598 matches
-
În schimb, cu totul altă impresie am despre fiica lui, Isabella Morra 5. Păstrez un sonet al tinerei, dedicat regelui Francisc. Povestea ei presărată cu întâmplări ce au avut parte de atâtea fărădelegi m-a făcut și mai curios. În spatele omuciderilor fraților ei nu se află doar fapte de gelozie, spuse călugărul. Favale este un mic târg, mă angajez să trec pe-acolo când o să mă-ntorc în Calabria, și dacă veți dori să știți adevărul o să scriu tot ce-o să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
secolul II era foarte atentă la discursul escatologic asupra păcii, spre sfârșitul secolului, alături de tema antiidolatrică, unii Părinți ai Bisericii promovau o extindere a temei antimilitariste prin prezentarea unei etici aparte. Scopul acestui discurs era evidențierea caracterului fundamental anticreștin asupra omuciderii legalizate și a războiului, care contrastau vizibil preceptului conținut în Mt 22, 37-40: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău... Să iubești pe aproapele tău ca pe tine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să pună în termeni negativi chestiunea etică a războiului și a serviciului militar și restul romanității care rămâne subjugată, s-a transferat în epoca constantiniană în interiorul Bisericii, atunci când mărturia profetică a devenit prerogativa clerului, scutit de serviciul militar asociat cu omuciderea. 3.2. Concepția Imperiului despre creștinism Creștinismul timpuriu nu era interesat de problema militară întrucât răspândirea sa a fost mai ales urbană și a avut ecou printre provinciali, în categoriile sociale mai puțin înstărite și printre sclavii. Aceștia, excepție făcând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștină celei imorale a păgânilor în măsura în care adevărul creștin este opus erorii păgânilor. Ca o dovadă că supunerea față de stat nu comporta neapărat și aprobarea moralității timpului, respingând acuzația de canibalism, filozoful se întreabă: Cine ar putea să-i acuze de omucidere sau de canibalism pe cei despre care se știe că nici măcar nu suportă să vadă cum este ucis un om, chiar dacă este condamnat pe drept? Cine dintre voi nu dorește să vadă întrecerile gladiatorilor, luptele cu fiarele sălbatice și mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în evidență rugăciunea creștinilor pentru împărați, înfăptuită cu mâinile întinse (manibus expansis), adică printr-un gest de neputință în fața lui Dumnezeu, Ființa supremă, fapt pentru care cel care se roagă nu ascunde nici o înșelătorie, având mâinile inocente de orice impuritate, omuciderea inclusă. Rugăciunea pentru a avea o armată puternică (exercitus fortes) nu comportă vreo aprobare a militarismului, fiind făcută pentru a păstra o lume liniștită (orbem quietum), interpretabilă în contextul orizontului escatologic al Bisericii timpurii în care circula ideea unui sfârșit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
credinței sale: ori să dezerteze din serviciul militar, iar Tertulian ne spune că aceasta a fost înfăptuită de mulți creștini (ut a multis actum) sau, să inventeze ceva pentru a evita săvârșirea unor gesturi idolatrice și contrare eticii creștine, precum omuciderea, sau, în ultimă analiză (novissime), dacă nu i-ar fi fost posibil să se sustragă unor asemenea acte ori să dezerteze, ar trebui să se supună martiriului, după cum vrea credința celui care nu prestează serviciul militar. Prin folosirea termenului «novissime
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condiții, omul care nu se regăsește în sintonie cu Creatorul său și din reflex își urăște fratele, imaginea Domnului, răstoarnă semnificația lucrurilor create; fierul ce trebuia folosit pentru cultivarea pământului contribuie acum la săvârșirea crimelor. Așadar, sentimentul de ură provoacă omuciderea individuală și cea colectivă, iar episcopul, pentru a evidenția și mai mult negativitatea acestui lucru, spune că aceasta nu poate fi spălată nici prin botezul sângelui. Problema războiului și a violenței în gândirea episcopului din Cartagina trece de la aspectul particular
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oștire este dreptatea. Această afirmație, deși îndepărtată de orice rigorism absolutizat, mina în esență concepția unui serviciu militar nedespărțit de aplicarea dreptății, potrivit modelelor tradiționale, voind să-l îndrepte spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și social, fără a exclude pedeapsa cu moartea ori responsabilitățile indirecte și morale legate de aceasta. Omuciderea este un delict sacrileg deoarece omul este o ființă sacrosanctă, cu un caracter de inviolabilitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
voind să-l îndrepte spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și social, fără a exclude pedeapsa cu moartea ori responsabilitățile indirecte și morale legate de aceasta. Omuciderea este un delict sacrileg deoarece omul este o ființă sacrosanctă, cu un caracter de inviolabilitate identificabilă prin termenul sacer, sancționat de Dumnezeu (sanctus). Lactanțiu descoperă mecanismul negativ care instaurează violența: cel care este prins în mușcătura sa, chiar și împotriva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rațiuni, cei nelegiuiți să fie pedepsiți cu moartea... Așadar, cu excepția acestora, care fie dreapta lege în general, fie Dumnezeu însuși, izvorul dreptății, în mod special, poruncește să fie uciși, oricine se sinucide ori ucide un om, se face vinovat de omucidere. Odată expuse și demonstrate îndatoririle religioase, patriotice și sociale, încredințate militarului, Augustin simte nevoia de să-i sugereze beligerantului normele însuflețitoare. Ca bază a conduitei creștine, pe care trebuie să o păstreze, episcopul spunea că: Soldaților, nu serviciul militar, ci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după cum au afirmat-o expres soldații lor martiri, pe durata interogatoriilor din tribunale. Prima motivație e comună tuturor ereticilor; în opinia montaniștilor creștinul nu poate fi soldat și nici să se înarmeze din moment ce a cincea poruncă din decalogul biblic interzice omuciderea săvârșită fie de cetățeanul privat, fie din porunca statului. Mai mult chiar, considerau licită și chiar sacră expunerea pentru a fi ucis din motive religioase, spre deosebire de imoralitatea de a-i ucide pe alții, indiferent de motiv. Printr-o asemenea atitudine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecuției aveau posibilitatea să evite moartea, fără a face o apostazie publică, nu făceau altceva decât să respecte spiritul poruncii a cincea, pentru că a se lăsa ucis atunci când exista posibilitatea de a fugi, era același lucru cu săvârșirea unei crime: omuciderea se înfăptuiește atunci când îndreptăm sabia împotriva altora ori permitem, nefiind constrânși, să ne fie îndreptată împotrivă. Această chestiune era foarte dezbătută pe atunci de creștini; la discuție luau parte și păgânii, care îi ironizau pe cei dintâi spunând că trebuiau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fapt mărunt (cum este cel al pierderii de către Desdemona a batistei pe care a primit-o de la Othello), a unei dovezi certe de infidelitate. În faza ultimă, de convingere deplină, pot rezulta acte detestabile, deosebit de impulsive, care să ducă la omucidere și sinucidere. Delirul de autoacuzare și vinovăție. Acest tip de delir stă la gaza constituirii celor mai acute sentimente de frustrare, deoarece în divizii în cauză își formează convingerea că nu sunt capabili de nimic, că nu sunt necesari familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
caruselul crimei": "Eticheta de "violență" este adesea folosită într-un scop strategic. În discursul autorităților publice, termenul de "violență" este mereu utilizat ca simbol prin excelență capabil să înglobeze tot ce e rău și reprehensibil. Este asociat cu crima, cu omuciderea, cu tortura și cu alte acte blamabile. Situațiile conflictuale sunt o ocazie de a stigmatiza violența adversarului și de a prezenta acțiunea ca o formă de legitimă apărare. Această noțiune implică pericolul de a vedea învârtindu-se în continuare "caruselul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mor pietoni. Frecvența pietonilor care au consumat alcool este de două ori mai mare decât a șoferilor. O problemă a societății actuale cu implicații în medicina de urgență este suicidul; problemă majoră de sănătate publică generează mai multe decese decât omuciderea (raport 2/1); se remarcă creșterea ratei de suicid în rândul adolescenților. Frecvența tentativelor de suicid este mai mare în rândul femeilor; reușita este mai mare în rândul bărbaților; mecanism divers: precipitare, armă de foc etc. Precipitarea reprezintă 20% din
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
niciodată vecinul, furându-i din pământ. Era un păcat care se pedepsea cu scoaterea inimii mortului și aruncarea ei unei fiare oribile, numită Devoratorul. În Egipt, „mușcarea“ din terenul vecinului era considerată o ofensă la fel de gravă precum încălcarea unui jurământ, omuciderea sau masturbarea în templu.) Faraonii desemnau supraveghetori care să estimeze pagubele și să restabilească delimitările de teren. Astfel a luat naștere geometria. Acești supraveghetori, sau întinzători de frânghii (numiți așa din cauza dispozitivelor lor de măsurat și a frânghiilor înnodate menite
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și de simulare. c) personalitatea psihotică dezvoltă o degradare a mecanismelor ce susțin funcțional viața psihică. În rândul psihoticilor cea mai gravă formă de manifestare este comportamentul melancolicilor, caracterizați printr-o formă ambivalentă de agresivitate care merge de pruncucideri la omucideri și de la mutilări până la suicid. Un mare grad de periculozitate îl prezintă și schizofrenicii paranoizi prin frecvența conduitelor deviante patologice și actele agresive săvârșite cu ferocitate precum și provocarea de leziuni multiple prin mijloace de atacare din cele mai diverse. d
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
episod al uneia sau mai multor forme de nebunie, care nu se întâlnește la subiecții cu spiritul sănătos"; omul atentează asupra vieții sale doar atunci când delirează, iar sinucigasul este un alienat" (apud, Durkheim, 1993, p. 23). Nu este vorba de omuciderea propriei persoane, scrie Esquirol, atunci când un om, ascultând doar de sentimente nobile și generoase, se aruncă în mijlocul pericolului, se expune la o moarte inevitabilă și-și sacrifică de bună voie viața, pentru a respecta legile, pentru a-și păstra credința
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
împiedica transmiterea ereditară a instinctului de ucigaș. În sistemul lui W. Ostwald, o asemenea idee este firească, întrucât ceea ce contează pentru om ca ființă socială este ameliorarea transformărilor de energie pe care le intermediază omul însuși. Orice faptă antisocială, îndeosebi omuciderea, introduce o dereglare în aceste transformări. Prin urmare, este firească blocarea oricărei fapte de acest fel și este naturală utilizarea oricăror mijloace pentru a împlini acest scop. Educația și renașterea spirituală a omului, bazate pe posibilitatea lui de a-și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
românul l-a folosit drept alibi; să nu-și ierte că, poate influențat de Alexandra, nu l-a presat destul pe Eliade să-și explice „păcatele tinereților”; dar nu e normal să facă trecerea de la acuzația morală la cea de omucidere, de participare activă la Holocaust. Reproșul meu e justificat și de faptul că în discuția despre Ravelstein s-a ajuns la a menționa faptele de torționar și asasin ale lui Eliade ca adevăr istoric: Louis Menand, cel care a recenzat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de culoare din imediata vecinătate a lui Palo Alto, cu statut ambiguu, nici cartier, nici oraș de sine stătător. În 1999-2000, am putut vedea că East Palo Alto devenise oraș (fusese, cum se spune, incorporated), avea administrație și poliție proprii. Omuciderile se răriseră mult, o populație mexicană dezlocuia treptat majoritatea neagră, ba chiar începuseră și niște rudimente de societăți comerciale. Prosperul Palo Alto, între timp îmbogățit inimaginabil de noua „Goană după Aur” din Silicon Valley, plătea pe unii dintre polițiștii săi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dur Foucault - Derrida - Bourdieu, un model reducționist al ofertei intelectuale franceze, și poate fi extins modular, în funcție de „preferințe” și „orientări”: modulul marxist (cu valorile sigure, ca Sartre în încarnarea lui stalinistă de după 1945, dar și cu personaje ca instabilul - până la omucidere! - Althusser, precum și cu feluriți neomarxiști); modulul psihanalitic (centrat de regulă pe Lacan, cu relativ puține elemente din alte școli psihanalitice franceze); modulul feminist (cu Simone de Beauvoir ca figură precursoare, Le deuxième sexe fiind una dintre cele mai citate - deși
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și Dreapta se întâlnesc, ca într-un ritual carnavalesc: haine de seară, cină formală după muzică etc.; și un topos la fel de clasic, alături de muzica simfonică, al întâlnirii dintre cultura populară și comportamentul social alternativ/deviant, de la prostituție și homosexualitate la omucidere - a se vedea romane/filme ca Portocala mecanică, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atât de intensă este antipatia lui Bloom față de rock, încât el ajunge să compare festivalul de la Woodstock cu marșurile naziste! Asemenea aprecieri extreme
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
său libertinajul) propune și aici prezentarea nocivității asupra individului și societății, reglementarea prin lege a prostituției, taxe pentru concubinaj, ca și măsuri pentru îngreunarea divorțului, pedepsirea seducătorilor de minore și a traficanților de carne vie, asimilarea avortului și infanticidului cu omuciderea. Care sunt realitățile zilelor noastre? În spatele unor preocupări afișate și prezentate mai mult sau mai puțin formal, se face o reclamă agresivă în stil comercial, utilizând toate modalitățile de stimulare a consumului de orice fel, inclusiv prin asocierea senzual ă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
toate încercările pe care istoria umanității le-a cunoscut, s-au dovedit naive și chiar ridicole, indiferent pe ce plan au fost ele. Iată, de exemplu; cuceririle armate au eșuat la intervale variabile de timp, cele religioase au condus la omucideri în masă (citează aici Coranul și Talmudul), iar cele culturale cum ar fi; Panelenismul, Panslavismul, Pangermanismul sau Panmaghea-rismul au sfârșit lamentabil. Comunizarea omenirii, încercată în secolul al XXlea conform doctrinei marxiste, s-a încheiat în Europa (unde a și apărut
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]