616 matches
-
nou la domnul J.L.B. Matekoni. Cred că ar trebui să stăm de vorbă, spuse ea. Voi, copii, stați puțin aici. Domnul J.L.B. Matekoni vine cu mine la poștă. N-avea nici o scăpare. Cu capul plecat, ca un școlar prins cu ocaua mică, o urmă pe Mma Ramotswe spre oficiul poștal, unde, în fața șirurilor dese de căsuțe poștale, își așteptă judecata și sentința pe care știa că le merită. O să divorțeze de el - dacă acesta era termenul corect pentru o logodnă ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
footnote Ibidem, documentul 56, p. 45 footnote>. La 11 aprilie 1694 Constantin Duca voievod închină mănăstirii Cetățuia, mănăstirea Hlincea<footnote Ibidem, documentul 75, p. 60 footnote>. În actul din 8 iunie 1694, Constantin Duca voievod dăruiește Mănăstirii Cetățuia câte trei ocale de untdelemn pe lună<footnote Ibidem, documentul 76, p. 61 footnote>. La 28 octombrie 1698, Antioh Cantemir voievod îl împuternicește pe egumenul Mănăstirii Cetățuia să ia viile nelucrate din Valea Cozmoaiei și să le dea celor care vor să le
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de un braț, ori și-ar fi dat seama că e vorba despre el, Cipriano Algor deschise ochii deodată și se îndreptă în scaun. Își trecu palmele peste față și, cu expresia pe jumătate năucă a unui copil prins cu ocaua mică, murmură, Lăsați-mă să dorm. Întotdeauna spunea aceste cuvinte, Lăsați-mă să dorm, când se trezea din scurtele lui ațipeli în fața televizorului. Dar seara asta nu era ca celelalte, de aceea trebui să adauge, Mai bine nu mă trezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
relatarea socrului ca să-l întrebe de ce naiba nici el nici Marta nu se gândiseră să-l înștiințeze despre ce se întâmpla acasă, ideea păpușilor, desenele, experiențele de modelaj, Parcă nici nu exist pentru voi, comentă el cu amărăciune. Prins cu ocaua mică, Cipriano Algor încropi o explicație în care se amestecau nervozitatea și concentrarea proprie oricărei creații artistice cu lipsa de amabilitate cu care santinela de serviciu la telefon obișnuia să le răspundă rudelor gardienilor care locuiau în afara Centrului, și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
străbătând În lung și-n lat bazarul pentru a inventaria proviziile; negustorii se dovedeau deosebit de cooperanți. El Însuși se descurca de minune În sistemul persan de măsuri și greutăți. — Trebuie să uiți, Îmi spunea el, de litri, kilograme, uncii și ocale. Aici discutăm În djaw, În miskal, În syr și În kharvar, care reprezintă povara unui măgar. Încerca să mă Învețe: — Unitatea de bază este djaw-ul, care reprezintă un bob de orz de greutate medie și cu coajă cu tot, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
101, din 1 817 indivizi contaminați au murit 1 311102. Mi s-a spus totodată că generalul Kiseleff se străduiește întruna să evacueze din oraș cât mai mulți locuitori, făgăduind săracilor pe zi câte o pâine de o jumătate de oca și un sfert de oca de carne; de asemenea a făcut împrejurul Bucureștilor un cordon sanitar, pentru a îngreuna legăturile cu județele, care sunt, aproape toate, mai mult sau mai puțin contaminate" 103. Date statistice mai veridice asupra epidemiei de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
contaminați au murit 1 311102. Mi s-a spus totodată că generalul Kiseleff se străduiește întruna să evacueze din oraș cât mai mulți locuitori, făgăduind săracilor pe zi câte o pâine de o jumătate de oca și un sfert de oca de carne; de asemenea a făcut împrejurul Bucureștilor un cordon sanitar, pentru a îngreuna legăturile cu județele, care sunt, aproape toate, mai mult sau mai puțin contaminate" 103. Date statistice mai veridice asupra epidemiei de holeră din Principatul muntean între
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
împănate cu usturoi, fasole, ciorbă și halva de tahân; altceva nu mai avea, fiind postul Sf. Marii [15 august]; am cerut câte un pahar de rachiu-sacîz și câte o sticlă de vin negru", luând și două sticle de câte o oca din sacâz, "ca să-l ducem camarazilor în lagăr, la întoarcere. Sosind cu carele de bolnavi la spitalul Mărcuța, i-am predat pe toți sub luare de chitanță unui doctor bătrân, muscal, și de acolo ne-am întors la stadiul regimentului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și încerc timidă să dau într-o parte zăvorul paradisului meu. șase în primul loc: drumul se umezește în fața ta, colbul se amestecă, încet, încet, cu apa, mergi desculț, să nu murdărești vreo pereche de pantofiori, mai mare daraua decât ocaua, sunt bălți și de o parte, și de cealaltă, e vreme ploioasă, înaintezi riguros, hotărât, tu știi bine calea ta, trebuie să înaintezi fără preget, pentru a fi punctual la întâlnirea cu suflețelul tău drag, nu te poți odihni decât
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pornească; la al treilea, toată armata să se adune în fața castelului.“ Apoi, Hideyoshi îi convocă pe Hikoemon și pe înalții funcționarii care se ocupau cu finanțele și cu grânarele. Cât mai avem în tezaur? întrebă el. — Cam șapte sute cincizeci de ocale de argint și peste opt sute de galbeni, răspunse un funcționar. Hideyoshi se întoarse spre Hikoemon și-i ordonă: — Luați-le și distribuiți-le oamenilor, fiecăruia potrivit soldei. Apoi, întrebă cât orez mai rămăsese în hambare, adăygând că: — Aici nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum, clanul Maeda guverna o provincie întinsă. Dar în sărăcia din vremurile când locuiseră în Kiyosu, când vecinul lor, Tokichiro, n-o ducea nici el mai bine decât ei, cele două familii se vizitau adesea pentru a împrumuta câte o oca de orez, un pumn de sare sau chiar uleiul de-o seară pentru lampă. În zilele acelea, puteau vedea cât de bine o duceau vecinii lor după lumina care strălucea noaptea la ferestre. „Această femeie e o soție cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i pasă cu ce se-mbracă, ce mănâncă și ce spune la o bere sau la un colocviu, dar am învățat să fiu mai prudent în două privințe măcar. Prima este povestirea viselor (dar la asta voi reveni cu altă oca zie), iar a doua, citarea din autorii mei preferați. Ambele plictisesc de moarte atât în scris, cât și în orice conversație pe care o porți, și-ți dau un aer de tip nefrecventabil. Cu toate astea, sunt momente în care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
gesturi teatrale. Mă, nu-ți mai bate joc de meserie, că îi spun șefului să te dea afară! îl puse la punct Mihai Viniciuc, uitându-se la el pe deasupra ochelarilor, ca un învățător care l-a prins din nou cu ocaua mică pe codașul clasei. Celălalt funcționar nu mai spuse nimic și în birou se făcu liniște. Virgil își aprinse liniștit o țigară și se apucă la rându-i de lucru. Nu că s-ar fi săturat de serviciul acesta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat, apoi intrai în gura gării. Împrejurul pieței de piatră erau hotelurile răpănoase cu ferestrele mâncate de ploi: "Hotel Nord", "Hotel Tranzit", "Modern" și câteva magazine de mercerie. În fața
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cialmaua cât o roată De se-ngrozea firea toată. Dacă-mpăratul L-au văzut, Lui tain că i-au gătit De toată casa vacă grasă Și o casă prea frumoasă, De gustare gonitoare Și de noapte fată mare. Cinzeci de oca de vin, Cinsprezece de rachiu, De rachiu cam mermeziu Ce este bun și dulciu. Și cu această urmare Ce-i vrednică de mirare, Tot târgul că săvârșiră Și cheful că-și făcură, Că nici o fată frumoasă 280 {EminescuOpVI 281} {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
apă mâna Și se duse să vază De a dat Domnul roadă. Era-n spic ca vrabia Și-n pai ca trestia, Urați, strigați, măi, Hăi, hăi! Traian mult se bucura Și la târg alerga, Ș-a cumpărat 99 de oca de fier Și 99 de oca de oțel Ca să facă seceri mari 299 {EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vază De a dat Domnul roadă. Era-n spic ca vrabia Și-n pai ca trestia, Urați, strigați, măi, Hăi, hăi! Traian mult se bucura Și la târg alerga, Ș-a cumpărat 99 de oca de fier Și 99 de oca de oțel Ca să facă seceri mari 299 {EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e făcut cu ou și cu oțet. Omul, speriat, e pe jar ; înspăimîntat mai tare, tremură ca piftia ; înfrînt, e opărit rău ; dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieși cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieșind prea tîrziu, ajunge să fie doar o murătură. Speranța e să nu se lase prins : nici usturoi n-a mîncat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Guju, când l-a oprit într-o zi Chirilă și i-a povestit, i-a răspuns ursuz: ― De, nea Chirilă, matale barem ai hambarul doldora, dar eu că dinainte de Bobotează mă lupt cu o casă de copii și fără o oca de porumb? ― Așa-i, Trifoane, adevărat! zise Chirilă. Fiecare cu dureri... ― Când ți-e burta plină, parcă și durerea-i mai blajină! mormăi Guju. Până și lui Pantelimon Văduva, scăpat pentru două zile în concediu de la regiment, găsi prilejul să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Putna. Plata chiriei se făcea însă diferit: 320 lei de carul mocănesc și 148 lei de căruță. Un car obișnuit, care putea fi lungit mai mult sau mai puțin de la „inimă”, putea încărca pe drumurile moldovene în jurul a 1.000 oca (1.291 kg.). Pentru protejarea bucșelor carului și pentru ușurința tracțiunii, osiile se ungeau cu păcură și numai în cazuri foarte rare cu un preparat special numit „săpon de uns carăle”. Iarna, sania lua locul carului. Tracțiunea se făcea cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în Principate, nu se punea problema vitezei de transport, ci a posibilității de a-l efectua fără mari sacrificii. Așa se explică de ce în Moldova calul a fost înlocuit în transporturi prin boi. O pereche de boi transporta 1.000 ocale, pe un drum practicabil, cu o viteză de 2-3 km/oră. Evident că o astfel de stare de lucruri nu era de natură să accelereze schimburile comerciale, dimpotrivă, le frâna. Important este însă că în acea perioadă, caracteristica principală a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deoarece prețul lor nu se stabilea prin liberă învoială, ci era impus de către Vistierie, „cu preț hotărât”, cum se spunea. În 1816, pentru un transport de sare de la Tg. Ocna la Țigănești (Tecuci) se plătea 29 lei de mia de oca (1.291 kg). În noiembrie și decembrie 1827, se plătea, pentru <schela> Sculeni, 3,20 lei suta de oca (129 kg), iar în iunie 1827 trei lei suta de oca și „1 leu de miia <de ocă> brudina” tot pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spunea. În 1816, pentru un transport de sare de la Tg. Ocna la Țigănești (Tecuci) se plătea 29 lei de mia de oca (1.291 kg). În noiembrie și decembrie 1827, se plătea, pentru <schela> Sculeni, 3,20 lei suta de oca (129 kg), iar în iunie 1827 trei lei suta de oca și „1 leu de miia <de ocă> brudina” tot pentru Sculeni. Pentru <schelele> Lipcani și Galați, prețul transportului era dublu față de cel al Sculenilor. Așadar, prețul de cost al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Țigănești (Tecuci) se plătea 29 lei de mia de oca (1.291 kg). În noiembrie și decembrie 1827, se plătea, pentru <schela> Sculeni, 3,20 lei suta de oca (129 kg), iar în iunie 1827 trei lei suta de oca și „1 leu de miia <de ocă> brudina” tot pentru Sculeni. Pentru <schelele> Lipcani și Galați, prețul transportului era dublu față de cel al Sculenilor. Așadar, prețul de cost al transporturilor de sare varia în funcție de greutatea drumului și de distanța la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
față de cel al Sculenilor. Așadar, prețul de cost al transporturilor de sare varia în funcție de greutatea drumului și de distanța la care se transporta. Un cărăuș putea încărca într-un car, la care erau atelați doi boi, în jurul a 1.000 ocale sare (1.291 kg), pentru transportul căreia încasa cca. 32 lei, aproximativ ceva mai mult de un galben în 1828, ceea ce însemna foarte puțin, căci, de obicei, dacă căruța nu se deteriora în dealul ocnelor, aceasta se întâmpla cu siguranță
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]