5,006 matches
-
și-ar da seama că a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă, iar uriașul dîndu-și seama de asta, suferea la rîndu-i. Va să zică așa, domnule Rowe, Începu grăsunul și oftă, În timp ce-și vîrÎ degetele sub coapse, pentru a-și proteja unghiile. Ai venit aici de bunăvoie, pentru a face o declarație? — Am văzut o fotografie Într-un ziar și... — Te căutăm de cîteva luni... Abia aseară am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe revăzu În gînd fața lui tinerească, plină de Însuflețire, și simți parcă În Încheieturile degetelor lovitura pe care i-o dăduse atunci. Nu, nu-l va trăda! — Nu-mi amintesc cine, spuse el. — Afacerea asta nu ne privește, Beavis, oftă omulețul. Am face mai bine să-l ducem la biroul 59. Și Îl chemă la telefon pe un anume Prentice. — Noi vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
număr - vorbesc de cei aflați În libertate. Nu uita că pentru a ieși azi din țară e nevoie de un motiv foarte serios. Numai dacă poliția asta locală... — E chiar atît de important? — Am comis atîtea greșeli În războiul ăsta, oftă domnul Prentice posomorît. Iar ei au făcut atît de puține! Poate că aceasta a fost ultima noastră greșeală: să Încredințăm un secret unui om de teapa lui Dunwoody! — Dunwoody? — N-ar fi trebuit să-ți vorbesc despre el, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și ceea ce credeam eu că este coolness, dar nu era nici o nevoie să-i spui ei asta. - Dar... ea a început! A spus că-i place de tine, că se bucură pentru Fred că are un frate așa mișto. Am oftat. Televizorul era dat pe MTV. Niște copile semidezbrăcate se frecau de un negru căruia îi atârnau câteva lanțuri de aur la gât. Problema era, aș spune, că frati-miu, Fred, mă ura. Nu pentru că aș fi fost preferatul părinților noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pună gheață-n coniac, Luca m-a întrebat: - Și? Cum ți se par? - Foarte drăguți, am răspuns. Voiam acasă. - Bănuiesc că vrei acasă, mi-a ghicit Luca din nou gândul. Ai puțină răbdare, te rog. Va fi amuzant. - Sper, am oftat eu. Barmanul mă anunță că a băgat dopul în sticlă, dar că mi-o dă cu 10.000 mai ieftin. Era ok. Ne-am întors la masă, unde se vorbea, bineînțeles, despre filme. Discuția era cam dezlânată. - Am văzut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
toți gândesc așa. Unii oameni știu că viteza excesivă nu este cea mai bună cale de-a ajunge undeva. E mai bine să mergi ca după mort decât să fii mort, nu-i așa? Ucenicii căscaseră ochii nedumeriți și el oftase; din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune el. Iar odată și odată vor avea un accident grav. Porni spre orfelinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trebuiră câteva momente ca să-și obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru, dar după un timp văzu că nu-i nimic periculos. Pompa era acționată de o roată mare, care era pusă în funcțiune de un motor diesel vechi. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. Aici e buba. În general, te puteai baza pe motoarele diesel vechi, dar venea un moment în existența lor în care, pur și simplu, trebuiau scoase la casare. Îi sugerase asta lui Mma Potokwane, dar ea întotdeauna născocea motive pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de logodna noastră, spuse Mma Ramotswe la o cană de ceai în biroul domnului J.L.B. Matekoni de la Tlokweng Road Speedy Motors. Menajera mea zice că a auzit lumea vorbind prin oraș despre logodnă. Zice că toată lumea știe. — Așa-i aici, oftă domnul J.L.B. Matekoni. Mereu mi-e dat să aud secretele altora. Mma Ramotswe aprobă dând din cap. Avea dreptate; în Gaborone nu există secrete. Fiecare își bagă nasul în treburile celorlalți. — De exemplu, continuă domnul J.L.B. Matekoni, înviorat de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe se uită atent la raft. Apoi își ridică privirea și clătină din cap. Acestea sunt prea mari, spuse ea. V-am spus că-mi doresc un inel mai mic. Probabil va trebui să mergem la un alt magazin. Bijutierul oftă. — Mai am și altele. Am și inele micuțe. Puse sertarul la loc și scoase altul. Inelele din acesta erau considerabil mai mici. Mma Ramotswe arătă spre un inel din mijlocul sertarului. — Îmi place acela, spuse ea. Hai să-l vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Curtin era diferit. Nu i se păruse că americanca ar fi dornică să învinuiască pe cineva de dispariția fiului ei, deși era conștientă de faptul că în situația ei mulți oameni ar fi devenit obsedați de pedepsirea vinovatului. Mma Ramotswe oftă. Presupunea că pedeapsa e câteodată necesară pentru a sancționa o faptă reprobabilă, dar nu fusese niciodată în stare să priceapă de ce ar dori cineva să-i pedepsească pe cei care se căiesc pentru faptele lor. Când era doar o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fapt. Speram că vom putea strânge niște bani cu recolta noastră și, un timp, treaba a mers bine. Apoi... glasul i se sugrumă și ridică din umeri a deznădejde. — Lucrurile n-au mai mers? întrebă Mma Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă. Dar întotdeauna este secetă, nu-i așa? Nu, adevărul e că oamenii și-au pierdut încrederea în idee. Au fost câțiva oameni buni acolo, dar au plecat. — Albul din Namibia? Neamțul? întrebă Mma Ramotswe. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
continuă să-și iubească mamele, ceea ce-i firesc. Făcu o pauză, apoi, bucuroasă că au abandonat subiectul acesta dificil, îi zâmbi larg domnului J.L.B. Matekoni. — Mă bucur c-ai trecut pe-aici. Tocmai vroiam să te sun. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. — Frânele? Sau pompa? — Pompa, confirmă Mma Potokwane. Scoate un zgomot tare ciudat. Apa vine ca de obicei, dar pompa geme de parcă ar durea-o ceva. — Motoarele chiar simt durerea, fu de acord domnul J.L.B. Matekoni. Ne spun ce le doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
astea, dar tot fac necazuri. Va trebui să facem rost de piese de schimb noi, le tot spun asta, dar... — Da, da, îl întrerupse Mma Ramotswe. Mi-ai tot vorbit despre frânele astea. Cum rămâne cu copiii? Domnul J.L.B. Matekoni oftă. — Mma Potokwane e o femeie al naibii de puternică. Mi-a spus că ar trebui să adopt niște copii. N-am vrut să-i iau fără să discut cu tine mai întâi, dar nu m-a ascultat. A adus copiii și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mare. Oameni care au urmat tot felul de cursuri sunt disperați să-și găsească o slujbă. Ar face orice. În fiecare săptămână primesc zece, poate douăsprezece cereri; iar la sfârșitul anului școlar, chiar și mai multe. — Vremurile sunt neprielnice? Femeia oftă. — Da, cam așa e de ceva timp încoace. Sunt mulți oameni la ananghie. Înțeleg, o compătimi Mma Ramotswe. Noi avem noroc acolo, în Botswana. N-avem parte de necazuri de genul ăsta. Carla dădu din cap aprobator și spuse îngândurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să te văd, nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă mai sunt! Nu încerc s-o sărut, nu mă mișc, căldura ei îmi face bine, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ți sparanghelul moașă-tii, să te lași de băutură, și tu ai să te rogi, că nu mai faci, ai să-ți iei un angajament că nu mai pui picătură în gură, caranseraiul mă-tii de derbedeu...”. - Săracu Șarik... a oftat Aurica. Acu’ vreo doi ani, a căzut lat și, oricât i-ar fi fost de scârbă, Petrache l-a luat, l-a băgat într-o geantă mare și l-a dus la doctor. L-a ascultat ăla, l-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pățea așa cînd bea vin și cînd se emoționa. Abia reuși să-și descleșteze maxilarele. Zise răgușit "Nu", apoi adaugă spre limpezire. "O altă interpretare nu poate fi, după cîte mi-am dat eu seama!" Mihai Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca pentru sine, dar îndeajus de tare ca să-l audă și Bîlbîie, "Așaaa, carevasăzică, un complot. Dumneata ai convingerea că ofițerimea asta pune la cale o lovitură..." Leonard Bîlbîie se simți dator să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puțin pentru acest caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît de adînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl putea cîștiga definitiv. Oamenii cu care avea de a face în general directorul Serviciului erau labili, parșivi, lunecoși, plutind ca frunzele, după cum bate vîntul și curge apa. Iar acum, dintr-o dată, altceva, cu totul altceva! S-a ridicat greoi, oftînd, oaspetele trebuia să-și dea seama de sacrificiul său și mai ales de atenția pe care i-o acordă, a scos dintr-un dulăpior cu încrustații de sidef o sticlă din alte vremi, fumurie, pîntecoasă, cu toarte împletite și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
planul detaliat al acțiunii militare, excelență, punctele care vor fi ocupate, de la Poșta automată pînă la, să zicem, domiciliul domnului Emanuel Stan. Sînt probe de gradul zero, înțelegeți, probe care pot vîrî în pușcărie Pe toți tinerii ăștia cu gărgăuni." Oftînd, Basarab Cantacuzino s-a ridicat greoi din fotoliul imens și elastic, era o capodoperă a confortului, fusese desenat de unul din nemții ăia țicniți de la Bauhaus, "dhragă domnule Mihail, dacă ai venit la mine numai ca să-mi spui că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe stăpînul casei cu neîncredere, deși nu era așteptat, totuși Cantacuzino se opri din descrierea eșecului social și moral în care intrase Mihai Mihail, suspendîndu-și un gest care ar fi trebuit să fie nimicitor. Repetă doar "funcția, dar nu demnitatea". Oftă și adăugă "poftim, spune ce ai de spus, hai, poftim". Mihai Mihail își potrivi cravata, lăsă să se înțeleagă că-și adună gîndurile, că rostirea lui Cantacuzino îl clătinase totuși în echilibrul pe care îl are orice șef, oricît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se putea citi o profundă îngrijorare, adaugă: I-am promis lui Tapú Tetuanúi c-o să mă mărit cu el, daca Miti Matái îl acceptă că discipol, dar și vouă v-am promis același lucru, dacă sunteți primiți în echipajul Mararei. Ofta adânc. Recunosc că am fost imprudenta, dar niciodată nu mi-aș fi închipuit că ați putea reuși ceea ce v-ați propus. Era, fără îndoială, o lovitură prea puternică și prea joasă, iar cei trei băieți au rămas ca niște stane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se află pe buzele tuturor: — Cât timp o putea trăi un om jupuit? Habar n-am, recunoscu ea, cu un glas în care se putea citi repulsia. Dar oricât ar fi, va suferi cât n-a suferit nimeni până acuma. Ofta adânc. Mă-ndoiesc că o navă care se naște sub auspiciul groazei ar putea avea un destin fericit. Îl mângâie cu tandrețe. Mă tem pentru tine. —Doar pentru mine? — Mă tem pentru toți, răspunse cu sinceritate. Pe vasul ăla vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adevăr, recunoscu bătrânul cu sila. M-am afiliat când eram foarte tânăr și, când am inteles cu adevarat ce-nseamnă, nu mai puteam da înapoi. M-ar fi costat viața. — Acesta este motivul pentru care nu ai nici un băiat? Celălalt ofta adânc, cu tristețe și resemnare: M-au obligat să-i omor unul câte unul, pe masura ce se nășteau, pe motiv că un adevărat Arioi nu trebuie să aibă băieți, fiindcă riscă să le dedice mai multă dragoste decât sectei. Ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]