3,226 matches
-
mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită: de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om! - 10) oglindește reflecția finală a tragediei lui Sofocle cu privire la momentul când poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui așteptați-i și ziua din urmă/ a vieții. Și numai când omul trecutu-i-a pragul,/ Dar fără amaruri, atunci fericit socotiți-l). Nicolae
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
dar speră că ei nu îl vor distruge pe cel animat de intenții generoase, iar nu de spirit de frondă gratuit (Cum tu-i înfrunți, dar nu-i batjocorești,/ zeii ce-s drepți, te pot lovi, dar drept/ în tine oglindiți, nu vor vorbi/ în tine decât ca-ntr-un fulger rupt/ din cerul clocotind! - 4). De la prima sa apariție, Oedip își proclamă convingerea că oamenii sunt pe potriva zeilor: Cum vrei s-ajungă-o rugă până sus/ fără puterea încredințării că noi suntem
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
lor reproduceri în realitatea strictă a zilei. Romanul istoric e și el conceptiv atunci când pleacă de la date și statúri de toată lumea (re)cunoscute, iar reînvierea unei epoci și a unor personalități nu e refugiu și nici protest deghizat. Textul rememorează/„oglindește” vieți și istorii umane, fie ele dintr-un trecut îndepărtat ori din contemporaneitate. Romanul e încă gen tărăgănat, înaintând, în cercuri largi, pe creasta vorbelor. Verbalizarea, ca funcție cvasi-magică, are trecere la un Moromete, de pildă, care domină adunarea insinuând
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
medicinist a păstrat amintirea acestei discuții între cele mai prețioase din viața lui. Studentul de la „România Jună” care a fost prezent la întâlnirea cu I.L. Caragiale este bunicul meu matern, Ioan Vintilă. Ideea că în ochii lui Caragiale s-a oglindit, fie și pentru câteva momente, figura dârză a bunicului meu și mai ales ideea că în ochii bunicului meu s-a adăpostit, timp de o oră-două, chipul ușor ridat al unui Caragiale viu mă încântă. Îmi place să cred că
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
fiind la Viena, tânărul Ioan Vintilă participase la o întâlnire cu I.L. Caragiale inițiată de societatea „România Jună”, la împlinirea celor 60 de ani de viață ai marelui scriitor. „Ideea că în ochii lui Caragiale, scrie Ioana Pârvulescu, s-a oglindit, fie și pentru câteva momente, figura dârză a bunicului meu și mai ales ideea că în ochii bunicului meu s-a adăpostit, timp de o oră-două, chipul ușor ridat al lui Caragiale viu mă încântă”. Și din nou : „Îmi place
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
fine, întregul studiu, al criticului amintit mai sus, merită citit cu atenție, pentru că decupează cu mare exactitate evoluția gândirii plastice asupra mijloacelor prin care individul este cercetat în efortul recuperării sale integrale, nu numai ca o suprafață pe care se oglindesc fenomenele lăuntrice care inspiră unicitate. În celălalt volum vom regăsi permanent trimiterile necesare spre direcțiile în care știința a plonjat către identificarea resorturilor ce par, într-un anumit fel, să-l demitizeze pe acest partener „maleabil și neproblematic”, care este
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
Întors din misiunile în care îl trimitea Kubilai, ingeniosul străin improviza pantomime pe care suveranul trebuia să le interpreteze”; „Tot ceea ce prezenta Marco avea puterea emblemelor care, odată văzute, nu se pot uita sau confunda. În mintea hanului, imperiul se oglindea într-un deșert de date fragile și interșanjabile, asemenea boabelor de nisip din care se iveau, pentru fiecare cetate și provincie, figurile evocate de ghicitorile venețianului”); despre condiția străinului („Orice altundeva e o oglindă în negativ. Călătorul recunoaște puținul care
Alte o mie și una de nopți by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5492_a_6817]
-
care-atîrna, că peste tot în aceste vagoane, O oglindă, o mică oglindă argintie, în care puteai Să-ți aranjezi părul sau să faci grimase-adecvate Pentru diverse discuții sau rendez-vous-uri cu fețe Sau pur și simplu pentru pronunție... Și azi m-oglindesc iar în ea, Cum eram la douzeci și șase de ani și n-o să mai fiu niciodată; Și mă surprind plîngînd la auzul acestor două voci pline de patos, A lui Jim Farr și a lui Țîțo Schipa, aducîndu-mi aminte
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea sa de-a oglindi criza ființei umane, cu corolarele sale, impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde provine o părelnică subevaluare de sine, o tactică a disimulării precum un soi de defensivă (grecescul eyronia înseamnă disimulare). Prin ironie, ființa se ficționalizează. Se situează
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
cunoaștere a Principesei Moștenitoare. Principele a știut să-i pună în evidență, pentru ochii noștri, noblețea și meritele. 3. O speranță că România poate fi altfel. Principesa Margareta spunea odată că românii sunt generoși. Și probabil că sunt, atunci când se oglindesc în priviri generoase. Privirea principesei i-a dat lui Radu Duda șansă la titlul de prinț. Pe care el a fructificat-o. Și noi avem șansă de a ne ridica din nou la statutul de român. Născuți fiind într-o
Căsătoria Principesei Margareta cu Radu Duda-ce au câștigat românii by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37063_a_38388]
-
Aurel Pantea, unul dintre cei mai interesanți poeți ai momentului: „nu există dialog - întâlnire cu «Nimicitorul»: în chiar momentul vorbirii-întâlnirii «toate limbajele sunt neputincioase» (p. 19 ), omul e nimicit de zeu, zeul nu mai are om în care să se oglindească. Poți doar să-l faci pe zeu asemenea ție, dar asta nu înseamnă că vorbești cu tine însuți? Zice poetul: «Vorbind cu el, eu îl fac asemenea mie, o fi păcat,/ dar așa îl simt mai aproape, el se naște
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
provincie și în familii impregnate de tradiție, fac studii serioase și lucrează în spitale ce oferă acces direct la cercetarea tulburărilor psihice. Sanatoriul englez unde ajunge Thomas, cu număr enorm de pacienți, cu lungile coridoare, întins pe zeci de kilometri, oglindește impasul și limitele științei. Demonstrațiile făcute de profesorul Charcot la Paris ilustrează treptele apropierii de boală și suferință cu detașare și luciditate. Prietenia celor doi se complică și își împletesc viețile definitiv. Două femei schimbă tot - Jacques se îndrăgostește de
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
sinucide într-o tabără. Așadar, scenarii cu iz de tragedie antică. Sub semnul fatalității, Cezar se deprinde cu „iminentul eșec”; la 23 de ani învață să fie crud și, sub influența lecturilor, îmbrățișează o stare de așteptare. Toate informațiile se oglindesc într-un puzzle interior definitivat. De aici paradoxul. Dora Pavel prelungește suspansul în detalii simbolice. Răpirea își pierde semnificația în momentul în care Cezar spune: „accept tot ce mi se întâmplă numai pentru a-ți atrage ție atenția, Sever”. E
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
Și medicul privește-n urma ei Cum sprintenă aleargă prin răzoare, Cum râde către primii ghiocei Uimită de-atât larg și-atâta soare. Și cerul cel tare-o ostenește. Ea s-odihnește, mică, printre flori... Dar azi privirea-i iarăși oglindește Un cer întins și arbori și culori. Bătrâne doctor, te-ai oprit din drum. Se joacă o fetiță-n flori... Ce dacă? Pe ochii tăi, sub ochelari, acum Pânze de fum tremurătoare-ți joacă. Eu te cunosc - sentimental nu ești
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
simpatic, Irimias, un soi de Don Quijote pe care toți ceilalți îl urmează, anulându-ș i orice urmă de rațiune. Caracterul fractalic de care pomeneam la început se observă la nivelul scriiturii lui László Krasznahorkai. Felul în care aruncă propozițiile în fraze, oglindește modalitatea de a aglutina frazele în paragrafe, paragrafele în capitole, și tot așa. Cartea îți dă senzația că oricât ai încerca să lărgești perspectiva sau dimpotrivă, să strângi cadrul, imaginea de ansamblu e aceeași - un tablou al unei societăți închise
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
de către Ministerul Afacerilor Străine a propunerii de a i se acorda poetului ardelean înaltul ordin au fost rapoartele trimise de Blaga centralei din Palatul Sturdza, unele ajunse și la guvern sau pe biroul Suveranului, privind modul în care presa poloneză oglindea situația din România. Ziariștii polonezi o făceau nu întotdeauna exemplar, cum s-ar fi cuvenit între două țări aliate, unii dovedind a fi chiar „infami”, dacă ar fi să folosesc epitetul șefului externelor, Ioan Mitilineu. Cuvântul a fost folosit în
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
săraci despre care vorbește Panait Istrati" și "românii din București, pe care nu trebuia să-i provoci prea mult pentru a-i face să povestească cât era de vesel Bucureștiul, altădată". Formulările scurte folosite de actriță nu sunt simplificări, ci oglindesc realitatea: "La București nu se luase hotărârea de a deveni socialiști". Volumul de amintiri al marii actrițe mai conține o referire românească: în legătură cu Elvira Popescu, de care Simone Signoret era legată - după cum o mărturisea ea însăși - prin sentimente foarte pozitive
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
de lume substratul spiritual iese la iveală, grija artistului fiind să pună pe pînză ce vede în fața ochilor, căci oricît de banală e realitatea pictată, din ea răzbate epifania. Sacrul dospește sub aparențe banale. O pictură redă realitatea în măsura în care îi oglindește fundamentul de duh. Dacă însă duhul lipsește, pictura e în carență de orizont spiritual, și atunci observația lui Hegel intră în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
săvârșește neîntrerupt ca o rugăciune, în duhul rugăciunii, cu inima înflăcărată și cu patos deosebit. Are conștiința clară, profundă, că nu-și aparține, că nu mai este al său, ci al lui Iisus Hristos. Sufletul curat al lui Hrisostom se oglindește în scrierile sale, în activitățile sale, peste tot, mărturisind o dragoste nețărmuită pentru cei trudiți și împovărați de greutățile vieții și vădind deseori o nestăvilită sete pentru înfăptuirea unei lumi noi, întemeiată pe cea mai profundă trăire a sentimentului religios
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
motto din predicile Sf. Augustin. În Predica despre căderea Romei, Sf. Augustin are această frază celebră, invocată și de Ferrari: „Lumea este ca omul: se naște, crește, apoi moare”. Ea vine ca un soi de contrapunct la afirmația leibniziană și oglindește, la un nivel simbolic și filozofic, chiar sensul poveștii înfățișate de scriitor: scurta viață (paradisiacă) și apoi decăderea unei lumi, a unui microunivers reprezentat de barul corsican pus pe picioare de cei doi tineri prieteni sosiți de la studii din Paris
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
spus dintr-o sucire de fum că/ într-o vară o trecere-a noastră a curs paralel/ cu universul-oglindă: o masă de cărți s-ar fi zis în/ careamândoi ne-ngropasem de-a lungul deceniilor/ făr-a ne ști, ci doar oglindindu-ne unul în altul/ printre etaje virtuale până în clipa când/ marea oglindă în lumea castanilor înfloriți/ a vrut să ne-nece în litere și să ne schimbe” (p. 88). Astfel debutează Imnul 143, care ajunge, la capătul scenariului acestuia manierist-borgesian
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
gîndesc serios că ar trebui să se afle un mijloc de a o desființa. Numai sclavii și infirmii pot să-ți inspire milă. *** Trăim. Deci ispășim. A iubi pe cineva, în ultimă analiză, înseamnă a te iubi pe tine însuți, oglindit într-însul. Egoismul nu se dă bătut niciodată. *** Nu sînt prea bogat, nici cine știe ce frumos nu sînt, poate că mai am și alte lacune. Pentru două daruri, printre altele, cum e de pildă talentul, îi mulțumesc însă lui Dumnezeu. Îi
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
acestuia apare scoasă în relief printr-un procedeu zdrobitor și anume raportarea la repere istorice ilustre. Făcînd incursiuni în epoci glorioase, poetul își încarcă bateriile morale cu apetența unor paralelisme de-o emfază calculată. Se fortifică prin hiperbolele care îi oglindesc decepția. Aidoma unui faimos comandant de oști, lansează turmei ignare un îndemn salvator care însă nu e ascultat: „«Pregătițivă cămilele, grînele și scribii, mîine trecem Alpii!»,/ le-am strigat după un timp, dar ei au spus că sunt nebun/ și
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
într-un "tot" cât de cât coerent acea înșiruire de anecdote, compilații și pastișe, se vede cât de colo. Și totuși n-au izbutit să descurce încâlceala și zig-zagul unei narațiuni în care trecutul și prezentul se încalecă, se întretaie, oglindind numai confuzia mintală a unui povestitor dezorientat. Scrisul ambelor volume rămâne totuși deopotrivă de vulgar, dezlânat și mai ales cleios, căci procedeul de construcție al acestei clădiri de chirpici e în mod vizibil bazat pe aglutinare și lipitură. În rezumat
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
banale reglări de conturi, fiecare scenă pornește de la premisa unui fond abisal care nu se lasă dezvăluit, dar care iese la suprafață nu ca violență pură, ci ca o formă de sacru camuflat. Eroul ataraxic al lui Refn, Julian, se oglindește în implacabilul Chang, un maestru care înaintează tăcut pe calea lui; tăcerile converg către o formă de iluminare, de transcendență într-o lume care pare închisă etanș în cercul violenței. Din prima clipă, Julian pare edificat asupra inutilității oricărui demers
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]