greutatea și volumul Pămăntului cresc datorită depunerilor prafului cosmic și a meteoriților. Oare va rezista încă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
concluziv: "Și acum când plec, am să las lumea asta tot atât de proastă și de rea, pe cât am găsit-o când am venit într-însa." "Amară și plicticoasă este viața, și nimic altceva: și noroi este lumea... De acum, inima mea obosită, disprețuiește infinita zădărnicie a tot ce există", va clama Leopardi, astfel că "E funesto à chi nasce il di natale. Lirica lui Eminescu este un vast compendiu al imposibilului, dar și al încercării de depășire a lumii neputinței, a eșecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
agresiv. Cum scoate eroul pistolul, în filme. Lovitură de spectacol ieftin. Bilet de matineu. Brusc plonjaseră împreună în caricatură. Ca două personaje din Twilight. Post it-ul era frânghia lui de usturoi. Și pe urmă vocea ei. Moale. Caldă, aproape. Obosită. — Iartă-mă, nu văd ce scrie... poți să mi-l dai puțin sau... — The Lairg, 11, Coates Garden. E un hotel, ți-am zis. Știi ceva de el? E în Edinburgh. Nu, îmi pare rău... — N-ai de ce. Pauză. Lungă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se burzuluiască la ea și s-o ușuiască de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo de Indias? Când s-a mai pomenit așa ceva? Era zveltă și plină de pistrui. Părea obosită. În ciuda cearcă nelor, avea, totuși, un farmec trist, discret, dar foarte persistent, care l-a urmărit toată ziua. În seara aceea, la cină, deja nu mai ținea minte nimic din explicația ei de jumătate de oră, într-o spaniolă fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mâna pe umăr acum, coboară din pod, din nori, de unde ești și vino. ... 53. eu. noi. noi ...nici un rid. Nici unul. Piele fără cute și umeri negârbovi. Și tu. Cu gene grele de plâns și pași iuți de copil tropăitor. Ești obosită, știu. Și îți ții cotul îndoit sub cap, ca ieri-noapte, ca acum două nopți, ca acum zece dimineți și patru sute patruzeci și patru de după-amieze și zece milioane cinci sute patruzeci și două de vise. Toate sunt la fel. Lambriul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el însuși dăduse greș? Trebuia să se adune. Trebuia reparat ce se mai putea repara, trebuia să-și pună familia la adăpost. Așa a gîndit cînd au ajuns la liziera pădurii. Niciodată nu coborîseră atît de mult spre cîmpie. Priveau, obosiți și năuci, întinderea deprimantă care li se desfășura înaintea ochilor. Cîmpia, leagăn de frumusețe primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pentru care luptasem și care devenise motivul invidiei și răzbunării lor. Am urît fiecare piatră, fiecare copac, fiecare rădăcină, și am jurat să nu mai calc pe-acolo cîte zile voi avea. Fusesem mutilat, fiule, și nu la trupul meu obosit mă gîndesc cînd spun asta... Dar într-o zi m-am trezit. Mi-am dat seama că răspunsul la căutările mele la căutările noastre acum! nu poate fi departe de acel pămînt. De aceea am hotărît să mă întorc. Teritoriul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
său că acolo vor da de urma mamei? Atunci așa trebuia să fie! Era convins că tatăl său știe mai bine ce au de făcut amîndoi. Fu suficient să se relaxeze cîteva secunde, pentru ca pînza viselor să-i învelească trupul obosit. Dură ceva vreme pînă cînd se așeză la somn și lupul înțelept. Preferă să asculte îndelung și cu nesaț respirația regulată a fiului adormit, nevenindu-i a crede că toate acestea se întîmplaseră, că avea, în sfîrșit, lîngă el, jumătate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
calcul varianta asta. Neștiutor, Lupino probabil că se îndreptase spre ieșirea din pădure. Cu siguranță ajunsese la marginea cîmpiei. Curios cum îl știa, pornise, fără îndoială, să descopere misterele întinderii străine ochiului său. Și acum, lămurit pe deplin, flămînd și obosit, cu siguranță, mînat de dorul de părinții săi, Lupino se întorcea de unde plecase! Toată disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
le strânge pur și simplu într-o pușculiță-borcan, în care mamă-sa oricum nu are ce să-i pună. De multe ori nu are ce să i pună nici în farfurie. Și atunci lipsește nopțile. Mult. Și se întoarce întotdeauna obosită și încercănată. Iar domnul Avram, de la etajul șase, dă în fiecare dimineață nas în nas cu ea în ușa liftului, când funcționează. El, în drum către birou; ea, în drum către casă. Asta până ieri. Pentru că ieri domnul Avram nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]