893 matches
-
creată pentru a-și dovedi slugărnicia față de noul stăpân, căruia nu ezită a-i săruta mâna ("asemenea cânelui", își permite naratorul o comparație disprețuitoare). Treptat, devine transparentă intenția de răzbunare sângeroasă a domnitorului, care vrea să le plătească boierilor pentru ofensa adusă. Lustrată, în bună măsură, de încărcătura obositoare a tropilor care împodobesc alte scrieri pașoptiste, proza are, cu siguranță, un tempo care se distinge atât prin rapiditate, cât și prin acuitate vizuală, având aspectul unui scenariu de film avant la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceste slugi era înarmate". Măcelul este declanșat de un incident, în esență, inocent: Veveriță se ridică spre a-i închina o urare lui Lăpușneanu, rostind câteva cuvinte lingușitoare. Cuvintele aburite de băutură ale acestuia sunt interpretate (firește, tendențios) drept o ofensă adusă autorității domnești de către armaș, care-l izbește pe nefericitul boier cu buzduganul. Agresiunea, gratuită în ochii înfricoșați ai audienței banchetului, marchează începutul masacrului, redat cu răceală limpede, chirurgicală de narator: "toți slujitorii de pe la spatele boierilor, scoțând junghiurile, îi loviră
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să pună gheara mul mai rapid ca la oraș, „...tinerii noștri instructori pe Plasă au ținut ședințe de lămurire a tineretului din comunele: Pușcași, Laza, Chițoc, Tansa și Negrești”. La capitolul „Economic” tov. Bighiu notase următoarele, cu gândul la „grava” ofensă adusă organizației sale de către directorul Institutului de minori din Vaslui, care în septembrie 1945 afirmase că „oare ăștia vor fi golanii care ne vor conduce țara?”: „...conform planului pe luna iunie care spune că va trebui să rezolvăm problema dela
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
dar că nu mai poți sta în teatru"; cu aceeași hotărîre aplicase tînărul Caragiale în 1879 epitetul de Ticălos bătrîn directorului Ion Chica, pe care îl lămurea apoi și în scris: "Mă mărginesc dar a mînținea prin scrisoarea de față ofensa și insulta ce v-am făcut-o oral". Ce va fi făcut oral I. L. Caragiale reprezentanților casei regale e greu de presupus, limitîndu-mă la examinarea surselor scrise. În 1897, ziua de 10 Mai îi prilejuiește elogierea mărețelor realizări și a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și corozivă a radicalismului de stânga, apărut ca reacție la hegelianism. Când a apărut cartea, zeloșii cenzori prusaci i-au interzis imediat difuzarea, întrucât aducea ofense lui "Dumnezeu, Bisericii și religiei în general". La câteva zile după aceea, ordinul de cenzură a fost revocat: conținutul "era prea absurd pentru a fi primejdios". Dar după o evaluare ulterioară mai atentă, s-a sugerat să fie din nou
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în Glossarium, Schmitt îl împroașcă împotriva modernității, declarând de exemplu că pretinsul fundamentum inconcussum al cogito-ului cartezian este o sfidare la adresa lui Dumnezeu de o aroganță fără seamăn; sau că Spinoza, cu echivalența sa dintre Dumnezeu și Natură, a adus Divinității ofensa cea mai lipsită de rușine proferată vreodată; sau că Nietzsche, cu filozofia voinței de putere, reprezintă "culmea celei mai nefericite lipse de gust și a stupidității existențiale". Ceea ce contează este faptul că Epimeteul vremii noastre nu s-a temut de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau. Și după ce au îndurat și alte ofense, s-au întors în Italia. 7. Despre frații care au trecut prin Spania, pot spune că cinci au primit cununa martiriului. Dacă însă acești frați au fost trimiși de acel capitul, despre care am amintit, sau de unul precedent, asemenea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trimisese pe ceilalți frați, adică în al treisprezecelea an al convertirii sale, a înfruntat pericolele inevitabile ale mării pentru a ajunge printre necredincioși și s-a dus la sultan. Însă, înainte să ajungă la el, a suferit multe injurii și ofense și, necunoscând limba lor, striga printre lovituri: «Soldan, soldan!». Astfel a fost condus la sultan; a fost primit cu cinste de acesta și, fiind slăbit, a fost tratat foarte omenește. Dar fiindcă în mijlocul lor nu putea să producă roade, s-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frate înțelept a spus că două sunt lucrurile pe care frații le iubesc în mod deosebit, și un al treilea căruia se dedică și mai mult: cele două lucruri pe care le iubesc sunt sărăcia fără lipsuri și răbdarea fără ofense; al treilea, care le ocupă mai mult timpul, este rugăciunea fără evlavie]. 135. Un anume Ioan, om de mare valoare în lume fiindcă era înalt și avea multe bunuri, dar simplu pentru că nu fusese școlit, după ce a îmbrăcat haina și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Augustus. Ovidiu e conștient de acest lucru, din moment ce, în repetate rânduri, afirmă că pedeapsa lui este inferioară vinii lui101. În consecință, marea greșeală a lui Ovidiu a fost aceea de a-l fi ofensat pe Împărat: e vorba de o ofensă directă, nu indirectă, fiindcă altfel poetul ar fi avut grijă să ne dea de înțeles acest lucru. Astfel, prin această recunoaștere explicită și categorică a lui Ovidiu, avem fără îndoială genus proximum, adică sfera cea mai amplă a infracțiunilor între
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
laesae maiestatis. Chiar acest termen tehnic apare la Ovidiu: Tristibus invectus verbis ita principe dignum Ultus es offensas, ut decet, ipse tuas102. Scilicet in superis etiam fortuna luenda est, Nec veniam laeso numine casus habet 103. Evident, este vorba despre ofensele personale (în sensul propriu-zis al cuvântului), despre leso numine al lui Augustus. Mi se pare că mărturia ovidiană este cât se poate de clară și de categorică. Și se știe cât de grav este pedepsită crimen laesae maiestatis sau violatae
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi încălcat dacă aceasta ar conduce la atitudini de instigare, de teroare, de destabilizare a sistemului social, prin afirmații care să încalce principiile corectitudinii politice. Dreptul la corectitudine politică Corectitudinea politică descrie fenomenele și atitudinile prin care se urmărește reducerea ofenselor la adresa grupurilor culturale, politice, etnice, rasiale, lingvistice, spirituale, ideatice, behaviorale în general, de apartenență și identitare. Deși "corectitudinea politică" este un termen considerat adeseori peiorativ, cred că acesta acoperă (aproape) întregul spectru al noilor drepturi, atât pozitive, cât și negative
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
precădere creația. Artiștii și - au privatizat rugul. Arunci o piatră într-un câine și lovești un poet. Capodoperele ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai atenueze câte ceva din ofensele istoriei. Spre unele limanuri numai muzica știe drumul. Poezia - acest rug al cuvintelor. Arta trebuie să caute nuferi. Chiar dacă, de regulă, găsește numai noroi. Arta încearcă să ne mângâie perisabilitatea. Măcar arta trebuie să se ia de piept cu implacabilul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țară tristă, plină de umor". Puțină etologie Nu cunosc vreun studiu sociologic care să aibă ca obiect relațiile din interiorul unei lumi literare, dar un model pentru așa ceva ar putea fi (să mi se ierte comparația, care nu intenționează vreo ofensă) studiile de etologie efectuate în anii '80 asupra uimitor de complexelor politici de grup ale primatelor, mai cu seamă ale celor mai asemănătoare omului, cimpanzeii și bonobii. în urma acestor studii se știe azi că o maimuță superioară, pentru a putea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui Moromete cei care mai călătoreau erau numiți în batjocură Parizianu sau mai știu eu cum. Nu asta e problema ridicată de Crăciun. A publica o carte mai întîi la Paris e absolut legitim și lăudabil și nu înseamnă nici o ofensă la adresa publicului românesc. întrebarea care rămâne cu adevărat este dacă publicul nostru este pregătit pentru marile schimbări pe care ultimele generații de scriitori le aduc în mentalități, în valori, în tehnici narative. Mi-am pus de multe ori această întrebare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fi luat pur și simplu drobul să-l mut într-un loc neprimejdios! - Știi că ești inteligent cu adevărat? Atunci ia-l și mută-l. Gazda se temu că și-a jignit oaspetele. Ca să lase timp să-i treacă eventuala ofensă, ieși să aducă alte cafele. Oaspetele văzu abia acum că lumina cea mare din odaie venea de fapt de-afară, de la soare. Se sculă și stinse lampa. Apoi se opri la geam, contemplând forfota dimineții însorite. Peste drum se puneau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
confucianiste au impus un tabu strict asupra tăierii și deschiderii corpului uman, viu sau mort, deoarece ei considerau corpul a fi un dar prețios de la părinți și strămoși. Tăierea cărnii în scopul chirurgiei sau al efectuării autopsiei reprezenta așadar o ofensă gravă la adresa strămoșilor respectivei persoane și, prin extrapolare, asupra persoanei înseși. Următoarea mare perioadă de dezvoltare a taoismului a avut loc în timpul dinastiei Tang (618-907), recunoscută universal ca fiind „Era de Aur” a culturii Chinei, fiind oarecum similară ca atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
rapid la încheierea cazurilor incomode. Imunitatea exponenților politici și a membrilor de partid a fost în schimb absolut garantată. Între anii '60-'70, au fost frecvente recursurile publice față de judecători, pentru că erau prea puțin riguroși asupra chestiunilor ce țineau de ofensa verbală publică față de partid. Tito însuși, în 1967 a pronunțat un discurs în acest sens. În Serbia, în 1971 a avut loc o campanie oficială de amenințare a judecătorilor pentru a acționa drept purtători de justiție socială, ocazie cu care
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
nimeni nu este în relații într-atît de bune cu superiorii sau subordonații săi încît să-și permită luxul de a spune întotdeauna adevărul". Această stare a lucrurilor are consecințe asupra minciunii, mai ales cînd cineva este acuzat de o anume ofensă. Ceea ce ne trebuie, spune Albert, este "un fals grațios, iute și mai mult decît plauzibil". Se consideră că nesinceritatea prezintă mai puține pericole decît mărturisirea adevărului, iar oamenii par să nu fie preocupați de posibilele urmări ale descoperirii minciunii lor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
romanul care imită lumea reală poate fi o satiră. Legile calomniei diferă semnificativ de la o jurisdicție la alta, încît adevărul, care poate constitui o armă de apărare într-un sistem legal, poate fi, în alt sistem, o circumstanță agravantă a ofensei. Însă oricare ar fi criteriile legale, un proces pentru calomnie este o încercare de a nega statutul privilegiat de ficțiune al romanului. Principalul motiv care stă la baza majorității protestelor împotriva operelor literare este mai degrabă defăimarea decît minciuna, însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Arendt (1968:232) care spune că nici una dintre religiile principale, cu excepția zoroastrismului, nu includeau minciuna, spre deosebire de "mărturia falsă", în catalogul lor de păcate grave, și că numai odată cu apariția puritanismului și a științei organizate minciunile au început să fie considerate ofense serioase. Ambele afirmații au fost contestate (Bok 1978:302). Budismul include o obligativitate intransigentă de a nu minți (Gombrich 1971:65, 255). Prima poruncă a religiei druze cere sinceritate credincioșilor, însă de asemenea, include posibilitatea minciunilor adresate celor care nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
polemicii: verbală și scrisă. Dacă rămânem în spațiul britanic pentru a urmări evoluția sensului, vom vedea că, după 1800, J. Stuart Mill îi va atribui accente etice, validând ideea de diversitate și progres intelectual prin dialogul contradictoriu. "Cea mai gravă ofensă care poate fi comisă de o polemică este să-i stigmatizezi pe aceia care au avut o opinie contrară, drept oameni răi și imorali"11. Agon este sinonim cu athlesis și, la origini, semnifica întrecerea sau lupta sportivă, așadar o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
calomnia, înjurătura, anatema, blestemul etc. se sustrag sancționabilului pentru a deveni figuri predilecte ale unui scandal ritualic. Cicero, în De republica, îl numea printr-un termen arhaic occentatio, referindu-se la respingerea ritualică a unui individ pe temeiuri incerte, prin ofensă și ultragiu 185. Verbul arghezian îndeplinește această funcție magică: instrument de asanare simbolică a unui teritoriu perceput ca imund de sensibilitatea sa. Teoretician atipic al pamfletului, Arghezi, asemenea lui Paul Louis Courier, îi legitimează agresivitatea în calitate de semnal avertizor, socialmente vorbind
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
jure în fața zeilor că nu își înșelase niciodată vecinul, furându-i din pământ. Era un păcat care se pedepsea cu scoaterea inimii mortului și aruncarea ei unei fiare oribile, numită Devoratorul. În Egipt, „mușcarea“ din terenul vecinului era considerată o ofensă la fel de gravă precum încălcarea unui jurământ, omuciderea sau masturbarea în templu.) Faraonii desemnau supraveghetori care să estimeze pagubele și să restabilească delimitările de teren. Astfel a luat naștere geometria. Acești supraveghetori, sau întinzători de frânghii (numiți așa din cauza dispozitivelor lor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
începe să se tânguie pentru soarta lui, să-i pară rău că, dacă tot e sortit unei morți timpurii, nu poate sta măcar, tihnit și fără durere, acolo lângă corăbiile lui, departe de lupta ucigașă, nu să sufere pentru o ofensă resimțită de el prea de tot amarnic. Apoi îi făgăduiește că va merge pe Olimp, la Zeus, să-l roage să-i ajute pe troieni, astfel încât aceștia să-i decimeze pe ahei și să-i împingă până la corăbii. Când vine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]