4,431 matches
-
nu mai știu nimic; de aceea nu-mi mai puneți întrebări - / altceva nu mai știu. Nu trebuie uitată cererea Plata, vă rog!; cu ea se deschide poemul, revine spre mijloc și tot cu ea se încheie - ultimul distih, de aparență obscură: "Voi, picioare murdare, / rămâneți afară!..." semnifică, poate, o evaziune în sine însuși din interogatoriu. Din capul locului, anchetatul confundă voluntar încăperea unde i se pun întrebări cu o cârciumă, din care vrea să plece ("nu mai am nimic de cerut
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
de stăvilit în lucrarea sa ce se insinuează în destinul nevolnicei făpturi omenești. Un Rău grandios, ireversibil, deoarece și-a adjudecat autoritatea originarului măsluit: "Din răsputeri străduindu-te să înțelegi esența Răului; Cu respirația oprită să te apropii de matca obscură a semințelor sale cît niște grăunțe de mac; Să deslușești izvodirea întîiului strop de venin în gușa puiandrului de aspidă; / Cum își sporește tăria apoi, cum se gătește pentru ieșirea în lume. / O, steaua celui prin naștere menit să slujească
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
pentru acest eveniment" (videofil.ro); în același sens aproximativ, "televiziunea publică ajunsese o paranghelie cu coviltir" (maninfest.ro). Originea cuvîntului argotic ascunde o mică enigmă: sursa este certă, dar evoluția semantică și traseul intrării sale în română sînt cu totul obscure. Cuvîntul românesc provine desigur dintr-un termen grecesc, aproape identic ca formă (în transliterație paraggelia sau parangelia, pronunțat paranghelia), cuprins în dicționarele de greacă veche și ale lexicului din Noul Testament cu sensul "ordin", "anunț", "însărcinare" etc.; în greaca modernă (în
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
Gonflarea subiectului, recuzita de artificii pompoase, numărul ridicat de decibeli ai dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce potențează concretul, anodinul: "gîtlejul meu e răgușit după atîta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pămîntului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
împrumut cărți, dar le dăruiesc cu multă plăcere. Cu alte cuvinte, gestionez mai greu o despărțire temporară decât una definitivă. Din acest motiv, am unele cărți în două sau mai multe exemplare, de parcă mi-ar fi teamă că, din motive obscure, voi rămâne fără ele. M-am regăsit cu totul, într-o formulă a nebuniei, în personajul din filmul "Teoria conspirației", care intra de zeci de ori în librării și cumpăra exemplare din cartea lui Salinger, "De veghe în lanul de
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
secund cele patru mottouri, anexându-le unei categorii a certitudinii, aici - în Mateiu I. Caragiale: recitiri - ele sunt repuse în poziția cuvenită. Atât de categoric încât devin chei de interpretare ale capitolelor, modalități de schimbare a cadrului cinematografic. Autori complet obscuri de pornografie când mai groasă, când mai aluzivă, ca Louis Protat sau Monselet concurează cu nume grele, ca Diderot și La Fontaine, dar ilustrate în pasaje - o spune chiar autorul studiului - la fel de greu identificabile. Deși cu aparența unui liniar exercițiu
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
au împins perversitatea jargonului pînă la pragul insuportabil al unui dialect ininteligibil e un lucru știut, dar acesta nu-i un motiv ca, scriind despre opera lui, să trebuiască să te exprimi tot atît de ilizibil ca el. A fi obscur și a scrie în dodii terminologice nu-i semn de profunzime a gîndirii, ci doar un indiciu al manierismului la care au ajuns astăzi gînditorii contemporani. Pe deasupra, e un simptom al declinului de care suferă disciplina gîndirii speculative. Manierismul e
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
trece cuiva prin cap să plagieze un text filozofic, ultimul lucru pe care l-ar face ar fi să-și aleagă un autor al cărui nume să poată fi pus în legătură cu al său. Acesta ar căuta, dimpotrivă, texte cît mai obscure, scrise de autori al căror nume nu va intra niciodată în raza de atenție a publicului românesc. În nici un caz el nu s-ar apuca să pastișeze autori cu care memoria colectivă a țării sale îl asociază în mod spontan
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
istoriografică. Această comunicare (și comuniune) a scriitorului cu artistul plastic nu este, așadar, o simplă analiză de serviciu și nici vreo obligație de a așeza lucrurile într-o ordine anume, ordine pe care o reclamă fenomenul însuși în goana lui obscură după coerență, ci o pildă enormă de solidaritate a limbajelor, oricît de diferite ar părea ele, și o la fel de mare nevoie de regăsire în experiența celuilalt. Scriitorul care scrie despre un pictor, un grafician sau un sculptor nu disecă, asemenea
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
ne aducem aminte versurile lui: "Critici voi, cu flori deșarte,/Care roade n-ați adus/ E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus". Dar Eminescu nu se referea la Titu Maiorescu, ci la o serie de autori obscuri care îl defăimau și printre ei erau nu numai critici literari, ci și poeți de mâna a doua. De fapt tot Eminescu mărturisea undeva că visul său e să scrie o poezie care să-i placă lui Titu Maiorescu, căci
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
să fie singura preocupare a celor ajunși "la mustață" la putere în 2004. Incompatibilitățile dintre cele două personaje nu sunt atât de mari cât par văzute la televizor. Din nefericire, și de o parte, și de alta, se află interese obscure, orgolii și o dezarmantă lipsă de realism. Nu numai că Alianța D. A. a depășit în inconștiență prestația fostei Convenții Democrate, dar duritatea replicilor venite din partea ex-comuniștilor le-a permis să ajungă la cote isterice. Situația e aberantă: de bine, de
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
în viață, iar scriitorii doresc să simuleze realitatea. Ereditatea biologică ca și cea spirituală este produsul unei aurorale, nu mai puțin tulburătoare complementarități între cele două sexe, ilustrînd admirabil teza coincidentia oppositorum. O poți judeca doar coborînd la fondul acela obscur, atavic formînd o întreagă floră instinctuală care iese extatic la lumină ca un ciorchin de poezie, calinerii, inefabil care dau farmec vieții-viață sau ca o epură, sublimată artistic în literatură". întrebarea pe care și-o punea Baudelaire dacă actul sexual
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
sînt cei ce contează. Găsim la Pandrea un amestec de generozitate și de aristocratism, de deschidere și de elitism, care poate surprinde. Factorul detașării prin noblețe individuală credem că s-ar putea explica prin dorința autorului de-a depăși "ramura obscură" a obîrșiei sale din țărănia valahă, de-a o salva printr-o înnobilare sui generis. Evocîndu-și frecvent înaintașii țărani și mediul natal, Pandrea își extrapolează originile în codul mandarinului, care nu exclude supunerea la prescripțiile existenței "simple", de tip rural
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
că ea ar fi fost, astăzi, la fel de "cunoscută" precum Constantin Acosmei. De peste un deceniu, acest poet straniu, de un fantastic al banalității (cu formula lui Lucian Raicu), se lăfăie într-un underground provincial, publicându-și același titlu tot la edituri obscure. După faimoasa editură Pan din Iași, după celebra Vasiliana din aceeași urbe, a venit rândul mai titratei Vinea să editeze Jucăria mortului a lui Constantin Acosmei, oferindu-i, cât de cât, posibilitatea unei întâlniri cu cititorii și criticii literari. Ca
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
prăbușirile și dușmăniile sunt inavuabile sub unghi propagandistic, ele rămîn substanța vieții noastre zilnice. Să luăm, de pildă, o carte atipică pentru Schopenhauer, și anume Arta de a avea întotdeauna dreptate. Subtitlul cărții, Dialectica eristică, deși sună arid și aparent obscur, spune într-o formă tehnică ceea ce titlul spusese deja într-o formă lesnicioasă: că avem de-a face cu o carte în care cititorului nu numai că i se pun la îndemînă armele prin care poate participa la o discuție
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
Lăcustă se rezumă la un prețios depozit de documente din perioada 1937-1939, din care extrage câteva puncte de plecare pentru o cazuistică ce promite a fi bogată și câteva studii de caz în jurul unor personalități cu nume de cele mai multe ori obscure, dar cu funcții esențiale în aparatul interbelic al Cenzurii. Majoritatea interesante ca anecdotică, pasajele transcrise din Registrul Cenzurii nu izbutesc totuși ca, la o privire obiectivă, să se constituie în capete de acuzare veritabile. Chiar dacă greu de acceptat astăzi, restricțiile
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
studiu foarte documentat, scris atractiv, cu o uimitoare distanță față de jargonul critic (aproape inevitabil) în care se pierd, de obicei, exegezele cu componentă ideologică. Canon, canonic reprezintă, după mine, o lectură critică obligatorie pentru toți cei interesați de mecanismele frecvent obscure ale istoriei literare. Mai mult, reprezintă, o spun deschis, o foarte plăcută lectură literară, plină de incontestabile virtuți stilistice.
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
români" cititorii de astăzi pot afla, de pildă, că Mircea Damian a avut "o existență dezordonată și nomadă, trăind de pe o zi pe alta, peregrinând din oraș în oraș (Bistrița, Dej, Bacău, Galați, Constanța), întemeind sau colaborând la diverse publicații obscure. S-a stabilit în cele din urmă la București; lucrează în câteva redacții, întemeiază și conduce el însuși "Vitrina literară" (1929-1934). Se lansează și în literatură, ca autor de povestiri umoristice". "Dicționarul general al literaturii române" a considerat că-l
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Rosetti, Emil Socor, Al. S. Dralex ș.a.) zece ani mai târziu nu mai rămăsese nimic din toate acestea. Mircea Damian nu înțelegea, însă, să se schimbe. Și când, către sfârșitul lui martie 1941, a obținut aprobarea să scoată o "gazetă obscură", ziarul "București", articolul de fond din 25 martie, semnat de el și intitulat " Bună ziua", și-a asigurat cititorii: "Ziarul nostru va fi un ziar liber în cea mai largă înțelegere a cuvântului. Știm: cuvântul "liber" sună ciudat sau nou ori
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
revoltă atunci când este săvârșită de unii, ne provoacă omenești surâsuri complice dacă la mijloc sunt alții, din sfera simpatiilor noastre. De cele mai multe ori, în spatele acestui tablou foarte colorat și care ne este cât se poate de familiar se ascund interese obscure, sesizabile la o atentă și consecventă citire a presei. Un banal fapt divers, corelarea unor întâmplări care la prima vedere nu au nimic în comun, urmărirea faptelor și declarațiilor unor personaje politice într-un interval de timp mai lung, refuzul
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
George Coșbuc (1976; eseu ce cunoaște alte două ediții, în 1994 și în 2004, cu unele adaosuri). Al doilea Poantă, erodat de boemă și pacte secrete, își pierde, în mod voit sau poate din neglijență, independența și se consacră unor obscure jocuri de culise, pretându-se la politicile literare ale provinciei. Exercițiul prelungit al boemei îi stimulează versatilitatea, îi dereglează exigențele, făcându-l un lingușitor al eminențelor cenușii locale, inclusiv al celor politice. Criticul își pierde creditul clocotitoarei și promițătoarei juventuți
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
ideologic, dar mai avea resurse pentru încă o metamorfoză. Aceasta i-a adus a doua modificare de stil, atitudine și aplicație literară. Părăsește în 1991 redacția revistei "Steaua" (unde se afla din 1970, de la absolvirea facultății), profită la maximum de obscurele complicități partinice antedecembriste și devine consilier șef la Inspectoratul pentru Cultură Cluj, revenind, după o întrerupere ca redactor de editură, în regimul Funar, ca director la Direcția Județeană pentru Cultură. O vagă impresie de ceea ce ar fi fost istoria promisă
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
de încă un procedeu de redresare vizionară și anume relaxează suprarealismul pentru a-l face compatibil cu un romantism apt a cuprinde o sensibilitate morală imediată, un avînt "naiv", pasional care dă culoare unui desen de, totuși, abstracțiuni laborioase. Textura obscurelor frumuseți fulgurante ale dicteului automat primește infuzia unei afectivități. Descinzînd "tumultuos" în "mătăsoasa carne", d-sa adnotează nu numai incredibilele tornade ale sîngelui "din ce în ce mai aprins", ci și "intensele amețeli", "tandre aduceri aminte". E un romantism alambicat desigur, care însă acordă
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
cu temei de prefațatorul Antonio Patraș: "Eugenia Ionescu avea la data aceea vreo 25 de caiete destul de consistente, o operă monumentală, în fond, în care își povestea viața și implicit copilăria. Metodologia de întocmire a acestor caiete-jurnal îmi apare destul de obscură, pentru că în jurnal apar însemnări absolut fără nici o legătură între ele despre Hitler și George Vraca. Singurul principiu de coerență ar fi criteriul cronologic. Ca o concluzie, am putea spune că apar foarte puține date despre viața ei. Jurnalul pare
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
comanda pentru o sută de litri de palincă. Era vorba și de un vițel, de un purceluș, pentru împăratul, cum sunau vocile ce-l revelau ca pe un bun stăpân. Ce scandal, ce hai, câtă izbucnire de patimi, din ce obscure străfunduri, lovind într-un senior al locului ce-și chivernisea pivnița, hambarul, podul, acareturile în fine, cu cele ce urmau a-i îndulci existența în viforoasele săptămâni ale lui februarie. Om vrednic, bărbatul lucra în capitală, dar revenea adesea la
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]