931 matches
-
iluministă. Legătura organică dintre ce și cum a fost treptat compromisă. Formarea a devenit informare, iar cunoașterea, tot mai metodică, și-a luat ca standard performanța cognitivă (IQ). Anemierea componentei liturgice din cunoașterea teologică a coincis cu dislocarea corporalității din odiseea cunoașterii științifice. Acest postulat n-a fost decât tot opera uneia dintre meditațiile carteziene, care a declarat că omul se naște atunci când visele îi mor. În Occident, academiile au început să echivaleze nașterea subiectului cu apogeul transparenței autocritice a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pozitive (emanciparea socială sau calificarea profesională), așa încât natura malefică a colaboraționismului să fie discret camuflată sub teancul de file și mormanul de vorbe ale Securității. Confuzia riguroasă a termenilor, în zorii unui dincolo de bine și de rău, făta apoi acceptul. Odiseea pârei putea începe, sincopată fiind numai de remușcările neputinței. Fără această înțelegere a gradațiilor sufletești care precedă prăbușirea interioară nu putem explica nici fenomenul corelativ al mărturisirii întârziate. Transformarea unui om liber într-un turnător supus, incapabil de revoltă ori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a civilizației umane, modest intitulată: A Study of History. Scrisă din perspectiva europeanului care încă nu exclude o providență din succesiunea aparent neutră a culturilor și civilizațiilor, încercarea istoricului englez este simptomatică. Mai mult decât azimutul teologic al lui Toynbee, odiseea culturală parcursă de Mircea Eliade - și încununată de trilogia Istoria ideilor și credințelor religioase (1978-1984) - confirmă viziunea exprimată de școala germană despre istoricitate ca orizont indepasabil al cunoașterii existențiale a omului modern. După J.G. Herder (1744-1803), W. Dilthey (1833-1911) și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de sesizare a tipicului în viață poate fi mai mult sau mai puțin intenționată. Putem fi siguri că Homer nici nu știa ce este aceea tip sau tipic, și că numai datorită geniului său artistic, a sesizat cum face în «Odiseea», tipul corăbierului aventurier Ulise, tipul sclavului agricol, Eumen, tipul sclavei oarecum legată printr-o viață întreagă de robie în casă - Euricleia - și zeci și sute de alte figuri ale vremii lui (...). În măsura în care aceasta este o chestiune de talent, discuția nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
humuleșteanului”). Cultivă tot mai dezinvolt, apoi, un aliaj de haz destins, bonom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare, agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști”, irezistibil umorist și mim. Amestec de lirism și de umor, de stil colocvial și anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promoții de adolescenți postbelici
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
șaptea la cea de elevă Îngrijorător de Înaltă de a opta, la colegiu Capitolul Unsprezece s-a transformat dintr-un cercetător maniac Într-o sosie a lui John Lennon. Își cumpărase o motocicletă. Se apucase de meditație. Susținea că Înțelege Odiseea spațială: 2001, chiar și sfârșitul. Dar de-abia când Capitolul Unsprezece a coborât În subsol ca să joace ping-pong cu Milton am Înțeles ce era În spatele tuturor acestor transformări. Aveam de ani de zile masă de ping-pong, dar până atunci, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Șantier care vizibil turmentat, dădu la iveală din buzunar un pumn de mărunțiși fără valoare pentru a contribui la nota de plată. La despărțire se Îmbrățișară sărutându-se cu promisiunea de-a se revedea la prima oră a dimineții...! V ODISEEA E LA ÎNCEPUT O perioadă de timp, Tony Pavone nu reuși să Întreprindă nimic.Se prezenta la ora de Începere a programului, căsca gura prin birouri răspunzând colegilor la eternele Întrebări În legătură cu Occidentul, după care pleca de unul singur prin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un al doilea strat al pielii proprii. Inventă povești bazate pe realitățile comunicate de Considine: o poliloghie despre felul cum își pierduse crezul politic, despre perioada lui de cuceritor pătimaș al gagicuțelor comuniste din fotografiile lui Consindine, despre lunga lui odisee de-a curmezișul țării și despre cum ura de sine și dorința de a vedea cum stau lucrurile la nivel local îl aduseseră în pichetul de demonstranți al celor de la Teamsters, numai că acum știa că nu va putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei ceva din imaginea legendarei surori, despre care însă n-am întrebat-o nimic niciodată. Mi se părea atunci, ca până de foarte curând, că Ioana aparținea unui tărâm inaccesibil, la care doar puteam visa din când în când. 7 ODISEEA PRIMEI ÎNTÂLNIRI În anii ’70, când Sergiu Celibidache a venit să dirijeze Filarmonica din București, am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
propriului trecut. Și-a amintit cum, în copilărie, tante Marie (așa îi spunea Ioana bunicii mele) și oncle Ion Pillat veneau adesea să-i viziteze părinții, iar ea prinsese mare drag de ei. Apoi, văzându-mi numele pe copertă, 9 ODISEEA PRIMEI ÎNTÂLNIRI 1. Maria Pillat-Brateș, Pictură și reverie / Painting and Reverie, ediție îngrijită de Monica Pillat și Doina Uricariu, Ed. Universalia, București, 2006. s-a întrebat ce legătură putea fi între familia ei și cea care îngrijise albumul. Toate acestea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am sunat-o pe providențiala pictoriță s-o întreb cum e Ioana. Mi-a spus că o voi în drăgi din prima clipă. Nu i-am mărturisit că eu o iubisem dintotdeauna, de departe, dar că mă temeam de ea. ODISEEA PRIMEI ÎNTÂLNIRI În atelierul de pictură Cu o zi înainte de plecarea spre Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că so seam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în muguri, Când cerul va începe iar să cearnă Vom înflori fără să știm noi, singuri.! De vor privi la noi îndrăgostiții Și curioșii ,vrând ca să ne vadă, S-or întreba prin gândurile minții De suntem floare sau suntem zăpadă... Odisee Hai Penelopa, țese-mi timpul Și fă-mi din el o pânză groasă, Pune-i culoare-n anotimpul în care-am să mă ntorc acasă. Mai fă-i și câte-o broderie Din lacrimi, doruri și suspine, M-așteaptă înc-o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
E nemurirea dintr-o clipă, E deznădejde și uitare, în zbor, e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A fost ieri sau mai departe Clipa ce-o-mpărțeam cu tine? Șoapta care ne desparte, Se destramă în suspine. Bruma rece se așterne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
s‐a stabilit la Puiești, în colinele Tutovei și este profesor la liceul din localitate. CA ORICE OM... Ca orice om divinizăm femeia și‐o vreme‐ am cunoscut ce e iubirea, Mă invada ca valul fericirea și îmi trăiam aievea odiseea. Cam asta ar fi toată povestirea Fiindcă mai târziu s‐a stins scânteia și‐ a trebuit să mă despart de‐aceea Ce mi‐ a aprins și gândul și simțirea. Nu mai era altar de‐nchinăciune și nici iubirea sfântă rugăciune
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
suferințe și necazuri ale foștilor mei ostași. Ca fiu de țăran, m-am simțit cu trup și suflet alături de marea masă a Țării care și-a făcut și de această dată datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor, notează autorul. Odiseea apostolească începe în Priponeștiul natal, satul ce trecuse greu prin încercările războiului și ale foametei. Și în lumea liniștită a satului, influența nefastă a Răsăritului se strecoară insidios, ca un duh al instigării unora împotriva altora, al neîncrederii. Și în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tocmesc. După care trec la acțiune. Am numărat până la cinci. Zece! M-am răzgândit. O să număr până la zece și după aceea o să vorbesc cu el. Tocmai când mi-am simțit fundul ridicându-mi-se de pe scaun și pregătindu-se pentru odiseea traversării camerei, am înghețat de groază. Machiajul meu! Nu-l mai verificasem de dimineață. Am fugit în cameră, m-am pieptănat și mi-am refăcut în grabă machiajul, aplicând un nou strat de rimel și încă unul de ruj. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vigilentă a nației sau fuți pe furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are instinctul sănătos, bun-simț, modestie, știu asta. Să revin la bârfa coanei Ciupercă. Studenții străini nu discută politică, așa susține. Sunt mai interesați de amor, foarte accesibil pentru cei cu valută convertibilă sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pe furtunaticul Zeus ori voia să-i zădărnicească!/ Ducă-se dară pe unde va vrea și-l Îndeamnă acela! — Asta e greaca veche, nu? Nesuferită materie! Dar nu te sfătuiesc să Începi și acolo unde te duci cu veșnica ta Odisee! El zâmbește silit, Înciudat. De ce s-a exhibat În fața Christei, când o știe că este de lipsită de orice sensibilitate literară? — Serviciile secrete ale lui... Cum spui că Îl cheamă? Ce-o-ces-co? Ce nume imposibil, de altfel s-ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plâns de disperare până la gară, el n-avea bani de taxe, dar nici eu nu aveam vocație de preot. Nu m-am consolat niciodată cu viitorul pe care mi-l pregătea seminarul. Iar pe la 16-17 ani lectura mea preferată era Odiseea, o știam pe dinafară și vezi că Încă o mai știu... Înainte să termin seminarul, mi-am dat diferențele la liceu, adunasem bani meditând un coleg, fiu de oameni Înstăriți, care se ținea doar de boroboațe, Anton Dobrotă. La liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să râdă. El se scuză, râzând: — Odiseea, tot ea! La lucrarea, foarte exigentă, de an, de la seminarul teologic, mi-am ales să refac traseul călătoriei În lumea de dincolo pe baza informațiilor existente În literatura greacă, lectura de bază fiind Odiseea... Dar cum de ați fost atras la vârsta aceea de o asemenea temă, domnule profesor? Traian Manu șovăie cu privirea În privirea ascuțită a Giuliei până când, brusc, Își dă seama că a șovăit prea mult și renunță. Ochii lui, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
chiar în mijlocul a ceea ce fusese un vechi bazar, acum părăsit. — Capul liniei! strigă taxatorul în timp ce cobora, dezmorțindu-și mâinile și picioarele și privind în jurul lui ca și cum i-ar fi venit greu să creadă ca încă o dată încheiase cu succes nebuneasca odisee de a coborî până la El-Akab și de a se întoarce cu viață. Lăudat fie Domnul! Gacel coborî ultimul, privi zidurile dărăpănate ale bazarului, ce amenințau să-i cadă în cap de cum s-ar fi întețit vântul, și se apropie nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca să nu mai ascult decât vocile amintirii și să hrănesc o speranță naivă, o viziune stăruitoare: mâine va fi regăsită. Ocrotită de sipetul ei de aur, cartea se va ivi intactă din Întunecimile marine, cu destinul Îmbogățit de o nouă odisee. Degetele vor putea s-o atingă, s-o deschidă, să se afunde În ea; ochii robiți Îi vor urmări de la un capăt la altul hronicul aventurilor, vor descoperi poetul, primele sale versuri, primele beții, primele spaime. Și secta Asasinilor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gravați pe capac, doi cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă un suspin, rememorând bubuitul strident și rostogolirea ecourilor amplificate, din sala Citadelei. Apoi, odiseea micii escorte, de templieri și de hospitalieri, douăzeci și patru de oameni la număr și treizeci și cinci de cai, inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung, de greu și de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cirus (2Cr 36,23; Esd 1,2). Expresia este tipică limbajului din epoca persană. Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și apoi s-au întors acasă. Călătoria lui Iacob este o prefigurare a „odiseii” celor exilați. De exemplu, când patriarhul trebuie să meargă să trăiască la unchiul Laban (Gn 28,15; cf. 28,21), Dumnezeu îi promite reîntoarcerea în pământul său, țara Canaanului. Ideea de „reîntoarcere” este unul dintre „firele roșii” din ciclul lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]