914 matches
-
atât de reușită. Se sforțează să găsească un zâmbet și un răspuns potrivit fiecăruia. Îndoiala o cuprinde totuși. Nu a fost irațional din partea ei să-și pedepsească musafirii o zi întreagă cu lecturi? Le vâră pe gât frumuseți care se ofilesc pe măsură ce cresc oboseala și plictisul. S ar putea ca la sfârșit să-i apuce greața, că de indiferență au dat dovadă și până acum. Oftează nefericită. Nu e prima dată când se gândește că, în loc să ducă la un interes sporit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anotimpul ploios, o dată cu sfârșitul primăverii, ploile n-au mai contenit și chiar și după venirea verii, serile și diminețile erau atât de reci, încât nu puteai sta afară dezbrăcat. Răsadurile de pe câmpuri n-au crescut deloc și multe s-au ofilit. Bucatele s-au isprăvit. Sătenii din vale mâncau până și rădăcini de kuzu pe care le adunau de pe munte, precum și nutreț pentru cai: tărâțe de orez, paie și coji de fasole. Când și acestea s-au terminat, și-au omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere. Ei... pesemne că ți-e tare greu. Samuraiul se străduia din răsputeri să-și stăpânească șuvoiul de simțăminte. Era prima dată când auzea cuvinte blânde și compătimitoare de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe munți poți întinde o umbră lunguiață care să se verse pănă la jumătatea lor. Iar dacă vrei tabloul mai viu, ascultă un cotcodăcit de găină, fâlfâitul grăbit al unei perdele de vânt și respiră mirosul abia simțit de grâu ofilit de soare...” (George Vâlsan) Cerințe: 1. Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3. Introduceți în enunțuri cuvintele cu sens opus termenilor: scumpă, grea, delicat. 4.Construiți un text
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de păsări” (Al. Vlahuță) „ La picioarele acestor trestii, înalte și încurcate ca vlăstarii unei păduri, stau popoare întregi de nuferi galbeni și de nuferi albi. Nuferii galbeni sunt micșori, parfumați și grozav de plăpânzi.... Pe dată ce-i culegi se ofilesc și mor în câteva minute. Cei albi sunt vânjoși, cărnoși și mult mai rezistenți...Dar pe care să-i culegi întâi?... Mulțimea lor, proaspăta lor grație de porțelan scris cu aur și aleanul lor însemnează unul din aleanurile infinitului!...” (Gala
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
următoarea petrecere... Când eram Împreună ne plăcea să ne tachinăm verbal. Dar nu eram tandri. Nici unul nu a arătat nici un fel de sentimente bombastice, din cele care se pot regreta mai târziu. Și astfel, anotimpurile au trecut, florile s-au ofilit, iar natura și-a urmat cursul către descompunerea inevitabilă. Fără vreo ceartă sau explicație, am Început să ne neglijăm unul pe altul. Cumva am rămas prieteni, asta Însemnând că puteam frecventa aceleași petreceri salutându-ne cu un sărut prefăcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veșnic, sau putem fi mîntuiți? 6. Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul. 7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Locul ei era în iatac în spatele mai multor rânduri de perdele de mătase ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vântul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mârlanilor ar fi putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oameni tineri să nu rămână identică și ca, în cel mai bun caz, dragostea să se transforme în prietenie, așa cum știm că s-a întîmplat cu toți oamenii, în toate timpurile. Apoi vom îmbătrîni, ne vom urâți, ni se vor ofili fețele. Ce frumoasă ești Ioana, în seara aceasta! Și la urmă, oricât de târziu, fatal, unui va părăsi pe celălalt, prin distrugerea totală, care este la capătul oricărei sforțări omenești! Poate că și în lună au fost odată oameni și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ZIUA Văd semeni care ziua umblă Nu c-o făclie, ci cu șapte, Căci omul a căzut în umbră De când și mintea i-i în noapte. Ei caută ca Diogene În suflete parfum și cinste, Dar florile aborigene S-au ofilit pe false piste. Ici-colo bunul simț tronează În sfera duhurilor rele, Căci meschinul - scârnavă bază - În toți și toate are-o lele. Caut ades și eu sub tâmple Nu la-ntâmplare, ci anume Bătrânul eu ca să se umple Cu ce
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de organizații imobile, ajunsese șeful unei secții a departamentului de arhivă, un șef de paie, cu limba ascuțită și cusurgiu. Osificarea creierului se instalase la vârsta de treizeci și unu de ani, și corpul, tânăr ca vârstă, începu să se ofilească. La treizeci și cinci de ani, era un pitic cu ochelari, cu ochii suspicioși, de un albastru rece și o ură față de lume care îl chinuia, deși nu-și putea închipui din ce motiv. În decembrie 1973, la biroul său au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Locul ei era în iatac în spatele mai multor rânduri de perdele de mătase ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vântul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mârlanilor ar fi putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
meu de acuma: - Da, așa e viața! Pentru că vremea nu aduce de obicei decât tristeți. Vremea face gol în jurul nostru, ne omoară ființele scumpe, ne îmbătrînește și ne duce la moarte. Vremea a exilat din viață pe domnul M..., a ofilit pe doamna M..., are s-o îmbătrînească și are s-o omoare. În ceea ce e esențial, fundamental în viață, vremea este inamica noastră cea mare. Pentru rest, ea nu are nici un plan, aduce delaolaltă și binele și răul. - Dar ziua aceea frumoasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pas făcuți de adulți în general. La punctul de vârf al acestei perioade, era de-ajuns ca profesoara ei favorită, de istorie, să intre în clasă cu o pată de cremă de șarlotă pe obraz, pentru ca Boo Boo să se ofilească și să moară în banca ei. Totuși, adeseori Boo Boo venea acasă moartă din cauze mai puțin mărunte, și acestea erau prilejurile care-l necăjeau și-l îngrijorau pe Seymour. De dragul ei, îl supărau în mod special adulții care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un copil. Auzind despre efectul pe care Îl avea muzica asupra „producției de lapte“ În Olanda, Tatiana se gândi mult timp la acest fapt, trăgând concluzia că invenția ar trebui Încercată și asupra femeilor sterpe sau ai căror sâni se ofiliseră din pricina vârstei, drept care, atunci când se merse la oraș, trecu și pe la prăvălia misitului Klapa, Întrebând cât ar costa-o să achiziționeze o vioară ceva mai mare, cum văzuse una În tinerețea ei la Viena, atunci când Împăratul Franz Iosif organizase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e întotdeauna prietenos. Se luptă cu invidia. Știe că a avut și ea vremea ei. Dar nu e niciodată ușor să predai coroana, nu? Am văzut-o aproape izbucnind în lacrimi de câteva ori, decriind felul în care i se ofilește fundul sau cum a descoperit o nouă umflătură varicoasă în spatele genunchiului. Simte, zice ea, că interiorul împinge și iese pe dinafară - cerând să fie remarcat, până la urmă, după toți anii de serviciu silențios. Bine ai venit în club, zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aminte că odată iubise toate animalele, nu doar pisicile; că fusese o copilă care râdea tot timpul; că fusese extraordinar de rapidă. În copilărie, Mary câștigase toate concursurile de sprint la care participase. În toiul verii, când ceilalți copii se ofileau și se blegeau, ea devenea și mai rapidă. În ultimii douăzeci de ani, petrecuse mult prea puțin timp în aer liber. Barca motorizată tăia valuri de mărimea blocului în care locuia Mary, iar femeia și-a mușcate buzele ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nedezvoltate. Alergăm pe la autoritățile locale și centrale pentru a culege date, a obține aprobări, angajăm alți negustori ș.a.m.d. Ei bine, datorită creșterii uriașe a orașului - e În plină efervescență acum -, sămînța semănată crește repede... dar și roadele se ofilesc mai devreme. Dacă funcționarii stau la birourile lor și nu fac nimic, o să fim sigur În pierdere În acest război al nervilor. E mai bine să fii mai retras. În acest soi de afaceri noi sîntem pe locul al șaselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prietină a mea, Serafina, care-i văduvă. Am fost bune prietine în tinereța noastră și nu era zi să nu ne vedem. Soțul ei a pierit în bătălie la țara Italiei; i s-a întors de acolo numai numele. Se ofilește și ea acolo în Laz - și lucrează. Se pricepe la țesut și la ales scoarțe - care nu mai este nimene ca dânsa în țara asta. O rugasem, cum ți-am spus, să-mi aleagă anume bumbac, ce-mi trebuie. Mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mesele luate pe masa veche, acoperită cu mușama? Mereu, felurile de mâncare pe care le făcea nu erau pe măsura viziunilor sale lăuntrice; nu putea fi mulțumită de ingredientele pe care le găsea îmbuteliate și împachetate pe rafturile magazinelor sau ofilite în coșurile din bazar; bucătăria era prea mică pentru amploarea operațiunilor pe care le dorea; gătitul îi era mereu întrerupt de vecinii care investigau mirosurile ce le pătrundeau în case venind dinspre cuptorul ei. — Nu amesteca peștele cu pui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei ciuperci... Acum, deși multe dintre lucurile acestea se ofiliseră sau se dezmembraseră, Sampath împrăștie cât putu din colecție în jurul său, echilibrând articolele cele mai prețioase în sus și-n jos pe picioare, unde ieșeau frumos în evidență în contrast cu pielea sa. După aproape o lună în livadă, ajunsese la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-i curăț Și să îi scald, Inima mea să primească Culoarea de cer Albastră. Roșul să îl las la nor, Să mă cheme când i-e dor, Iar în palme, Pentru floare, Să aduc roua cerească, Petala să nu-i ofilească.
Roua florilor. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_549]
-
echipată cu halat și-a petrecut degetele prin părul meu și a spus cu vocea ei prostească: „Se împuținează“. „Cu toții ne împuținăm“, am răspuns eu. Cu toții, fluturând batiste sau făcând semne cu mâna, sau doar trimițând o bezea, cu toții ne ofilim, ne împuținăm, pălim. Viața e o pierdere, noi toți o pierdem, pierdem mame, tați, tinerețea, părul, frumusețea, dinții, prietenii, iubitele, forma, motivația, viața. Pierdem, pierdem, pierdem. Să ne luăm viața. E prea greu, prea dificil. Nu suntem deloc buni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est, mihi tamen grata est (Cicero: „Acest adevăr, deși nu e îmbucurător, mie totuși mi-e plăcut“). Și câte altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]