18,249 matches
-
sau noțiunilor individuale. Altfel spus, de felul în care teologii rezolvau problema universaliilor depindea modul în care tot ei puteau lămuri problema trinității divine și a naturii duale a lui Iisus Hristos. Iar dacă în materie de distincții conceptuale, greșeala, omenească fiind, era îngăduită, în schimb în tărîmul dogmelor privitoare la ființa divină erorile puteau fi mortale: căci nu mai era vorba de o scăpare logică, ci de un sacrilegiu. Greșind soluția, îl pîngăreai pe Dumnezeu și păcătuiai fără putință de
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
gînditor logic, deveneai de-a dreptul un eretic, iar soarta ta trebuia să fie cea a unui eretic. Și astfel, întrucît implicațiile religioase ale certei universaliilor făcuseră ca dezbaterea logică să devină pînă la urmă o discordie teologică, consecințele ei omenești au fost unele cu adevărat drastice: acuzații de erezie, condamnări, excomunicări și cariere compromise. Nici Pierre Abélard, autorul majorității textelor din ediția bilingvă a cărții apărute în acest an la Polirom - Comentarii la Porfir. Despre universalii -, nu a avut o
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
uriașă casă de nebuni, limbajul și comportamentul actanților fiind ieșite din matcă, deraiate, delirante. înfruntarea violentă a dumnezeilor arată că, de fapt, nu mai există Dumnezeu, și nici cenzura transcendentă (în accepția sa luminoasă) care să corecteze rătăcirile și aberațiile omenești. Singura realitate palpabilă este aceea a limbajului, care nu mai întemeiază, ci distruge sensuri și valori. Nu e nimic didactic, totuși, în opera lui Daniel Bănulescu, a cărei simbolistică, netransparentă până la final, se încarcă de nebunia compactă și diversă a
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
e a doua imagine falsă cu privire la filozofie după cea a tulpinii cu ramuri -, gîndirea omenirii nu e totuna cu cunoașterea ei. Vrem nu vrem, cam toată gîndirea pe care filozofii au cheltuit-o în istoria filozofiei nu a servit cunoașterii omenești. Filozofia nu este o cunoaștere umană, iar progresul științei s-a făcut în paralel cu zigzagul întîmplător al făgașului filozofiei. Filozofia e speculație lingvistică în încercarea de a dovedi niște premise pe care nu filozofia ți le poate da, ci
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
căreia să nu-i scape nimic e o simplă vedenie pe care tradiția culturală ne-a imprimat-o în minte. În realitate, selecția pe care istoria o operează la nivelul cunoștințelor a făcut ca cea mai mare parte a cunoștințelor omenești din trecut să se piardă, lucru cu atît mai valabil în cazul unei discipline non-cognitive cum e filozofia. Cam tot ce știm astăzi din trecutul filozofiei e rezultatul unor întîmplări combinate cu o selecție impusă de factori politici sau religioși
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
de părere că... nimicuța nu se schimbă, dragul meu, decât cum e mai bine să se jupoaie unii pă alții... Sigur, îi dădea mâna! încolo, ...Diogene, care fusese profesor de Naturale, susținea că pomana, cerșitul sunt cele mai vechi ocupații omenești, ...ca și cealaltă, știți, - și tușise, cu înțeles. Și că, lăsând la o parte Rațiunea, asta ne și separă de tot regnul animal. Firește, ar mai fi și libertatea, dar el crede,... adică Diogene crede, că ea derivă de fapt
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
de o de-scriere de sine îmbunătățită, decât de un set de fundamente. Ideea că se impune să aibă fundamente era un rezultat al scientismului luminismului, care era, la rândul său, o reminiscența a nevoii religioase de a avea proiecte omenești validate de către o autoritate supraomeneasca". 23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a dreptății, științei, cunoașterii , Ființei, credinței, moralității, filosofiei)?"". 24 Ibidem, p. 105. 25 Ibidem, p. 109. 26
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dramatic dintr-o țigară! Ion Cucu povestește generațiilor viitoare cum era viața literară și ce atitudini aveau protagoniștii ei, în a doua jumătate a secolului douăzeci. Povestește, în plus, pentru privitorii cu sensibilitate, cum modelează cititul și scrisul chipul ființei omenești, cum îl cizelează și iluminează, cum îl purifică de acea animalitate reziduală care transpare la oamenii necultivați. O atenție aparte merită și catalogul-album, conceput ingenios ca o călătorie (cu trenul) în timp, de Mihaela Șchiopu, și ea o mare artistă
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]
-
scriitori, îi plac și cărțile altora. Nu-l citisem pe Levinas cînd am pus ca moto la un volum (Critica - formă de viață) fraza unui gînditor român: Putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia e singura adevărată valoare omenească. Singura, care va să zică. De la volumul cu pricina au trecut aproape douăzeci de ani, multe păreri mi le-am cam schimbat, dar fraza asta îmi sună și azi în cap, n-am nimic de adăugat. Ba da, am, nu e chiar singura
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
care il organiza, lunar, ziarul ,,Teleormanul”. Se citea literatura bună, se prezentau creații originale, se interpretau, se comentau. Fac această mărturisire cel puțin din două considerente. 1. Pentru a reaminti ceea ce știu deo viața, ca ,,dintre numeroasele instrumente ale ființei omenești, cel mai uluitor este, fără putință de tăgada, cartea. DINCOLO DE TĂCERE - METAFORĂ EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RAPĂN « Îți mulțumesc, Juan Ramon, pentru că m-ai învățat să merg prin viață: nici grăbit, căci ,,timpul va zbura înaintea mea precum un fluture
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine / Ca să văd grădină cerului”, Clatină-mă, cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
salvare. Nu știu dacă, în privința prăbușirii în pur consumerism și indiferență tâmpă ne aflăm în pas cu lumea. Probabil că da. Știu, însă, că peste tot unde se face cultură adevărată există șansa - una minusculă - de a salva ceva din omenescul din noi. Aceasta e lecția care mi-a rămas citind două cărți despre lumea teatrului. Una îi este dedicată lui Andrei Șerban (Cercuri în apă. Un atelier cu Andrei Șerban povestit de Tania Radu, editat de Asociația ECUMEST la sfârșitul
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
ani și ani de zile. Așadar, dincolo de aspectul strict tehnic privitor la dificultățile filologice de traducere a intraductibilului Heidegger, fiecăruia i se cerea să-și povestească încercarea prin care trecuse. O încercare ce nu fusese doar filologică, ci mai ales omenească. Și astfel, din cele 25 de limbi în care a fost tradusă pînă acum cartea, Cristian Ciocan a reușit să convingă 22 de traducători să pună pe hîrtia mărturia lor proprie. Rezultatul este o carte unică în felul ei, alcătuită
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
scandaloasa" morală a lui Iisus, Andrei Pleșu cade din sofism într-o gravă neînțelegere. E drept că Fiul Omului "stă la masă cu vameșii, ia apărarea târfei și promite tâlharului Raiul", dar face acestea nu din plăcerea contaminării cu păcatul omenesc ori din confuzia Răului cu Binele, ci pentru a depăși Răul prin convertirea lui. "Principiile" decorative ale fariseilor sunt raportate la un principiu mai înalt, asumat până la capăt. Iar păcătoșii se mântuie nu prin păcatele lor, ci prin căința sinceră
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
drept "cauză" imediată "prezentul", care prezent secretă inevitabil un viitor pe care vrem cu toții să-l știm. Întrebarea copilului când ascultă un basm - "și?, și?" - exprimă tocmai acest adevăr cunoscut tuturor și care e de fapt un instinct al minții omenești de a pune ordine în experiență. Încurcăturile încep cu Modernismul, moment care pune ordinea/ accesibilitatea (în limbaj, în cronologie, în comunicarea însăși) sub semnul întrebării. Pre-moderniștii comunicau ce gândeau și puneau mare preț pe această comunicare, fiindcă ei respectau comunitatea
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
pe care o doriseră o viață zăcea în miezul omătului Cînd miraje revărsate din Palatul Topkapî fremătau mirese fără miri între coperți de vocale-mpușcate printr-o mare convinsă de lună spre rug alergau Foșnetul aripii de metal De neînțeles limbajul omenesc ci doar zîmbetul spadei în Muzeul Civilizației Anatoliene din Ankara Aisberguri avortate în deznădejde au decapitat zori Din cînd în cînd erau îngăduite partituri cu ecoul înșurubării în oglinda lacului fără fund Un desiș de viespi unelte deasupra căldării goale
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
Chagall o pictează". Afișul făcut de Chagall este, într-adevăr, o frumusețe, dar modelul lui, după gustul de astăzi, s-ar putea să apară cam dolofan. Deh, fiecare secol cu canoanele lui estetice. Activ în interior Nimic din ceea ce e omenesc nu e străin reclamei TV. Nolens, volens, ne intră toată seara-bunăseara în casă lume cu probleme fiziologice. Bărbatul de o anumită vîrstă care face pipi des și are nevoie pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții (inclusiv a celei sexuale) de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
fie că este vorba de pitoreasca descriere a unui colț de natură sau scufundarea în abisurile unui caracter uman. Scriitorul operează cu instrumente de mare precizie, știe, de fiecare dată, să pună în lumină cele mai fine detalii ale sufletului omenesc. La prima vedere, despre Blocada se poate spune că este romanul unui loc și al unui timp: o monografie epică a Constanței în vremea celui de-al doilea război mondial. Un spațiu plin de pitoresc unde mateloții suedezi se plimbă
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
față de care nu simte nimic). "Par délicatesse j' ai perdu ma vie" este un vers care îi vine mănușă Cristinei, a cărei sensibilitate exacerbată "naște monștri". De altfel, dincolo de pitorescul descrierilor, Pavel Chihaia este un neîntrecut cunoscător al dilemelor sufletului omenesc. Aflate într-un permanent balans între speranță și deznădejde, personajele sale ajung, invariabil, să capoteze. Chiar dacă pe fond, declinul este evident, la nivelul fiecărui personaj lucrurile nu sunt la fel de clare. Uneori, în plină cădere apar elemente dătătoare de speranță, este
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
te împotrivești, și atunci vei fi tîrît. Rezultatul este același, indiferent de zbaterea ta. Dezvoltarea strict orizontală a angrenajului tehnologic-informațional face ca ierarhiile umane să se aplatizeze în timp. Numai că orice ierarhie, fiind o eșalonare pe verticală a diferențelor omenești, reprezintă implicit o sursă a discriminărilor umane. Iar calea cea mai sigură de a ataca o astfel de ierarhie este să te declari o victimă a constrîngerilor pe care ea ți le-a impus. Și atunci, ca reacție compensatorie față de
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
tactica obținerii de avantaje prin înaintarea unor petiții din care să reiasă statutul de victimă a devenit astăzi o mentalitate comună. Ea tinde să înlocuiască competiția fățișă și selecția valorilor pe bază de înfruntare directă. Și astfel, sub păvaza corectitudinii omenești, nulitățile ajung celebrități doar pentru că aparțin unor minorități supuse discriminării. Pentru Ovidiu Hurduzeu, celebra meritocrație a societății americane este cel mai adesea un blazon publicitar. Tot ceea ce înseamnă astăzi multiculturalism și corectitudine politică își trage succesul din această strategie a
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
lumină a ochiului divin: "Iată o provocare căreia/ prea puțini îi fac față:/ a descrie cum ochii pămînteni/ pot să întîlnească - fără primejdii și riscuri,/ dimpotrivă, într-o blîndețe aparținînd/ desăvîrșitei împărtășanii -/ ochii lui Dumnezeu (care s-a făcut prunc omenesc),/ cum privirea muritoare poate să se scufunde,/ de pe acum, în privirea Celui Veșnic,/ așa cum o va face la sfîrșitul veacurilor" (Parmigianino: "Madona cu Pruncul"). Iar miracolele nu sînt apanajul unui pretențios etaj superior, nu se însoțesc neapărat de ceremonialuri, de
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
conectați direct la însuși limbajul Instanțelor cerești. Adevărul sentențios conținut în Stihirile glasurilor (partea a 4-a) e impus de sonoritatea terifiantă a alămurilor și de accentele declamatorii ale vocilor, subliniind profetic ideea deșertăciunii oricărei măriri și a toate cele omenești. Stihirile glasurilor sunt urmate de Strigătul Atotțiitorului (partea a 5-a, "corespunzătoare oarecum catolicului Dies irae"), în același registru apocaliptic. Deși penultima, secțiunea a 6-a, Evanghelia, constituie apogeul lucrării. Într-un crescendo solemn, orchestra și orga preced apariția basului
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
o noapte de dragoste/ străveche! Ah, idol/ subpămîntean al tămăduirii, n-ai nici o soluție pentru/ mine? Cu ajutorul buruienilor morții măcar:/ dă-mi inimă de copac și trup mineral, dă-mi suflet de fiară/ sălbatică, numai/ să nu mai cunosc restriștea/ omenească..." (Eutanasie). Devenit instrument al propriului său abandon, al unei alterități, autorul se dedă la un antilirism care e o postură limită a lirismului ce-și riscă propria condiție: "Unde să fug? E ceva difuz, nu-mi/ mai încap în piele
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]