601 matches
-
ceea ce mă privește... Clatină din cap. Isuse, Becky! Amândoi aveam totul. Aveam New Yorkul la degetul mic. Mâna i se strânge în pumn. Și uite la noi acum. Și toate astea numai din cauză că tu ești atât de obsedată de cumpărături... — Obsedată? strig. Nu‑i mai pot suporta privirea acuzatoare. Eu sunt obsedată? Tu vorbești? Ce vrei să spui? zice pe un ton superior. Că ești obsedat de muncă! Și de ideea de a avea succes la New York! Primul lucru la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nici un fel. — Serios? Suze mă fixează speriată. Doamne, Bex, dar ce s‑a întâmplat? — Păi, ne‑am certat... — De la articol? — Să zicem. Iau un șervețel și îmi suflu nasul. Mi‑a zis că i‑am stricat afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze e atât de șocată, că nu‑mi pot reprima un chicot firav. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sau Christ, n-are importanță. Mereu am stat noi între frumusețe și crez, cunoaștere și credință. Atena și Ierusalim, păi... Abia apoi s-a renunțat și la această încâlcită și naivă și excesivă reprezentare. Așa că, nu uita, marii dumitale pictori, obsedați să simplifice această imagine, erau europeni. Tizian, Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Will, Sofocle, Schnitzer, Psihozele sexuale...și Herghelegiu. Sau orice contemporan străin care-i cheamă-n Belgia, Olanda etc. Și-atunci, Întreb, are rost să mai pui În scenă autori de-ai noștri? Ce dacă-i NAȚIONAL? Afrim „sparge” cu un obsedat sexual elvețian, iar Măniuțiu o ține pe anticii greci, deci numai fraierii (În frunte cu mine) se țin de „băștinoși”. Mea culpa, bre ! Alex Ștefănescu a scris bine despre indicațiile de regie (didascaliile) la (lui) Camil Petrescu. Am abordat și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și opera lui Ionescu. În primul capitol se descifrează conceptele de identitate și alteritate, care l-au urmărit toată viața pe cel care la numai patru ani descoperă că omul e muritor. Între România și Franța, Între ortodoxie și catolicism, obsedat și de originea evreiască a mamei, urîndu-și tatăl, scriind și gîndind În două limbi, Ionesco a trăit deruta identitară pînă la obsesie („Nimeni nu mai e nimeni!”zice și un erou din Pietonul aerului). Teza conturează cu precizie portretul artistului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ai nevoie de timp să-ți revii. Au trecut deja cinci luni. Cât timp ați fost împreună? Doi ani și jumătate! Bine, e normal să-i duci dorul, dar pozele astea îți fac mai mult rău! Te distrug! Ai devenit obsedată. Simt cum un val de furie mă inundă și se revarsă din mine. Nu, nici măcar nu pot să sufăr. Nu mai strig, dar vocea mea e atât de fermă încât Davey se ridică, șocat. Nu pot, deoarece nu sunt lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne vom preface că el este iubitul meu pentru a-l face gelos. Dinte pentru dinte! Sau mai bine ar fi să spun quid pro quo? —Daisy, intervin eu fără speranță, ar trebui să ne vindecăm, nu să devenim din ce în ce mai obsedați. Mă uit vinovată în jur la fotografiile cu Patrick și la casetele cu Bobby Thunder de pe televizor. Mă comport ca o tipă supraponderală care îi face scandal alteia, la fel de grasă, că a văzut-o lumea cât înfulecă, dar ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu broderie - sexy, dar nu vulgar - și pe deasupra am îmbrăcat blugii mei magici și un tricou obișnuit. Așa, Jake o să aibă o surpriză plăcută când o să mă dezbrace, fiindcă lenjeria este mult mai provocatoare decât se așteaptă. Nu sunt așa obsedată cum par. Ce-ar fi să considerăm că toate englezoaicele sunt niște maniace?! Toate petrecem mult timp proiectând weekenduri romantice perfecte, care rămân de cele mai multe ori simple iluzii. Dacă avem norocul să facem o excursie la mare cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
firele de iarbă de sub ochii mei, ca și cum aș fi vreun poet spiritualist convins că Dumnezeu e în fiecare fir de iarbă; încep să le smulg convulsiv. Finn e mai curajos decât mine; continuă să-mi vorbească, în ciuda comportamentului meu de obsedată. — Dar trebuie să recunosc că te-am rugat să mergi cu mine, fiindcă... ă... ei bine, nu era numai fiindcă bănuiam că vei fi o parteneră foarte bună. Am vrut să te văd și altundeva decât la serviciu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor, fantasmele dorite și de unii și de ceilalți. Bună seara! salutau cu o veselie debordantă gunoierii blocurile triste cu geamurile zvârcolite de lumina albastră a televizoarelor, bună seara, răspundeau vaporos tufele întunecate de tuia tunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și că autobuzul vine „din juma’ n juma’ de ceas”. Apoi Începu să numere, un autobuz, două autobuze, trei autobuze, timp În care se uita după toate fetele și femeile care intrau sau ieșeau pe poarta spitalului, ca un moș obsedat și Înrăit În rele. După autobuzul cu numărul patru, Victor aprecie că este timpul să iasă doctorii și asistentele din tură și cu ei ...d-ra Sorina. Așa s-a și Întâmplat, au Început să iasă grupuri mici iar Victor Olaru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să cred că, la un moment dat, „homo videns” se va speria de golul din el și va dori să-l umple cu ceva. Și va reîncepe să gândească. Poate că, atunci, Occidentul va Înțelege, că a decăzut prea mult, obsedat maniacal de „eficiență”, și va descoperi ce a uitat: că, la lumina stelelor, unele lucruri se văd mai bine decât luminate cu o lanternă. Nu mă aștept să se pună capăt „post-gândirii” printr-o atitudine combativă, categorică, de genul celei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
viață cu atâta încăpățânare, că până la urmă s-a văzut nevoită ca, prin câteva cuvinte simple, să-i ajute să treacă cel din urmă prag și, ca să zicem așa, i-a eliberat de obligația supraviețuirii. Dar aici, la acești frați obsedați de temeiul vieții, în acest peisaj aspru și de o frumusețe biblică și solemnă, ea a înțeles lipsa de sens, da, și caracterul distrugător al încercării de a deosebi sfinții de oamenii obișnuiți. Ea a fost, cu alte cuvinte, vindecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe Ben indiferent. Tot îi plăcea de ea, dar oare să se mai deranjeze? se întreba el. Chiar voia să treacă prin întreaga procedură de a se trezi în pat cu o străină care ar putea sau nu să devină obsedată? Ben s-a plictisit și Ben i-a spus atunci noapte bună lui Sam, deși nu fără un lung și lent sărut de noapte bună, pentru că, să fim sinceri, Ben nu este un cu totul alt fel de bărbat. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noapte bună, pentru că, să fim sinceri, Ben nu este un cu totul alt fel de bărbat. Cel puțin, nu încă. Și a avut absolută dreptate să nu meargă cu ea acasă, pentru că Sam este exact tipul de fată care devine obsedată. E genul de tipă care se culcă în mod frecvent cu tipii chiar în seara în care-i cunoaște, și apoi se întreabă de ce n-o mai sună după. Dar nu se oprește aici. Îi sună ea, și iar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
peste prânz și se antrenează în schimb în timpul pauzei de prânz. Cine ar fi crezut că sala a devenit o prioritate mai mare decât șansa de a petrece timp cu Ben Williams? S-ar putea spune că Jemima a devenit obsedată, doar un pic... După ce a terminat cu sala, când a fost sigură că nu trece nimeni pe lângă ea, Jemima s-a urcat delicat pe cântarul din vestiarul femeilor, a întredeschis ochii și apoi s-a uitat jos. Șaptezeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să discute despre asta cu Jemima, dar ea evită să vorbească. ― Sigur că mănânc cât trebuie, Paul! continuă ea să spună. Eu, anorexică? Nu mă face să râd. Dacă vreți să știți, Jemima nu e anorexică, e pur și simplu obsedată, ceea ce este evident la fel de nesănătos, și poate chiar cam la fel de periculos. Vom vedea. Acum, stând în biroul redactorului-șef după antrenamentul de la prânz, îl privesc cum ridică receptorul și-și sună secretara. ― Laura, rostește el gros, cu accentul lui nordic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de legume proaspete. La budincă a făcut o salată de fructe exotice cu înghețată degresată, care să meargă cu ea. Poate nu e ăsta cel mai aventuros meniu, ce-i drept, dar amintiți-vă că este vorba de un om obsedat să nu consume prea multe calorii și într-adevăr e un miracol că a scăpat brânza de capră pe-acolo. Brad nu e deloc un bucătar minunat, dar are șase rețete minunate pe care le tot folosește. Notează cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi pasă că nu-mi spune nimeni, niciodată: „Să aveți o zi bună“. E minunat, și vibrant, și real. Și mai presus de toate, aici e casa mea. EPILOG Jemima Jones nu mai e slabă, dar nici plină, și nici obsedată de ceea ce mănâncă. Jemima Jones are acum de mărimea 36, e voluptuoasă, feminină, și e absolut încântată de felul cum arată. Jemima Jones mănâncă acum ce vrea, când vrea, cât de des vrea, atâta timp cât e cât de cât sănătos. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ale ei. Luni de zile, oul de Paște a stat cocoțat pe dulapul din camera noastră, făcându-mi cu ochiul și ademenindu-mă cu hârtia lui roșie și strălucitoare. Tânjeam după el cu fiecare centimetru din trupușorul meu grăsuț. Eram obsedată de el. — Când crezi c-o să-l mănânci? o întrebam pe Margaret încercând să mă prefac că nu-mi pasă. încercând să mă prefac că nu simțeam c-o să mor dacă Margaret nu zicea că-l mănâncă în următoarele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
soluții tehnice pe care generațiile anterioare le rezolvaseră deja rând pe rând. Avea un țel - nu știu prea bine care - și poate că nici el nu știa; și din nou am avut impresia - încă și mai puternică - a unui om obsedat, posedat de un demon. Nici nu mi se părea chiar zdravăn. Părea că refuză să-și arate tablourile pentru că de fapt nu-l interesau. Trăia un vis, și realitatea nu însemna nimic pentru el. Aveam sentimentul că lucrează la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de bună seamă că n-am fost nici primul și nu voi fi nici ultimul. Totuși, câți dintre aceștia ajung să își răspundă într-un timp util lor, ai putea tu aprecia cam câți? S-ar putea să fiu eu obsedat, însă, personal, socotesc că ar fi cu adevărat ideal și înspre binele omului ca acesta să își dea răspuns la întrebările esențiale și care stau la temelia vieții lui (unul dintre aceste răspunsuri fii sigură că se referă și la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a menține, prin evaporarea apei, un minimum de umiditate. Veți zice, probabil, că și asceții au, uneori, nerușinate vise erotice. Dar, iertați-mă, de ce nu l-ați declarat pe Procust profesor de estetică? De ce-l socotiți un tâlhar sadic, un obsedat, care pândea trecătorii, între Megara și Atena, lugindu-i pe cei scunzi și scurtîndu-i pe cei înalți, cu ajutorul celor două paturi ale sale? Nu e el adeptul cel mai radical al "canonului grec", care le spunea sculptorilor ce lungime trebuia să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rea, și eu nu-mi iau valea, până nu îi simt udeala - suge și desfă-ți picioarele, curvă, dea, zbuciumă-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și totuși inconfundabile prin libidoșenia lor, monologurile lui bolborosite decurg cam așa: un guh yuh tih ah fuh yuh uh yuh fuhah ah yuf guh suh muh fuh cuh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât îmi ia ca să străbat coridorul, descântecul mi se derulează în gând, în timp ce-mi culeg haina din cuier și pornesc spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia alergici la liniște... Prin tavan se aude o tobă care bubuie, bubuie, bubuie. Prin pereți se aud râsetele și aplauzele morților. Chiar și în baie, chiar și atunci când faci duș, se aud vocile de la radio prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]