KorAP: Find »[drukola/base=olar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...63 >

1,573 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

totul din cușcă, nu era nici mare nici mic, un animal tânăr, svelt, cu blană țepoasă, într-adevăr cenușiu, într-adevăr bătând în negru, cu o îngusta dungă albă care îi împarte pieptul și seamănă cu o cravată. Găsit, repetă olarul, înaintând încă doi pași, Găsit, vino aici. Câinele rămase pe loc, își ținea capul sus și dădea încet din coadă, dar nu se mișcă. Atunci olarul se lăsă pe vine ca să-și coboare ochii la nivelul ochilor animalului și repetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
îngusta dungă albă care îi împarte pieptul și seamănă cu o cravată. Găsit, repetă olarul, înaintând încă doi pași, Găsit, vino aici. Câinele rămase pe loc, își ținea capul sus și dădea încet din coadă, dar nu se mișcă. Atunci olarul se lăsă pe vine ca să-și coboare ochii la nivelul ochilor animalului și repetă, de astă dată pe un ton apăsat, intens, ca și cum dădea expresie unei necesități personale, Găsit. Câinele înaintă un pas, doi pași, încă unul, fără să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mai oprească până când ajunse în dreptul celui care-l chema. Cipriano Algor întinse mâna dreaptă, aproape atingându-i botul, și așteptă. Câinele adulmecă de câteva ori, apoi își întinse gâtul, și nasul lui rece atinse vârfurile degetelor care-l solicitau. Mâna olarului avansă ușor spre urechea din partea lui și o mângâie. Câinele făcu și ultimul pas, Găsit, Găsit, rosti Cipriano Algor, nu știu ce nume purtai înainte, de acum numele tău va fi Găsit. Doar în clipa aceea observă că animalul nu avea zgardă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nu face parte din regatul mineral sau vegetal, totuși, din când în când nu ne va fi cu putință să scăpăm de aceste variante, doar pentru a evita repetițiile plictisitoare, e singurul motiv pentru care, în loc de Cipriano Algor, am scris olar, dar și bărbat, bătrân și tatăl Martei. Or, cum spuneam, câinele Găsit, după ce, cu două lipăieli rapide, făcu să dispară mâncarea din farfurie, demonstrând clar că nu-și considera încă mulțumită cum trebuie foamea de ieri, își ridică botul ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
totuși să spunem că Găsit îi surprinse din nou pe noii lui stăpâni rămânând pe loc, față în față cu Cipriano Algor, așteptând, după toate aparențele, ca acesta să ajungă la sfârșitul a ce avea să-i spună. Numai când olarul tăcu și îi făcu un gest ca și cum îi dădea liber, câinele îi întoarse spatele și merse să bea. N-am mai cunoscut nici un câine care să se poarte așa, observă Marta, Cel mai rău, după toate astea, răspunse tatăl, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
atât de singură de parcă pentru amândoi ar fi fost prima oară. Înainte să ajungă pe strada unde locuia Isaura Estudiosa, nume despre care, ca și în cazul lui Gacho și Algor, nu se știe ce motiv și proveniență a avut, olarul a bătut la poarta a doisprezece vecini și a avut satisfacția să audă de la toți aceleași răspunsuri, Nu e al meu, Nu știu al cui este. Soției unui comerciant îi plăcu Găsit așa de mult încât a făcut o generoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
comerciant îi plăcu Găsit așa de mult încât a făcut o generoasă ofertă de cumpărare, prompt respinsă de Cipriano Algor, și, în trei case unde nimeni nu răspunse la apel, se auzi lătratul violent al veghetorilor canini, ceea ce-i permise olarului raționamentul sinuos că Găsit nu poate fi de acolo, de parcă în vreo lege universală a animalelor domestice ar fi scris că unde e un câine nu pot fi doi. În sfârșit, Cipriano Algor opri cu un scrâșnet furgoneta la poarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
același lucru se întâmplă cu oamenii, la nașterea fiecăruia parcă s-ar fi spart mulajul din care a ieșit, așa că oamenii nu se repetă, Oamenii nu ies din mulaje, dar cred că înțeleg ce vreți să spuneți, Sunt vorbe de olar, nu le dați importanță, poftim, și să sperăm că n-o să-i cadă prea repede toarta. Femeia își întinse mâinile ca să apuce urciorul de gât, îl strânse la piept și mulțumi din nou, Mulțumesc, domnule Cipriano, în clipa aceea văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
obligațiile lui de navigator, și se îndepărtă, dar nu în direcția cuștii, ci porni în plimbare cu aerul inconfundabil al celui care s-a hotărât că a venit timpul să recunoască locurile. Să-i pun un lanț, se întrebă neliniștit olarul, dar apoi, observând manevrele câinelui, care adulmeca și-și marca teritoriul cu urină, ba aici, ba dincolo, Nu, nu cred că trebuie să-l leg, dacă voia, fugea până acum. Intră în casă și auzi glasul fiicei lui, care vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nu există jumătate de măsură, Dar pentru mine, pentru noi, e la fel de simplu, e indiferent, nu există jumătăți de măsură, întrebă Cipriano Algor, Am făcut ce-am putut, dar nu sunt decât un simplu gardian, N-aveai ce face, spuse olarul cu un glas care se frânse rostind ultimul cuvânt. Observând schimbarea de ton, lui Marçal Gacho i se făcu milă de socru și încercă să îndulcească sumbrul pronostic, Oricum, n-a închis complet ușa, a spus doar că studiază problema

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
i-ar fi răspuns cu asprime, însă acum, fie pentru că îl atinsese resemnarea cu aripa ei melancolică, fie pentru că nu se pierduse definitiv câinele Găsit, ori chiar, mai știi, din pricina scurtei discuții între doi oameni despărțiți obiectiv de un urcior, olarul a vorbit cu blândețe, Vineri, la ora obișnuită, vin să te iau, sună dacă primești până atunci vreo veste, și, fără să-i dea timp lui Marçal să răspundă, încheie dialogul, Ți-o dau pe nevastă-ta. Marta schimbă câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
fi despărțit de fiica ta, Nu e drept, poate ar trebui să-ți ceri scuze, Iartă-mă, într-adevăr n-a fost drept, îți cer scuze. Marta se ridică și își îmbrățișă tatăl, Iartă-mă, repetă, N-are importanță, răspunse olarul, n-am vorbi așa dacă n-am fi nefericiți. Marta trase banca lângă tatăl ei, se așeză și, luându-l de mână, începu să vorbească, M-am gândit la ceva în timp ce te plimbai cu câinele, Spune, Deocamdată vom lăsa deoparte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
sfârșit, să recunoaștem că și învață câte ceva, Mulțumesc pentru ce-ai spus despre mine, Să ne întoarcem la a șasea păpușă, Nu poate fi bărbatul gol, Nu, Nici femeia goală, Nu, Atunci să fie fachirul, Fachirii, ca și scribii și olarii, stau de obicei așezați, un fachir în picioare e un ins ca oricare altul, iar așezat ar fi mai mic decât ceilalți, Atunci, mușchetarul, Mușchetarul n-ar fi rău, dar ar trebui rezolvată problema spadei și a penelor de la pălărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vânător cu câinele lui, dar câinele ne-ar aduce complicații și mai mari decât spada mușchetarului, Pușca la fel, confirmă Cipriano Algor, că veni vorba despre câine, ce-o mai fi făcând Găsit, am uitat complet de el, oare doarme. Olarul se ridică, dădu la o parte perdeaua de la fereastră, Nu-l văd în cușcă, spuse, Umblă pe afară, îndeplinindu-și obligațiile de paznic al casei, supraveghind împrejurimile, Dacă n-o fi fugit, Orice se poate întâmpla în viață, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
în viață, dar nu cred. Neliniștit, temător, Cipriano Algor deschise brusc ușa și aproape se împiedică de câine. Găsit stătea întins pe preș, în fața pragului, cu botul întors spre intrare. Se ridică văzându-și stăpânul și așteptă. E aici, anunță olarul, Văd, spuse Marta dinăuntru. Cipriano Algor dădu să închidă ușa, Se uită la mine, spuse, N-o să fie singura dată, Ce fac, Ori închizi ușa și-l lași afară, ori îi faci semn să intre și închizi ușa, Nu glumi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
în casă, știi că, dacă intră, intră pentru totdeauna, Și Constant intra când avea chef, Da, dar de obicei prefera independența cuștii, în timp ce Găsit, dacă nu mă înșel, are nevoie la fel de mult de companie ca de hrană, Ai dreptate, spuse olarul. Deschise larg ușa și făcu un gest, Intră. Fără să-și ia ochii de la stăpân, Găsit făcu un pas timid, apoi, ca pentru a arăta că nu era sigur că înțelesese ordinul, se opri. Intră, insistă olarul. Câinele înaintă încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Ai dreptate, spuse olarul. Deschise larg ușa și făcu un gest, Intră. Fără să-și ia ochii de la stăpân, Găsit făcu un pas timid, apoi, ca pentru a arăta că nu era sigur că înțelesese ordinul, se opri. Intră, insistă olarul. Câinele înaintă încet și se opri în mijlocul bucătăriei, Fii binevenit în căminul nostru, spuse Marta, dar te avertizez că e bine să începi să înveți regulamentul casnic, nevoile de câine, cele solide și cele lichide, se satisfac afară, mâncatul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
olărie. Fiica mai apucă să-i spună, Nu te supăra dacă nu-ți iese de la început. Ceas după ceas, tot restul zilei și parte din ziua următoare, până la ora când trebuia să plece să-l aducă pe Marçal de la Centru, olarul făcu, desfăcu și refăcu păpuși cu chip de infirmiere și de mandarini, de bufoni și de asirieni, de eschimoși și de măscărici, la prima încercare, aproape de nerecunoscut, îndată câștigând formă și sens pe măsură ce degetele începeau să interpreteze pe cont propriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
un câine, oricare i-ar fi dimensiunea, rasa și caracterul, n-ar îndrăzni niciodată să pronunuțe cuvinte atât de brutal posesive, ar spune cel mult, Toate astea sunt ale noastre, și chiar și atunci, revenind la cazul particular al acestor olari și al bunurilor lor mobile și imobile, câinele Găsit nici peste zece ani nu va fi în stare să se vadă pe sine însuși ca fiind al treilea proprietar. Cel mult, când va fi un câine bătrân, va reuși poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
parcă apărând din fundul unei ape tulburi, i se înfățișă în întreaga lui frumusețe și forță, în misterul și interogația lui. Începând din ziua aceea, Marta îl va iubi la fel de mult pe câinele Găsit cum știm că îl iubește Cipriano. Olarul lăsase în urmă satul, cele trei case izolate pe care nimeni nu le va vedea ridicându-se din ruine, acum merge de-a lungul râului, sufocat de putreziciune, va traversa câmpurile neîngrijite, pădurea abandonată, a făcut de atâtea ori acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
de această obiecție, deocamdată de nedepășit, și de subita oprire s-a fost folosit imediat al doilea motiv de grijă, trei motive într-unul singur, păpușile de lut, Centrul, șeful departamentului de achiziții, O să vedem ce se mai întâmplă, murmură olarul, frază tâlcuită în așa fel încât, dacă vom fi atenți, poate servi și pentru a masca tacit, cu o complicitate distrată, excitantul subiect al Isaurei Estudiosa. Prea târziu, traversăm acum Centura Agricolă, sau Verde, cum este insistent numită de oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
că pompierii au intervenit, dar, după toate aparențele, au ajuns târziu, de vreme ce camionul a ars cu totul. Staționate în față, se văd două mașini ale poliției de circulație, de cealaltă parte a șoselei un vehicul militar de transport al personalului. Olarul încetini să vadă mai bine ce se întâmplase, dar polițiștii, severi, încruntați, îi ordonară să avanseze imediat, n-a apucat decât să întrebe dacă au fost morți, dar nu i-au dat atenție. Treci mai departe, mergi, strigau, gesticulând violent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
să-și schimbe strategia, deși e greu de înțeles ce soi de profit se așteaptă ei să obțină dintr-o acțiune violentă, care, dimpotrivă, nu va face decât să justifice acțiuni la fel de brutale din partea autorităților. Din câte știu, se gândi olarul, armata intră pentru prima dată în cartierul de barăci, până acum raziile au fost mereu făcute de poliție, de altfel, oamenii se așteptau la ele, veneau agenții, uneori puneau întrebări, alteori nu, arestau doi sau trei bărbați, și viața continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
făcute de poliție, de altfel, oamenii se așteptau la ele, veneau agenții, uneori puneau întrebări, alteori nu, arestau doi sau trei bărbați, și viața continua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, mai devreme sau mai târziu arestații se întorceau. Olarul Cipriano Algor a uitat de vecina Isaura Estudiosa, femeia căreia i-a dăruit un urcior, și de șeful departamentului de achiziții din Centru, omul pe care nu știe dacă îl va putea convinge de interesul păpușilor. Gândul lui s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
terenul cu șeful de departament, când subit scânteia țâșni și se făcu lumină, camionul nu fusese ars de oamenii din barăci, ci chiar de poliție, era un pretext pentru intervenția armatei, Îmi pun capul că asta s-a întâmplat, murmură olarul, și se simți brusc foarte obosit, nu pentru că-și forțase prea mult mintea, ci pentru că își dădea seama că așa e lumea, minciunile sunt multe și adevărurile lipsesc, sau o mai fi câte unul, dar în continuă schimbare, nu numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]