23,008 matches
-
Și călătoria nu-i deloc confortabilă, căci materia este asaltată, zdruncinată, iar noi trecem razant pe lîngă pragul apocalipsului. Cine dorește să-l înțeleagă pe sculptorul Paul Neagu, ar trebui să-i citească poezia, aș zice, adevăratul jurnal al artistului, oglinda lui (deloc plană) hermeneutică. Asemeni lui Andrei Codrescu, pînă la un anumit punct, artistul trăiește între două lumi. Domiciliul lui se numește "hyphen", adică un fel de interlimbaj. Nu cred că s-a găsit pînă acum o metaforă mai potrivită
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
a înțeles nimic, un bătrân înțelept și tolerant (August pălărierul) și un ins cuminte în nebunia lui, până la proba contrarie (Anghel): toți aceștia au câte un Antipa al lor, creat și modelat în acord cu propria imaginație, cu fantasmele personale. Oglinda veche și misterioasă refuză să reflecte imaginea eroului; și numai în ochii inteligentelor patrupede (cuplul canin Eromanga-Argus) acesta e văzut la scară reală... Ambiguitatea lui, structurală, este marcată așadar și printr-o încețoșare a perspectivei, printr-o diminuare a capacităților
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
exista fără căldura vie a Celui în care Ion Mircea crede cu toată fibra lui de om și poet religios. O ultimă mostră, primind și radiind lumină divină: "Nu te mâhni dacă am să te învălui în tăcere cum numai/ oglinda poate/ eu te aleg dintr-o materie amintind lumina și nesonoră/ ca ea/ imaginează-ți pielea unei tobe îngăduindu-i soarelui/ să o străbată// prin foștii ochi ai animalului." (Lucrări și zile). "Dumnezeu a murit", propoziția nietzscheană înscrisă pe frontispiciul
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
ipohondriile lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu de piele ori uitându-se, concentrat, la o oglindă veche și misterioasă ce refuză să-i reflecte imaginea, încăpățânându-se, până la un punct, să nu iasă afară din casă, cu toate insistențele preabunei Felicia, Antipa vegetează și veghează. Așteaptă parcă să crească din sine însuși, precum aluaturile gospodinei sale
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
cu totul, parte integrantă, a Tainei Căsătoriei: Dă-le lor [...] bună înțelegere sufletească și trupească — se roagă lui Dumnezeu, preotul, chiar în timpul săvârșirii Sfintei Taine. Unirea trupească o pecetluiește pe cea sufletească pentru care cel mai adesea, e ca o oglindă 43Prof. V.V. Zenkovski, op. cit., p. 83. 44 Denis de Rougemont, Partea diavolului, Traducerea Mircea Ivănescu, Edit. Anastasia, București, 1994, p. 141. 45 Prof. V.V. Zenkovski, op. cit., p. 33. 46 Prof. Ion Lazăr, Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoșesc oglindit în stihia
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
la a se nega, al doilea se întemeiază continuu, chiar atunci cînd nu face decît să înregistreze absența transcendenței. De nu va fiind, totuși, Caragiale - tatăl -un flâneur...Iată-l pe Sergio Givone disociind între estet, dandy și flâneur. Flâneur-ul, oglindă a lucrurilor, e sedus de marele teatru al lumii - un demon intervenind în el, jucînd farse, înscenînd cu bucurie deopotrivă ascunsă și exhibată. Poate un mauvais démiurge. Oricum, el vorbește fără disperare despre abis; stă pe marginea lui și îl
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
al lumii - un demon intervenind în el, jucînd farse, înscenînd cu bucurie deopotrivă ascunsă și exhibată. Poate un mauvais démiurge. Oricum, el vorbește fără disperare despre abis; stă pe marginea lui și îl pipăie cu voluptate. Textul însuși e o oglindă. Calamburul, vorba de duh, Witz-ul sînt mijloace de a proiecta materia în limbaj și de a pulveriza eul. Teatrul lumii devine, astfel, un teatru al limbii. Cu cît mai consistentă lumea, cu atît mai iluzorie lumea. Realul e depășit doar
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
un mic roman de mistere distorsionate de înțelegerea unui copil, înțelept și trist, în felul Catiei din Interior. Prima parte, numită Abel și Abel, e despre teama de un real "mare", dătător de vertije. Neînțelegerile dintre părinți, recunoscute, ca în oglindă, în familia lui Miriam, aparent perfectă, însă atinsă, de fapt, de nenumărate "mutații", duc la plecarea tatălui, căutat de fiica-povestitoare, întîi prin scrisori, apoi de-a binelea, în 21 de ani de peregrinări. Adevărate, sau doar voyages au bord de la
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
Liviu Dănceanu Nu există, spunea undeva Thomas Carlyle, o Rună magică mai ciudată decît cartea. O Rună ce poate lua chipul unei oglinzi: dacă în ea privește o maimuță, nu are cum să apară un înger. Cartea este un prieten cu bun-simț: știe să tacă atunci cînd ne obosește. îndeobște deschid o carte ca pe un pepene copt. Feșteala, aroma îmi ațîță apetitul
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
în statură; dar părerea unanimă rămîne că aura de excepție i-o conferă poveștile ("simple exerciții pentru mîna stîngă" în opinia lui). Peisajul eteroclit al celor peste 150 de texte numite de autor eventyr, "povești"/ "povestiri"/ "istorii" (nu "basme"!), reprezintă oglinda cea mai fidelă a universului andersenian: prelucrările unor motive și teme folclorice - într-o manieră asumat personală, spre deosebire de Frații Grimm sau de Mathias Winther (cel care a publicat prima culegere de basme daneze) - se învecinează nonșalant cu povestirile moralizatoare "cu
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
de n-ar fi să amintim decât de secvența tiparniței din Barcelona, vizitată de Don Quijote, unde tocmai se tipărea... A doua parte a ingeniosului hidalg don Quijote de la Mancha (e adevărat, falsul Quijote al lui Avellaneda). Jocul acesta baroc, de oglinzi puse față în față, te trimite cu gândul la stupefiantul tablou al lui Velázquez, Las Meninas. Toate acestea și multe altele infinit mai importante se regăsesc în excelentul studiu introductiv semnat de magistrul Martín de Riquer. Traducătorul iscusit nici că
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
forța de a face societate". Alte forme, alte moduri Cenaclul U.S., condus de profesorul Mircea Martin s-a reunit, în ultima zi de marți a lui aprilie pe scena Teatrului Odeon, ca să revină exact peste o săptămână înapoi în Sala Oglinzilor de la Uniune. Despre evenimentele culturale la care nu participi direct afli din presă. Pare că nu pierzi nimic, și totuși... Detaliile pe care ți le oferă cronicarul capabil de o tandrețe mai sigură decât ți-ar fi permis propria dispoziție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
și care-l inspiră. Îl denumește punctum. ÎnOtello, punctum-ul meu e mănușa lui Iago. Ceea ce interesează uneori într-un spectacol e capacitatea lui de a înscrie în durată anumite motive, de a relua și conjuga: ca aici, de exemplu, motivul oglinzii. El definește raporturi diverse cu imaginea de sine și, implicit, explică anumite comportamente. Iago nu se iubește și, brutal, sfîrșește prin a sparge oglinda ce-i reflectă un chip insuportabil. Alt motiv care explică repulsia ce-i inspiră Otello și
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
a înscrie în durată anumite motive, de a relua și conjuga: ca aici, de exemplu, motivul oglinzii. El definește raporturi diverse cu imaginea de sine și, implicit, explică anumite comportamente. Iago nu se iubește și, brutal, sfîrșește prin a sparge oglinda ce-i reflectă un chip insuportabil. Alt motiv care explică repulsia ce-i inspiră Otello și Desdemona, cuplu fizic atît de seducător. Desdemona, la rîndul ei, în actul ultim se purifică în fața oglinzii pentru a-și transforma chipul într-o
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
iubește și, brutal, sfîrșește prin a sparge oglinda ce-i reflectă un chip insuportabil. Alt motiv care explică repulsia ce-i inspiră Otello și Desdemona, cuplu fizic atît de seducător. Desdemona, la rîndul ei, în actul ultim se purifică în fața oglinzii pentru a-și transforma chipul într-o viitoare mască mortuară: presentiment al morții pe care albul feței îl anunță, contrast poetic cu albul voalului ce-i va servi de instrument lui Otello pentru a o strangula. Desdemona, „împachetată” ca într-
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
al morții pe care albul feței îl anunță, contrast poetic cu albul voalului ce-i va servi de instrument lui Otello pentru a o strangula. Desdemona, „împachetată” ca într-o instalație a celebrului Cristo, moare în alb. Și, în fața aceleiași oglinzi, după un ritual funebru - răspîndirea în cerc a unor pene negre - Otello își înscrie pe chip semnele simbolice ale unui oficiant de voodoo înainte de a proceda la asasinatul victimei programate. Nimic nu e improvizat, totul e tragic decis. De altfel
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
care conțin elementele definitorii mai târziu pentru scrisul prozatorului originar din Brăila. Volumele următoare sunt, cu siguranță, și cele mai bune. Aici se găsesc capodoperele lui Tudor Octavian: Anul de hârtie, The Peas Foundation, Sigismund I, al naivilor, Mățăoanu între oglinzi sau Zid între un bărbat și o femeie. Istoria unui obiect perfect ar merita citită în paralel cu Ruletistul lui Mircea Cărtărescu. Încercați asta! În Istoria literaturii contemporane, Laurențiu Ulici (care, de altfel, îl plasează, alături de Alexandru Monciu-Sudinski, în a
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
cele trei chiuvete are o rozetă înțepenită sau, dimpotrivă, care se rotește în gol. Probabil cea de apă caldă. Sifonul uneia dintre ele picură într-o găleată. Un altul direct pe ciment. Cu un zgomot plăcut, de altfel. Aproape muzical. Oglinzile reflectă și ele cât de murdar pot goliciunea peretelui opus, cojit indecent de vopsea. Undeva în colț, un mop dizgrațios care, dacă ar fi insuflețit, ar avea cu siguranță tendințe suicidare. Și acum - țineți-vă respirația! - aruncăm o privire în
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
fel de valoare. Dar de aici până la a te „preda pentru a obține siguranța” e cale lungă. Cam asta a făcut lumea civilizată în ultima jumătate de secol. „S-a predat” de bunăvoie, nutrind iluzia prostească a dezvoltării simetrice, în oglindă, a lumii opuse ei tocmai prin pactul de supunere oarbă față de propria tradiție. Întâlnind, probabil, doar șeici rafinați și intelectuali orientali de-o mare capacitate de seducție, occidentalii au făcut greșeala să generalizeze limitata lor experiență la dimensiuni globale. Or
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
sufragerie împreună cu doamna, iar Haralampy la mine împreună cu o arătură de unghii pe obrazul stâng. După ce l-am consolat și ne-am omenit ardelenește cu slană, ceapă de Turda și-o juma’ de trăscăuă*), Haralampy a constatat privindu-se în oglindă: -Io, mă, da’ nici nu-mi șăde rău cu zgârieturile astea! Într-adevăr: ogorâtura de unghii de pe fața sa impunea respect, iar din profil aducea puțin cu frații Gregorian Bivolaru. Cum adică, nu erau doi!? Noi, din transmisiile tv, așa
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
de tot felul... și elemente de décor din alte spectacole făcute de Purcărete la Craiova, și un cuier încărcat de costume de tot felul, din care cel al Arlechinului nu lipsește, și piticii fabuloși, cățărați pe dulapuri, martori năstrușnici, și oglinzile lui Stürmer din spectacolul făcut aici de Vlad Mugur, Așa este, dacă vi se pare, și muzica aiuritoare a lui Vasile Șirli, dar și acordurile din Titus sau parcă și țambalele din Phaedra, și nunțile, voalurile albe, numeroase, din final
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
însă, erau fermecate de chipul lui dizgrațios de maimuță, cucerite de retorica inteligentă care dezlega enigmele universului și ale istoriei imediate. Mai târziu un prozator argentinian Ernesto Sabato, va susține că urâțenia feței pe care Sartre și-o descoperea în oglindă a fost motorul existențialismului. Neîndoios, cafeneaua, ca intersecție de destine literare, beneficia de o bogată tradiție, consemnată în jurnale, în memorii, în biografii mai mult sau mai puțin romanțate. Evoc sumar unele episoade fără a intra în detalii. Pomenesc astfel
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
marele roman” al timpului nostru, optimismul aprioric fiind însă, de fiecare dată, contrazis de rezultatul final. În discuție nu este calitatea în sine a respectivelor produse literare, ci capacitatea lor de a deveni o emblemă a zilei de azi, o oglindă în care să se reflecte chipul României reale, cu cele bune și cele rele. Dacă romanul tranziției riscă să rămînă la stadiul de veșnică promisiune, cu totul alta este situația la nivelul prozei scurte. Radu Paraschivescu, un scriitor cunoscut mai
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
cărți, de vocația sintezei culturale temeinice și a studiului istorico-literar de tip intensiv, concentrat pe o temă unică. ș...ț e, în esență un călinescian senzual, histrionic, sarcastic ca demonie lăuntrică, atras magnetic, narcisiac, de propriul său spectacol, reflectat de oglinzile marelui teatru din jurul său, al operelor. În cărți, însă, devine sobru ca un raft de bibliotecă.” (p. 94) Mă voi opri, în continuare, la două comentarii, ambele despre postmodernism, primul la cartea lui Liviu Petrescu Poetica postmodernismului, al doilea la
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]