2,067 matches
-
În societatea În care trăiesc. Aproape toți nutrim, conștienți sau nu, nostalgia unei vârste de aur sau măcar a unui trecut, nu imediat - de el ne despărțim râzând, nu-i așa? -, a unui trecut ceva mai Îndepărtat, la care raportăm obsesiv prezentul și pe care ni-l dorim reînviat și restaurat, fiindcă acolo sălășluia binele visat. - Aha, și atunci, țuști comunismul de colo, gata să le facă el tuturor binele cu forța. Da,da,da... Ca să vezi! (Devenisem ironic; mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așa că m-am plasat strategic În zona ușilor din dreapta după direcția de mers. Acolo aveam cele mai mari șanse să nu fiu deranjat pentru că, Începând de la Universitate și până la Sudului inclusiv, toate stațiile sunt „cu peronul pe partea stângă”, cum obsesiv se auzea În difuzoare anunțul periodic. Ori de câte ori circul cu transportul În comun, fac tot ce pot să evit contactul corporal cu Întâmplătorii tovarăși de călătorie, mai cu seamă dacă e vorba despre dame. Am văzut scene penibile, cu tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mentis bâjbâind după o forma corporis. — Iar în privința corpului stăm rău - spuse Bijinski. Malgorzata, ca să nu vorbesc cu păcat, e o fată sănătoasă într-un context nesănătos. Mediul în care a trăit, mâncare neîndestulătoare, apa argiloasă, lipsa comunicării, vederea zilnică, obsesivă, a porcinelor, i-au îngustat mult orizontul cunoașterii, recte dezvoltarea armonioasă, proporțională a trupului. Datorită muncii specifice, partea inferioară a corpului a căpătat o dezvoltare fără precedent, lăsând creșterea corespunzătoare a părții superioare pe seama viitorului. Și de corp este acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Zece metri. Apoi douăzeci. Răsună o împușcătură, bubuind printre munți, și ecoul ei se întinse de-a lungul defileului împreună cu țipătul mercenarului ce se afla exact în spatele lui Bruno Serafian. — M-au împușcat! M-au împușcat! - repeta acela în mod obsesiv. M-au împușcat! M-au împușcat! Am auzit! - mârâi Mecanicul. Unde te-au împușcat? — În picior. Pierd mult sânge. — Improvizează un garou, apleacă-ți capul și nu te mai văicări! - îi răspunse cu asprime. A văzut cineva ceva? Nu primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
afle soțul ei? Dar eu credeam că el știe de aventură. îmi adusesem aminte pe jumătate ce îmi spusese Lee. Am auzit că e doar o căsătorie de fațadă. Walter a tresărit. —De data asta a fost diferit, repetă el obsesiv. Ea a spus că e îndrăgostită de domnișoara Jackson. A pronunțat „îndrăgostită“ între ghilimele, ca și cum ar fi folosit cuvintele cu mănuși sterile. Și cum a reacționat soțul ei? — El nu vorbea cu mine, a răspuns Walter răspicat. Nu are încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mereu și nicicînd, totul se repetă la nesfîrșit și este irepetabil. De aceea realizatorii Enciclopediei morților, măreț monument al diversității, insistă asupra detaliilor, căci fiecare creatură umană are ceva sfînt.) Oare, de fapt, n-o fi vorba de acea idee obsesivă a realizatorilor despre irepetabilitatea oricărei creaturi umane, despre unicitatea oricărei Întîmplări, altfel ce rost ar avea numele celui de la starea civilă ori al preotului, descrierea veșmintelor de nuntă, ca și numele unui sat oarecare, Gledić de lîngă Kraljevo, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am apucat să-mi notez tot ce-mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze În clipa În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. CÎnd i-am arătat doctorului Petrović desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lîngă el umbra alteia. Post-scriptum Toate povestirile din această carte, Într-o mai mică sau mai mare măsură, se află sub semnul unei tematici pe care aș numi-o metafizică; de la Epopeea lui Ghilgameș moartea va fi una din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvînt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo-răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
despre care Îmi aduceam aminte că Îl văzusem undeva, Însă pe care nu l-am putut identifica, poate că era la Paris sau la Roma. La baza acestei picturi murale, masa de scris respira o curățenie și o meticulozitate aproape obsesivă. Creioanele erau ascuțite și aliniate la perfecție. Foile și mapele erau ordonate și dispuse pe trei rînduri simetrice. CÎnd m-am Întors, mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
va fi niciodată dacă există măcar o modalitate de a-l folosi ca pretext. Era ora trei dimineața și comisarul se răsucea în pat, fără a putea să facă pace cu somnul. Făcea, mental, planuri pentru ziua următoare, le repeta obsesiv și o lua de la capăt, să-i spună inspectorului și agentului că, așa cum era prevăzut, se va duce acasă la medic pentru a continua interogatoriul soției, să le amintească acțiunea cu care-i însărcinase, aceea de a-i urmări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pierdut, și pentru totdeauna. Se pregătea să se Întoarcă spre ieșire, când auzi un glas stins, În Întunericul din spatele său. Parcă cineva Îngăima niște rugăciuni, o bolboroseală confuză și neinteligibilă, din care priorul izbutea să deslușească doar un „blestemat” repetat obsesiv, printre alte numeroase imprecauții. Se apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului. Când ajunse În spatele lui, Îl văzu cum se ridică și se Întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a omului și nicidecum cel mai important lucru, cu toate că poți cumpăra atâtea chestii pe care să le introduci în corp sau să le atârni pe el. Când Anna vede ceva alb, simte imediat nevoia să‑l păteze. Anna se gândește obsesiv numai la lucruri neplăcute care‑i trec prin creier într‑o singură direcție. Bariera se ridică întotdeauna numai pentru a lăsa să intre toate aceste lucruri neplăcute care nu mai ies niciodată afară, se înghesuie în creier, iar ieșirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care - pierde sensul atunci când acesta plătește altora taxiul. Sophie privește taxiul ca pe un mijloc de transport. Sophie n‑o să‑i mai dea niciodată banii înapoi, o să uite, fiindcă pentru ea n‑au nici o valoare reală. Rainer o să se gândească obsesiv la acești bani, ca de altfel și la alți bani, dar n‑o să îndrăznească niciodată să‑i ceară înapoi. Covorul persan este o suprafață întinsă și pufoasă, Sophie este ceva în care trebuie să pătrunzi, însă nu știi cum fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care nu vrea sub nici un chip să‑i vină în minte, dar când lovește a cincea oară bradul nevinovat, acesta îi apare brusc: „moarte“ e, firește, cuvântul căutat, care‑l învăluie pe Rainer într‑o atmosferă sumbră. Gândul morții revine obsesiv, iar atunci Rainer își compune o grimasă adecvată. În franceză, moartea e o femeie și apare în textele lui Cocteau, în germană e un bărbat și apare în textele lui Rainer. O poezie se află pe punctul de a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pubertății târzii trebuie să fie deschis, nu închis în sine. Sinceritatea, apa și săpunul stau mai bine tineretului decât nesinceritatea și fardurile. Rainer poate să se exprime cu atât mai bine și și‑a deschis zăgazurile gurii, de unde se revarsă obsesiv asupra colegilor tot felul de chestii, al căror numitor comun e că Sophie nu‑l poate iubi cu adevărat decât pe el, pe Rainer. Chiar dacă el pleacă acum, gândurile ei or să rămână cu el și or să‑l însoțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pală Ca o scurgere sangvină, Ca o moarte de impală Între colții de felină... Tu, iubito, ești petală Sfârșind lent în agonie Și în moarte vegetală Ca o umbră cafenie... Toamna noastră-i infernală Guvernând cu tiranie Criza mea autumnală, Obsesiva mea manie... Referință Bibliografică: Toamnă infernală / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 981, Anul III, 07 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TOAMNĂ INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364340_a_365669]
-
au dat mâna cu foști securiști într-o rețea de escroci atunci când e vorba de bani și de „trafic de ființe umane”. Sunt pagini emoționante, pline de realism frust, izvorâte, poate, din cunoașterea directă de către autoare a unor asemenea situații. Obsesiv, apare la cei doi coautori, motivația scrierii acestei cărți, cu un titlu pe care îl recunosc drept pretențios, și de aceea se face trimitere la cronicarul Miron Costin „Că nu iaște alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă, decât
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
tratamentul special al conjuncției corpurilor, este deosebit de importantă în astfel de reprezentații, pentru ca dorința să se poată transmite cu naturalețe. Mai mult, subtilitățile plastice par a conduce scenele spre o erotizare intensă, cu fantasmatica adiacentă, ca manifestare a dorinței, adesea obsesive, de a poseda alteritatea. Să fie vorba aici de o nostalgie a frumuseții unice, primitive? Sau de miturile culturale din jurul figurii „străinului”? În sfârșit, cuplurile polarizate pe axa vârstei (tânăr/bătrân) sau pe cea a stereotipiilor frumos/urât (ca în
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
O prognoză a pieții imobiliare și o analiză pertinenta o descoperim în Sfârșitul ciclului incoerent ce face parte din România în anul 2010.O prognoză de piață imobiliară. În această lucrare autorul abordează prezentul din punct de vedere sociologic, fiind obsesiv și cenușiu ce întuneca orice gând ce tangențiază cu filosofia.Iar a gandi pentru un mâine al speranței este o atitudine excentrică și păgubitor.Pesimismul lui Artur Silveștri își are rădăcina în realitatea unui azi căzut în păcatul nerespectării legilor
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe masă, rămăsese uitat un măr din care lipsea o singură mușcătură. Suficient ca să putrezească până mâine dimineață! își spuse el în timp ce
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Stau undeva în curtea gospodăriei mele, pe o bancă veche și dintr-o dată cerul vânăt de supărare mă bate cu stropi mari, ca într-o felie literară citită de curând. Nu-mi pasă pentru c-am împrumutat, din repetata și obsesiva lectură la care parcă mă îndeamnă mereu autorul, absența, în sensul ontologic și metafizic al acestui termen. Nu absența, pur și simplu, a ceva sau a cuiva anume (ar fi prea simplu, ar fi minor), ci absența de sine și
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
-s model demn de urmat! Să nu mai spun că vezi pe aceia, Ce-mpart înjurături, palme sau pumni, Se cred de neînvins și formidabili, Până ce viața îi trântește la pământ! Mai vezi câte o ”piți„ rău tunată, Ce-ncearcă obsesiv să fie remarcată, Cum să facă ea aceasta, Când nu știe să facă... o frază cu două cuvinte-odată! Privesc... privesc și sunt uimită, consternată, Când tineri buni de muncă lenevesc, Se mulțumesc cu mici expediente, În loc ca să muncească serios! Preferă
AM ÎNVĂȚAT SĂ FIU ATENTĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363406_a_364735]
-
Se dovedește, o dată în plus, apetitul teribil al indigenilor spre limbile străine. Brânză, barză, varză, fiind rostite, cu mândrie patriotică, doar pe la sărbători. Ne-am îmbogățit cu trend, cool, training, O.K... adăugate la hoție, mișto, șpagă, mită, viol... implementate obsesiv de tembelviziuni! Am renunțat, după cele trei cântări ale cocoșului, la cele strămoșești. Totu-i de vânzare! Am uitat să scriem cu ă, â, î, ș, ț. Litere ale alfabetului roman. Pardon, român! * Toate bune!?! Ai nevoie de o informație
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
infinit generatoare, a poetului se va satisface numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată lui Dedal/dedalizilor-artiști; «ceea ce ni se oferă e doar o cascadă de atribute, care configurează un comportament mitic, care sunt nu numai o dată contradictorii, definind o realitate antinomică (El este înlăuntrul
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
urechi și mănâncă înghețată cu gust de vanilie nisipurile cântă și toate fetele morgana aduc bomboane de ciocolată cu lichior dragostea asta mai puternică decât mine taie pariul nisipului cu piatra mă vei iubi mă vei iubi o mantră repetată obsesiv îmbracă de sărbătoare deșertul apoi pleci abstinent la iubire Referință Bibliografică: cântecul deșerturilor / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1314, Anul IV, 06 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂNTECUL DEŞERTURILOR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361080_a_362409]