2,027 matches
-
cărora li se dusese vestea că temuți ochitori-catapultori de proiectile din rocă neaoșa). Ibiza are vocația sărbătorilor. Evantaiul larg se-ntinde de la spiritul păgân al carnavalului pestriț, până la spiritualitatea profundă a Săptămânii Patimilor, a Crăciunului sau a omagiului pios, cu ofrande îmbelșugate, presărate pe suprafața mării la aniversarea Sărbătorii Fecioarei Virgen del Carmen, sfântă protectoare a pescarilor. E îndeajuns să aruncăm o simplă privire pe harta insulei pentru a constata un lucru evident: cu exceptia capitalei ˗ pe care localnicii o numesc simplu
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU ȘTIU CINE SUNT, Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 443 din 18 martie 2012 Toate Articolele Autorului sau ce multe doruri de dor încolțesc, nu știu iubirii să aduc ofrande, dar îți știu albastrul ochilor vinovați, flămânzi... Iubite, ești de vină pentru așezarea bătăilor inimii deasupra sfinților pictați în altar, pentru orbirea noastră, pentru jertfa tăcerii... Mi-ai spus că acest drum duce spre veri, de aceea l-am ales
NU ŞTIU CINE SUNT, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354614_a_355943]
-
noi, acum și în vecii vecilor. Uniți astfel în chip mistic, vom putea spune cu Sfântul Pavel : „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine”. Cu harul Său, Isus trăiește în mine. Ce binecuvântare! Dar prețuiesc eu această minunată ofrandă? Conștientizez eu, de îndată ce plec de la masa de împărtășanie Pe cine port în mine? Mai pot eu să fiu superficial, delăsător, uituc în rugăciune, nerecunoscător, când știu cine s-a sălășluit în inima mea slabă și neputincioasă? Și ce izvor nesecat
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine, poezia patriotică, cea
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat într-un cot și o privea cu ochi mari, admirând-o. Simțea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezee ani, încă necunoscătoare a acestor plăceri incomensurabile cum a simțit ea în această noapte de basm.” Romanul are toate ingredientele necesare unei narațiuni bine gândite, șlefuite: suspans, o bogăție impresionantă a detaliilor și o temă mereu
IUBIREA ŞI FORMELE EI ISPITITOARE... VALENTINA BECART BISOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347139_a_348468]
-
încă mulți români viteji Gata să moară-n luptă pentru sfânta țară, Tu doar deșteaptă-i, dă-le suflet, ține-i treji Și fă-i din nou bărbați precum odinioară! Sunt, Doamne, încă multe neîmpăcate mame Gata să-și dea ofranda de sânge de fecior, Tu doar le-alină plânsul și trece-le prin vame De dor și de durere când fiii dragi le mor! Sunt, Doamne, încă mulți și nesătui dușmani Gata să surpe malul cu patrie cu tot, Tu
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
rostopască, așa, ca să rămână modelul. Fala gospodinelor care s-au și grăbit, de Paștele Blajinilor să le așeze pios, în coșul de răchită, alături de cozonac, pască, sticle cu vin și fructe, acoperite cu un mileu brodat, alb, scrobit ca hârtia. Ofrandă celor plecați în ceea lume, care vor să guste și ei, împreună cu noi, Sfintele Paște. Prin cimitirele orașului, preoții sunt căutați precum sfinții de altădată. Să citească la morminte bucatele. Puradeii se bulucesc să „apuce” și ei câte o felie
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
Doamna de cântec, modelator de glas frumos Dezacorduri fonice, surdizând incurabil înădușă lumea astăzi. Arta muzicală se transferă printr-un management care țintește profitul imediat, în marfă. Ca și viața, ajunge să nu mai fie un bun spiritual, ci o ofrandă a plăcerii corporalității. Dar, cu precizia separării din nisip a mărgăritarului, vocile și producțiile muzicale, ani peste ani, se vor despărți între efemer și rezistent! Solista de muzică populară, Maria Șalaru, profesoară de canto la Școala de Artă din Bacău
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
Un fel de milă” reflectă aceeași virtute a carității umane. Și această poezie care reflectă aceeași virtute a carității creștine: „Mai trece-o zi, mai trece-un veac, / Culeg din rodul tot mai rar, / Al unui corcoduș sărac, / Îl duc ofrandă, în altar - // Iar din talanții înmulțiți, / O mână tânără de clerici, / Dau de mâncare la lipsiți, / Și repictează la Biserici - // Mai dă-ne, Doamne, veac de veac, / Și ploi, și rod, și mână care / Să facă Sfinților pe plac, / Să
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ADRIANA - ROMAN ÎN LUCRU Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Giacomo se ridică de pe altarul unde se înfruptase din ofranda dăruită de româncă în onoarea zeului Amor, o luă pe Adriana de după umeri strângând-o la piept, șoptindu-i la ureche: - Iubire, aceste clipe petrecute în brațele tale, au fost cele mai intens trăite de când mă știu ca bărbat. Ai
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357797_a_359126]
-
pârtie, surioarele tale nu mai merg la școală...e drept nici om de zăpadă nu ați făcut încă dar...când se va opri cu ninsoarea, o să faceți... Într-o seară, mama vă strânge lângă ea și, așa ca o ultimă ofrandă a zilei rostește rugăciunea Tată nostru. ..” Și ne izbăvește de cel rău...” ce o mai fi și asta? Acolo, în pătuțul tău, după ce cu o ultimă sărutare mama se îndreaptă spre...sobă pentru a pune o ultimă așchie de lemn
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
și Botoșani, adică aproape toată Moldova. Ploile abundente care au însoțit procesiunea, adăpând pământul și făcând să crească iarba și să rodească bucatele, au adus mare bucurie în sufletele credincioșilor, întărindu-le credința în Dumnezeu, că nu i-a uitat. Ofrandele adunate cu acest prilej de soborul de preoți și diaconi care au însoțit racla cu sfintele moaște, în frunte cu Părintele Arhimandrit Teoctist - conducătorul procesiunii, au fost împărțite după chibzuința vlădicii Justinian la orfani, văduve și invalizi, la cantine școlare
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
ales, viitorul țării și al Bisericii strămoșești. Implicându-se direct în ocrotirea copiilor rămași fără părinți de pe urma războiului, a foametei și a bolilor, Mitropolitul Justinian a constituit în toate parohiile, sub conducerea preoților, comitete speciale cu misiunea de a strânge ofrande și a colabora cu instituțiile de asistență socială ale statului, îndeosebi Crucea Roșie și Apărarea Patriotică. Totodată, a înființat orfelinate și cămine în tot cuprinsul eparhiei, întreținute de parohii. Unele au funcționat și în mânăstiri, la Agafton și Văratec, pentru
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
bărbat în cele din urmă (ea își trădase colega, pe naiva aia de Gabriela, de care îi era milă), își revenise și își spusese că așa este viața și se hotărîse să-și schimbe atitudinea și să le dea învingătorilor ofranda dorită de ei, fără să mai facă nazuri ca o zeiță perversă, asemenea unei căprioare dominată de cerbul care o săgetează cu durere și cu iubire, năpraznic și delicat în același timp. Și, începînd de a doua zi, viața ei
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
nu a mai fost demult mîngîiată de razele soarelui. Mirosul bărbatului îi mai excita nările, gustul fructului său îi mai parfuma buzele pofticioase, nu înțelegea încă ce sete adîncă o făcuse să-și dorească să-i guste bărbăția, poate era ofranda adusă de muritori zeilor, nu știa dacă ar fi trebuit să se simtă vinovată pentru dorințele ei sau nu, dar un singur lucru și-l amintea cu claritate, că amețise pe pod de dorință și, dacă Mancuse nu ar fi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
sfântă vei privi La noi când, seara-n prag, Duși pe gânduri, prinși de dor... Pentru cei ce viața și-au jertfit: Eroii legendari, pe care i-ai slăvit, Iar ființa lor e Calea Robilor. Părinte drag, primește-n dar Ofranda FIILOR ce te slăvesc... Și fie a se-mplini ce îți doresc: Să odihnești în plaiul strămoșesc.” În încheiere aș dori să recomand celor care citesc revista „Actualitatea Muzicală” să-și facă timp și să treacă pe la magazinul „Muzica” din
DUBLĂ LANSARE DE CARTE: „NE VEDEM LA PARIS” de GEORGE BACIU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358029_a_359358]
-
până în anul 1514. Fiecare secvență este însoțită de o dată ce marchează un anume moment în curgerea timpului: domnii ce se sfârșesc, răscoale și invazii, confruntări inerente procesului de creștinare a neamurilor barbare, tulburări în sânul Biserici Răsăritene, asedii sângeroase (Cobulo, 267; Ofranda, 695: Foc și apă, 935; Foamea, 1317; Cei singuri, 1430-1467 și Mujicul și îngerul, 1514). Pe acest fundal tenebros și contradictoriu, cu multe enigme pierdute în negură, s-au derulat evenimente capitale pentru biografia neamurilor existente azi în spațiul pontic
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
ci al războiului și al morții. Perenitatea unor elemente, repetarea aceluiași tip de raporturi și a aceluiași deznodământ (de pildă: cuplurile sunt, constant, alcătuite din tineri incompatibili, din punct de vedere social, iar destinul lor este tragic; spre exemplu, în Ofranda, Alexandra este fiica unor aristocrați greci, iar Waldemar, fiul unei căpetenii din stirpea goților) îi creează cititorului strania impresie că se află în unul și același timp, linear, cu aceleași, eterne, întâmplări dramatice și cu unicitatea (iluzorie) a individului uman
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
focul, doar ființa și destinul clădite cu meșteșug, încearcă să mai reziste, și-s trecute-adânc prin rug, doamne, ce blestem ne paște, mai întreabă visătorul, tot cu gândul la izvoare, îngânând doina și dorul, ce destin atât de aspru în ofrandele din grai încât ne-ai luat și speranța pentru petecul de rai. să plecăm cu toți de-aici căci stihia nu-i a noastră, cât mai este peste -ntinderi pata unui cer, albastră, oare vine-apocalipsa, turnul babel peste noi, de-
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
de fosfor rătăcite pe cer. Întunericul, precum o pleoapă imensă, ne camufla sfiala, expunerea colectivă, plângerea în propiile fibre. Aburiserăm întâlnirea cu licori bahice mult îndoite cu apă și gheață, cu fum și fluid de jăratec sub hălci de berbec: ofranda noastră carnală, parșivă și sălbatecă, de la noi pentru noi înșine: zei contemporani distructivi și lacomi :arheologi, studenți, cecetători, biologi, turiști... Sărbătorind o clipă eternitatea unei clipe de insomnie și dorul de alții ca noi, strâns legați prin ligamente nevăzute... Mă
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
flori, îl smulge din lume și îl unduiește mângâietor ca lira în cosmosul sufletesc uman. Parcă zdrobește mitul teluricului și reansamblează din praful lui întâia dragoste și ultimul vis! Zburând în ultimul dans! Impresarul Pepino Popescu făptuiește iarăși spectacolul ca ofrandă, prin aducerea pe scena Sălii Palatului din București a unei fete cu fluturi la sân, cu straiele sufletului diafane, prin care se străvăd flori, cu straie trupești albe, păstorești, udate de rouă din desimea ierbii pentru mieii din umbbra cântecului
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
Autorului privind în timp te văd mereu femeie păstrandu-ți floarea ne-ntinată culoarea clipei de tine este dată, tu fericirii i-ești veșnică scânteie același zâmbet, aceeași strălucire ți-e sufletul curat precum zăpadă chiar viața ta mereu ți-o pui ofranda pe-altarul ce mi-aduce fericire. și chiar dacă privirea ți-o apleci privindu-te tu astăzi în oglindă, ești cea de ieri și-așa vei fi pe veci cât firul vieții tale-o să se-ntindă că ești femeie tu
PRIVIND ÎN TIMP de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358688_a_360017]
-
Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine, poezia patriotică, cea
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat într-un cot și o privea cu ochii mari, admirând-o. Simțea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezece ani, încă necunoscătoare ale acestor plăceri incomensurabile cum a simțit ea în această noapte de basm. Mâna lui Condurache o mângâia cu tandrețe pe corp, pe sâni, coborând spre coapsele fetei. Emanuela trăia cu toată intensitatea
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
astfel ca, lacrima-cântare să-i devină “lacrimă-nchinare” (Mângâie-ne, Doamne). Precum vameșul de la ușa templului, poetul se simte nevrednic în cuvinte și în fapte pentru a-i aduce cinstire lui Dumnezeu. Doar lacrima lui - poate fi considerată drept obol și ofrandă pe altarul unde se află, cu Trup și Sânge, Isus Cristos în Sfânta Euharistie. “Numai lacrima mă va răscumpăra” - spune el în poemul “Nu mă crede”. În smerenia lui, omul cere ca Dumnezeu să-l cearnă, să-l purifice, să
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]