4,884 matches
-
ca niște "animale de bâlci" atrași de "farsa premiilor". Coerent cu acest mod de a vedea, Julien Gracq a refuzat, în 1951, Premiul Goncourt ce i se decernase pentru capodopera sa, }ărmul Sirtelor. Franța îi va aduce totuși un binemeritat omagiu pe care nu a avut cum să-l respingă: onoarea de a fi unul dintre foarte rarii scriitori în viață incluși cu "Opere complete" în celebra Bibliotheque de la Pléiade (vol.I, 1989; vol.II, 1995). Opera sa cuprinde romane și
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
Nora Iuga Prin orice ușă am intra ne așteaptă hrana, repaosul, doctoriile: un loc de odihnă. Stăm la masa de piatră, în virtutea nenumăratelor oboseli. Prea multe viespii, poate fața de masă e prea galbenă, un omagiu adus cuțitului, vinului. Cu cine vorbim, cu ea, cu noi? Pămînt de flori? Trei linguri? Nu, o zi fără cărți. "Nino č chi si possa gloriare altro che nelle fadighe." începe o sălbatecă dezlegare a enigmelor. Cu un an în
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
Liana Tugearu Aceste rânduri se doresc a fi un modest omagiu adus unui mare om de cultură care ne-a părăsit de curând, academicianul Virgil Cândea, ale cărui drumuri pe tărâm cultural s-au interferat, în oarecare măsură, cu ale mele, în ultimii doisprezece-treisprezece ani - întotdeauna în beneficiul meu. în 1996
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
S-a născut la Tipperary și a studiat la Dublin, Maynooth, Roma și Berlin. Este unul dintre puținii compozitori irlandezi care a profesat în diaspora: Hamburg, Milwaukee, Boston, New York, The Light Gleams poate fi abordat și ca un buchet de omagii: lui Joyce pentru ambiguitatea și complexitatea organizărilor temporale; lui Webern pentru miniaturizarea și concizia exprimării; lui Beckett pentru doza de mister și de inefabil injectată travaliului creator. Rhona Clarke (n. 1958) s-a născut la Dublin, oraș în care s-
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
un bazin, de actori, de Victor Rebengiuc, de Mariana Mihuț, le văd chipurile, surîsul. Și nu cred că am trăit tulburare mai mare, un soi de excitație spirituală declanșată în suflet și în trup ca în spectacolul "Cumnata lui Pantagruel. Omagiu lui Rabelais". Muzica ia locul cuvîntului și ne poartă spre aventuri de neînchipuit, într-un ritm năucitor. Vasile Șirli a compus partituri pentru mici simfonii, pentru degetul care se plimbă pe gura unui pahar, pentru suspine și pentru mirări, pentru
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
critic obiectiv al operei lui Ioan Flora, ale cărui obsesii creatoare le-a cunoscut ca puțini alții. Perfect mulate pe corpusul puținelor poeme, inedite, ce compun cartea de față, considerațiile sale sunt nu doar adecvate, ci și, adesea, vizionare. Niciun omagiu prietenesc nu poate întrece profunzimea observației că Ioan Flora avea "capacitatea de a reduce totul numai și numai la limbajul poeziei", de a vedea scrisul ca pe o continuă luptă pentru a metamorfoza în "vers și sintaxă" experiența devoratoare a
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
să fiu și platonician, și aristotelician, și kantian..." (p. 227) Curat murdar, coane Alecule! Astăzi ironia zdrobitoare a acestor afirmații sare în ochi. Nu pot însă să nu mă întreb dacă la mijlocul anilor șaptezeci ele au putut trece drept un omagiu adus regimului (să nu uităm că până în 1964 acest marxist încă dubitativ - "Cred că da!" - cunoscuse teroarea închisorilor comuniste) sau dacă cenzura nu ieșise încă din relaxarea deschiderii care a culminat cu discursul lui N. Ceaușescu împotriva invadării Cehoslovaciei de
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
autorului. Din neatenție sau din insuficient de bună cunoaștere a nuanțelor limbii române se nasc mici monștri și mereu ești pus în situația să te întrebi ce vrea de fapt să spună autorul dincolo de ceea ce scrie. Întregul volum este un omagiu adus lui N. Steinhardt. Or, în acest context, o frază precum aceasta te face să nu mai înțelegi nimic: "De fapt, aici se și rezumă toată problematica acestei reflectări duplicitare (s.n. - T.U.) în eseistica steinhardtiană: de Noica îl leagă
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
Datcu despre Ioan Șerb, poet, folclorist, editor, însoțită de prefața lui Eugen Simion, apărută la Editura Universal Dalsi, cei doi foști colegi de facultate ai celui plecat, cu puțin timp în urmă, în lumea de dincolo, îi aduc un afectuos omagiu postum. în prefața sa, Eugen Simion îl definește pe Ioan Șerb drept "un memorandist întârziat", dispărând odată cu el "ultimul memorandist din București". într-adevăr, născut ca fiu de moți din }ara Zarandului, Ioan Șerb s-a străduit să perpetuieze în
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
din ziua de azi substitutul complementar perfect al vieții lor cotidiene. O viață de împrumut, imaginară, care le rotunjește și împlinește propriile existențe reale. Nimic nu este însă nou sub soare și eseul lui Beigbeder se transformă într-un sublim omagiu adus literaturii, cea care, de mii de ani, ne permite să trăim vieți paralele, să participăm, din fotoliul de acasă, la fapte de vitejie și iubiri inimaginabile, să fim curajoși, drepți, principiali, să avem averi și destine imposibil de atins
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
grație lui Radu Paraschivescu, pe parcursul tuturor narațiunilor, doar asemănări. Și nimic mai mult. Distanța dintre cotidianul recognoscibil și scriitura bufă din Bazar bizar e de aceeași natură cu diferențele dintre original și calambur pe care le întâlnim în titlurile povestirilor: Omagiu supliciatului pasiv, Filoclubul, Chitila sunrise, Parteneri din toate țările, cruciți-vă !, Viața ca pe roate, Animal plan(e)t, O lună plină, Bushurești, Biserica catodică, O tunsoare brici, Abdominabil !. Adică de la un timp al percepției la unul al ironiei, de la
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
2006, volumul său - Ghidul nesimțitului - a avut un succes greu de pus la îndoială. Dintr-o asemenea magmă fertilă, un prozator n-are cum să nu iasă mai învățat și mai încercat decât am bănui. Bunăoară, prima dintre prozele volumului, Omagiu supliciatului pasiv, e o nemaipomenită punere la zid a noului limbaj de lemn corporatist. O engleză managerială, indigestă, urâțită, de care fiecare dintre noi s-a ciocnit măcar o dată, accidental. Și, ca după orice ciocnire înregistrată de mecanica newtoniană, ne-
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
racla grea de nuc armenesc, și cuvântă înaintea mulțimii îndurerate. Buzele însă nu i se mișcau. Semn că lucra un aparat. Era, clar, o înregistrare de pe timpuri, voce mai tânără: "Dragi cetățeni, scumpi mineri, vreau să vă aduc un prietenesc omagiu celor ce ați restabilit liniștea în capitala noastră. (Strigăte de entuziasm, aplauze, ceea ce avea să devină o modă în cimitirele noastre.) în loc de ură, aici voi ați sădit flori, ca sufletele voastre gingașe. (Un poet, din mulțime, recită cu avânt o
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
memoria afectivă, ca să ne sprijinim teoriile, ca să cultivăm amintirile care-i conțin, care duc povestea mai departe și care nu lasă seducția să se vlăguiască. Brook, Kantor, Grotowski, Strehler, Ciulei, Vlad Mugur, de pildă, își aduc nu doar pe scenă omagiul față de actor. Texte, cărți, eseuri scrise de regizori importanți, confesiunile lor cred că ne aduc acolo, în preajma misterului. A unui fel de laborator unde se prepară jocul, unde se pune la cale ludicul, unde ni se vorbește despre eternul început
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
se pare și emoționantă această carte. Ea este semnul iubirii împlinite, a reciprocității fără de care acest sentiment nu poate să existe cu adevărat. Într-un fel, ea este ce rămîne cînd spectacolul s-a dus. Ea este, la urma urmelor, omagiul față de una dintre cele mai incitante profesiuni, la care pare că avem acces total, cu toții, deși știm exact cît de departe sîntem de adevăr. Ea strînge iluziile, frămîntările, neliniștile, ea este spațiul care precede și prelungește creația, este spațiul în
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
Eugenia Iftodi însăși, care, ca artistă și ca elevă a lui Tonitza i-a păstrat acestuia un adevărat cult, s-a stins și ea din viață, textul rămînînd un important document de istorie a artei. Îl publicăm acum, atît ca omagiu adus marelui nostru pictor, cît și ca încercare de a mai atenua cîte ceva din puterea corozivă a uitării care îi paște pe artiști în imediata lor posteritate. (P. Șușară) Aceste cincizeci și trei desene cu figuri, ca și cele două file
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
Cristian Teodorescu Nu mai știe lumea să reacționeze normal?! Mi-am tot pus întrebarea asta în zilele dinaintea înmormântării Patriarhului Teoctist. Regrete strunjite în limbaj de lemn, pioșenie de porunceală, omagii căznite, cuvinte alese învățate pe de rost și turuite ca lectura de pe prompter, lecturi pe prompter, printre care se mai rătăceau și regrete cinstite, cum au fost cele ale unei octogenare de la o casă de bătrîni, unde Teoctist se ducea
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
imagine de-a dreptul grotești și, vorba aceluiași Teodor Baconsky dintr-un editorial, încercarea multora de a părea apropiați ai Patriarhului, aceasta a fost miza multora dintre perindacii la căpătîiul acestuia. Pelerinajul miilor de ortodocși la Catedrală a fost, cred, omagiul cel mai decent și mai consistent adus controversatului Patriarh. Toți acei oameni care s-au dus să-și ia rămas bun de la Teoctist și să-l vadă, nu să fie văzuți, și care, așteptîndu-și rîndul, au stat ore întregi în
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
-l putem constata, în înfățișări uneori difuze, alteori explicite, la majoritatea numelor sale exponențiale, începînd cu Sainte-Beuve. După o apropiere de orientarea romantică (episodul Hernani), acesta "operează o mișcare prudentă de retragere", în virtutea fondului clasic al educației sale. Semnificativ este omagiul pe care-l aduce lui La Harpe, care "a transmis făclia vie a tradiției și îndreptățește primul pronostic al lui Voltaire față de dînsul: Ťorice s-ar întîmpla, eu vă privesc ca pe restauratorul Literelor Frumoaseť", ca și închinarea în fața lui
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
cei care văd în el un eseist obișnuit. Volume ca Sarea pământului, A fi, a face, a avea, Clipa și timpul sau Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat își așteaptă încă exegeții. Pînă atunci se cuvine să ne alăturăm omagiului pe care Marius Ghica, alături de semnatarii textelor din acest volum, i-l adresează distinsului intelectual.
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
Krzysztof Pendereky, Luciano Berio, Sylvano Bussotti, Mauricio Kagel, alături de muzica marilor noștri maeștri, Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Nicolae Brânduș, Cornel }ăranu, Ulpiu Vlad, a putut fi audiată creația unor tineri creatori de excepțională performanță cum sunt Diana Rotaru. Un special omagiu a fost adus acestei puternice personalități a componisticii actuale care este regretatul György Ligety, originar din țara noastră. Momente inedite în istoria de până acum a Festivalului? Imaginația, spiritul managerial al directorilor recentei ediții a "Săptămânii..." - mă refer la compozitorii
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
bisericile erau amenințate de către regimul comunist cu dispariția fizică, el fotografia Mănăstirea Voroneț, mutîndu-i existența din planul realului vulnerabil în eternitatea certă a imaginii artistice, cînd Delta Dunării era amenințată și ea cu desecarea, Dan Grigorescu aducea cel mai emoționant omagiu măreției și forței pelicanilor, sortiți și ei dispariției, iar cînd arta era tot mai mult supusă propagandei și încorsetată în dogmele estetice ale ideologiei comuniste, el fotografia extatic operele lui Brâncuși, elogiind implicit măreția gîndirii artistice și nemărginita libertate a
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
alături de Păr. Pe-tru Gherman (Bruxelles), monseniorul Pamfil Cârnațiu, alt "licean blăjean de odinioară", clasicistul N. I. Herescu, este și scriitorul Mircea Eliade. Epistola de răspuns a savantului român este comparabilă cu discursul ciparian de la centenarul Școlilor Blajului. A apărut în volumul Omagiu Școlilor din Blaj (1754-1954), Paris, 1955, p. 148, și, probabil, editorii au intitulat-o Pecetea Blajului: " Ați avut bunăvoința, Monseniore, să-mi cereți și prinosul meu la comemorarea Școalelor de la Blaj, pe care o sărbătoriți astă-seară. V-ați gândit, fără
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
de Episcopul Inochentie Micu, la Blaj, acum două sute de ani. Nu cred că e nevoie să mai adaog ceva." Sub forma acestei epistole - Pecetea Blajului - este un veritabil poem în proză. Accentele de odă sunt prezente în introducere prin sublinierea omagiului de recunoștință pe care-l datorează cultura română lui Inochentie Micu, întemeietorul Blajului și inițiatorul vestitelor școli din Mica Romă ardeleană. Scriitorul mărturisește că nu poate adăuga ceva semnificativ la elogiul temeinic făcut de istoricii acestui vlădică întemeietor și martir
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
decât pe ultimul disc - unde, într-adevăr, suna stins, ca într-o minuțios pregătită despărțire de lume. Spectacolul de la București are și o semnificație aparte: se desfășoară în ziua în care Cohen împlinește șaptezeci și patru de ani. E un omagiu pe care ni-l aduce, începând la București seria europeană a turneului mondial. Nu știu dacă există și alte explicații, dar ca unul care i-am studiat în amănunțime biografia, îmi aduc aminte de o altă aniversare a sa, cea
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]