994 matches
-
indignat. Cum adică te-ai distrat la maximum? Nu suntem căsătoriți nici de-un an de zile. Cum rămâne cu ce e mai bun e în viitor și toate alea? Vreau să spun, a gâfâit Amanda ridicând vocea cu câteva octave, am avut parte de toate marile experiențe ale vieții. Am stat la Sandy Lane, am zburat cu Concordul și am luat cina cu Tony Blair. —Tony Blair? a scheunat Hugo. Nu-și dăduse seama că a lua cina cu Tony
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aibă un apetit nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de Musset. Ce decepție, însă! Nici nu mi-aș fi închipuit... "Ayant été atteint, jeune encore, d'une maladie morale abominable, je raconte ce qui m'est arrivé pendant trois ans..." Așa începe povestirea. Abia așteptam să reîntâlnesc pe nefericitul Octave, s-o revăd pe frumoasa Brigitte; să le strâng amândurora mâna ca unor vechi și buni prieteni; să le aud din nou povestea, să mă înduioșez cu ei, să sufăr cu ei. Dar n-am mai înțeles nimic. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
MacMahon (la care mama mea, spre veșnicul ei merit, nu s-a simțit niciodată ispitită să se refere ca la un „drăguț“), era un tip care lucra pe cont propriu și care obișnuia să înșire pe un maidan vreo două octave de sticle de whisky goale, după care, când se aduna lumea, dansa, muzical, pe marginea lor. (Așadar, o să mă credeți pe cuvânt că în arborele nostru genealogic figurează câțiva trăsniți.) Părinții noștri, Les și Bessie Glass, aveau un repertoriu convențional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
plesnit-o încă o dată. Mi s-a părut că a făcut-o cu destulă forță. Când palma ei a atins obrazul lui Polly, s-a auzit o plesnitură neplăcută, iar țipetele lui Polly s-au ridicat cel puțin cu o octavă. Doamna Taylor se cățăra pe scară și ajunsese de-acum în vârf. — Sheba! a țipat ea. Sheba! Ce-ai făcut? Sheba s-a uitat la mama ei fără nici o expresie și apoi a izbucnit în plâns. — O, niște ticăloase, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
metafizic. 1.1. ÎNDOIALA CA METODĂTC "Îndoiala ca metodå" \l 2 DESPRE METODĂTC "Despre metodå" \l 3 La Începutul secolului al XVII-lea se constată din partea a tot mai multor autori manifestarea unui interes deosebit pentru problemele legate de metodă. Octave Hamelin (1856-1907), În Le système de Descartes (p. 31), ne oferă o listă consistentă a autorilor și lucrărilor care abordează această temă: Acontius - De methodo, Bacon - Novum organonum, Descartes - Discurs despre metodă, Spinoza - De emendatione intelectus, Tschirnhaus - Medicina mentis, Arnauld
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ce decurg din astfel de concluzii ar fi descurajante pentru metafizică, deoarece nu s-ar mai putea postula dintru Început un concept absolut, cum este cel referitor la Dumnezeu, din care să irumpă explicația realului. Un alt comentator al cartezianismului, Octave Hamelin, În lucrarea Le sistème de Descartes (pp. 123-135), se pronunță În favoarea unei interpretări nuanțate a cogito-ului sub forma raționamentului. El pretinde că se poate modifica premisa majoră din structura silogismului transformând-o dintr-o propoziție cu subiect universal Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
2003. Flasch, Kurt, Introduction à la philosophie mediévale, Editions Universitaires de Fribourg, 1992. Gilson, Étienne, La philosophie au moyen âge, Payot, Paris, 1925. Guenacia, Pierre, Descartes, Bordas, Paris, 1980. Guenacia, Pierre, Descartes: „Bien conduire sa raison”, Gallimard, Paris, 1996. Hamelin, Octave, Le sistéme de Descartes, Librairie Félix Alcan, Paris, 1921. Hersch, Jeanne, Mirarea filosofică istoria filosofiei europene, Humanitas, București, 1994. Hude, Henri, Prolégomènes, Editions Universitaire, Paris, 1992. Ionescu, Nae, Descartes - părinte al democratismului modern În Neliniște metafizică, Editura Fundației Culturale Române
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
p. 250. . Descartes, René, Principiile filosofiei, trad. de Ioan Deac, IRI, București, 2000, pp. 81-82. . Augustin, Soliloquia, trad. de Dan Negrescu, Editura de Vest, Timișoara, 1992, pp. 76-77. . Descartes, René, Choix de lettres, Hatier, Paris, 1988, p. 52. . Apud Hamelin, Octave, Le sistéme de Descartes, Librairie Félix Alcan, Paris, 1921, pp. 122-123. . Descartes, René, Discurs despre metoda de a ne conduce bine rațiunea și a căuta adevărul În științe, trad. de Daniela Rovența-Frumușani & Alexandru Boboc, Editura Academiei Române, București, 1990, p. 130
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Alexandru Boboc, Editura Academiei Române, București, 1990, p. 130. . Ionescu, Nae, Curs de istorie a logicii, Humanitas, București, 1993, p. 60. . Descartes, René, Principiile filosofiei..., p. 83. . Op. cit , p. 82. . Guenacia, Pierre, Descartes, Bordas, Paris, 1980, p. 108. . Apud Hamelin, Octave, Le sistéme de Descartes, Librairie Félix Alcan, Paris, 1921, pp. 128-129. . Descartes, René, Două tratate filosofice - Reguli de Îndrumare a minții & Meditații despre filosofia primă, trad. de Constantin Noica, Humanitas, București, 1992, p. 326. . Wittgenstein, Ludwig, Caietul albastru, trad. de
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Corespondență cu scriitori străini, îngr. trad., București, 1988, Spovedanie pentru învinși, pref. trad., Cluj-Napoca, 1991, Pelerinul inimii, îngr. și pref. trad., București, 1998, Chira Chiralina și alte scrieri, îngr. Eugen Blăjan, București, 1999, Opere, II, îngr. Teodor Vârgolici, București, 2003; Octave Aubry, Împărăteasa Eugenia, București, 1943; Jean Jaurès, Arta și socialismul, București, 1945; D. A. Furmanov, Ceapaev, București, 1946. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, X, 91-96; Mircea Iorgulescu, „Fratele Talex”, RL, 1984, 49; Teodor Vârgolici, Alexandru Talex - ultimul mare prieten al lui Panait
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
de salcii), D. Călugăru, Constant Teodorescu, M. Munteanu, Dumitru Millo ș.a. Un sonet al lui Al. Macedonski, Crin, e transpus din franțuzește de Claudia Cridim (cum semna acum Claudia Millian). Sunt publicate traduceri din Ludwig Uhland, François Coppée, H. Sienkiewicz, Octave Mirbeau, Émile Zola ș.a. Un fragment din Memorialul de la „Sfântă Elenă”, referitor la exilul lui Napoleon, e tălmăcit de Petru Gâdei. La rubrică „Literații noștri” se inserează un portret al lui Al. Macedonski, cu o prezentare a activității poetice a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290236_a_291565]
-
și artă română”, ca și în „Ilustrația”, i s-au publicat câteva schițe. A încurajat dramaturgia originală, ceea ce nu l-a împiedicat să facă și traduceri (de fapt, localizări) după piese de Victorien Sardou (Amicii falși, Bechierii), Al. Dumas-fiul (Demi-monde), Octave Feuillet (Egoism și fățărnicie), Auguste Vacquerie (Jean Boudry), Eugène Brieux (Dezrobirea sufletească). În volum i-au fost adunate numai suvenirurile din teatru. SCRIERI: Amintiri din teatru, îngr. Tatiana Nottara și Ioan Massoff, București, 1936; Amintiri, îngr. și pref. Mihai Vasiliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]
-
amorului, București, 1932; Guido Da Verona, Cântecul de totdeauna și de niciodată, București, 1933 (în colaborare cu C. N. Negoiță); D. H. Lawrence, Femei în dragoste, București, 1933; Serghei Esenin, Tălmăciri din..., București, 1934; ed. pref. Șerban Cioculescu, București, 2002; Octave Aubry, Viața intimă a lui Napoleon, București, 1942; A. S. Griboedov, Prea multă minte strică, București, 1945 (în colaborare cu Sorana Gurian); Jack Lindsay, Primăvară amăgitoare, pref. Radu Lupan, București, 1955; André Kédros, Ultima călătorie a vasului Port Polis, pref. Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Hz, cu o concentrare pe intervalul 1.000‑4.000 Hz. În general, pentru testarea uzului se folosesc cinci frecvențe - 250‑500‑1.000‑2.000‑4.000 Hz, considerate importante pentru înțelegerea discursului uman. Tonurile gamei audiometrice cresc din octavă în octavă; când frecvența unui ton se dublează, înălțimea sunetului este cu o octavă mai sus. 2. Vocea utilizată la examinare este: vocea șoptită, vocea de comunicare obișnuită sau vocea strigată. 3. În mod curent, se întrebuințează seria discontinuă de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o concentrare pe intervalul 1.000‑4.000 Hz. În general, pentru testarea uzului se folosesc cinci frecvențe - 250‑500‑1.000‑2.000‑4.000 Hz, considerate importante pentru înțelegerea discursului uman. Tonurile gamei audiometrice cresc din octavă în octavă; când frecvența unui ton se dublează, înălțimea sunetului este cu o octavă mai sus. 2. Vocea utilizată la examinare este: vocea șoptită, vocea de comunicare obișnuită sau vocea strigată. 3. În mod curent, se întrebuințează seria discontinuă de diapazoane a
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
testarea uzului se folosesc cinci frecvențe - 250‑500‑1.000‑2.000‑4.000 Hz, considerate importante pentru înțelegerea discursului uman. Tonurile gamei audiometrice cresc din octavă în octavă; când frecvența unui ton se dublează, înălțimea sunetului este cu o octavă mai sus. 2. Vocea utilizată la examinare este: vocea șoptită, vocea de comunicare obișnuită sau vocea strigată. 3. În mod curent, se întrebuințează seria discontinuă de diapazoane a lui Betzold care cuprinde sunete cu variații din octavă în octavă (spre
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
este cu o octavă mai sus. 2. Vocea utilizată la examinare este: vocea șoptită, vocea de comunicare obișnuită sau vocea strigată. 3. În mod curent, se întrebuințează seria discontinuă de diapazoane a lui Betzold care cuprinde sunete cu variații din octavă în octavă (spre exemplu: 16, 32, 64, 128, 256, 512, 1.024, 2.048, 4.096 etc. Hz). 1. În mod normal, urechea aude vibrații sonore pe cale aeriană (CA) un timp de trei ori mai lung decât pe cale osoasă (CO
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o octavă mai sus. 2. Vocea utilizată la examinare este: vocea șoptită, vocea de comunicare obișnuită sau vocea strigată. 3. În mod curent, se întrebuințează seria discontinuă de diapazoane a lui Betzold care cuprinde sunete cu variații din octavă în octavă (spre exemplu: 16, 32, 64, 128, 256, 512, 1.024, 2.048, 4.096 etc. Hz). 1. În mod normal, urechea aude vibrații sonore pe cale aeriană (CA) un timp de trei ori mai lung decât pe cale osoasă (CO), adică CO
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
del mal di chi piș lor credette.587”588 Rimele nu au fost foarte apreciate, deoarece la Boccaccio identificăm un interes permanent pentru narațiune, chiar și în sonetele sale, pe care le-a făcut să se îndrepte mai mult spre octava epică, nedelimitând cele două catrene, făcând din ele o unitate distinctă de terțete. „Nu le-a reunit într-o colecție, așa cum a făcut Petrarca, și pe multe le-a ars în momentul convertirii sale. Aceste poezii au fost considerate, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acest poem este, în esență, o operă medievală. Epicul înfățișează o 198 poveste de dragoste. Toate aceste opere de început ale lui Boccaccio reflectă gusturile curții napolitane a vremii.”727 Teseida este un poem alcătuit din douăsprezece cărți, scrise în octave și având în introducere o dedicație în proză (către femeia iubită, Fiammetta) și un sonet (nel quale si contiene uno argomento generale a tutto il libro 728), iar în excipit două sonete (unul prin care o roagă pe muză să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ceilalți lucrau cu partenerii, s-a auzit o voce stridentă, pițigăiată din spatele sălii, care a exclamat: „Purpuriu, văd purpuriu!” Era medicul. Era atît de surprins că vedea această culoare În energiile soției sale, Încît vocea sa a sărit cu trei octave. Această revelație l-a făcut să urmeze și alte cursuri, de data aceasta din proprie inițiativă și a Început să Încorporeze medicina energetică În practica sa medicală. CÎnd veți Începe să Învățați limba nativă a propriilor energii unice și a
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
esențial al națiunii nobile și izvor la autorității regale, au devenit baza națiunii maghiare. Țăranilor și orășenilor li se interzicea dreptul de a se considera membri ai țării sau ai Coroanei 531. Secolul al XV-lea a deschis perioada reorganizării "octavelor". Decretele regale cuprindeau hotărâri valabile și pentru Transilvania. Astfel, Decretul II din anul 1498 (art. 2, §8) prevedea termene de judecată fixate în patru sesiuni octavale 532: două magna et integra și două octave brevis. De atunci formula octavalelor își
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
XV-lea a deschis perioada reorganizării "octavelor". Decretele regale cuprindeau hotărâri valabile și pentru Transilvania. Astfel, Decretul II din anul 1498 (art. 2, §8) prevedea termene de judecată fixate în patru sesiuni octavale 532: două magna et integra și două octave brevis. De atunci formula octavalelor își va pierde semnificația atât în practica judiciară, cât și prin statuarea oficială a unui număr mărit mult peste opt zile (între douăzeci și patruzeci). În privința locurilor de desfășurare, se reține că Dietele din Ungaria
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
505 Ibidem, p. 443. E. Mályusz, op. cit., p. 59. L. Elekes, Désaccord, p. 115. 506 J. N. Kovachich, op. cit, pp. 15-26. 507 Idem, Sylloge decretorum, I, p. 41 (a se vedea Decretul din 1298, art. 42). Despre quindena și octava, ca termene de convocare: Gh. Bichicean, Congregațiile, p. 186-196. 508 Ch. d'Eszlary, op. cit., pp. 229-230. 509 G. Bónis, Hübériség es rendiség a középkóri magyar jogban, Kolozsvár, s.a. (c. 1947), p. 510 (Hübériség). 510 Magyar Történelmi Tár, III, Pesten, MDCCCLVII
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]