2,025 matches
-
Acest scriitor, prin cărțile sale, inclusiv în volumul de debut, intitulat : “Mozaic “(versuri ), semnat împreună cu soția, apărut la Editura “Studia “, temperatura lirică, în care verbul sugerează un act de magie, și care se transformă în prozele sale, în subtile jocuri onirice, dublate de voluptoase imersiuni în imaginar. Poezia este pentru cei doi soți un mod de acțiune a sufletului ritmic- glas ce însoțește sinele în formare- drum în țara frumuseții. Așa cum descoperim în romanul “Catacombe “, ce a văzut lumina tiparului în
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
iese valoarea, cât dintr-un imagism avangardist și globmodern(noul curent apărut după postmodernism și teoretizat de Al.Florin Țene, încă, din 1997 ). O asemenea mentalitate izvorăște dintr-o tangență cu lumea fenomenală și din psihologia dezasperată, scoțând efect din oniric: “Se unduiau ușor/ În apa verde-albăstruie,/Păreau smaralde/Împăcate cu soarta lor.”( Lacrimi ).Sau: “A nins până la ușa sufletului./ Am încercat să dau nămeții deoparte,/Pentru ca inima să fie la adăpost.“ ( Urme...). Spre a stinge anxietatea lui adâncă, spiritual fuge
MENUȚ MAXIMINIAM SAU TRENUL CU METAFORE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382840_a_384169]
-
repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit din oniric o roadă-imagine, în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de treflă a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă-n romb stacojiu, părelnic mecanism al ceasului întors, strop de lavă prelins pe zidul de care pânza - casa
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
Voi folosi împotriva Magistratului chiar masa lui de manevră: cea mai stupidă dintre populațiile planetei! CRONICA INFAMĂ prinde contur. Al doilea capitol, Eldorado, e scris. § Ai visat-o pe Caravella. Acum ai o altă imagine mentală a ei. Trăiești experiențe onirice bizare. VOCEA ți se adresează și în somn: visul transferat - cu prelucrări - Eremitului; acum, apariția filigranată a unui personaj feminin. Te-ai trezit buimac. Ejaculaseși dormind; sămânța pe care o refuzi iubitei tale - pentru că stăpânești de mult arta Tao - fertilizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
te cunoșteau. Încercai, exasperat, să te prezinți, să le spui că tu ești Creatorul lor, că întâlnirea voastră era inevitabilă. Au crezut că ești vilegiaturist. Sau un șarlatan, încă unul. Te-ai trezit nervos. Ar fi fost interesant un dialog oniric, deparazitat de glasul Sursei. Ești singur; nu peste multă vreme, vei deveni un bătrân arțăgos. Nu-ți va mai intra nimeni în voie: vei încerca, poate, aidoma Romancierului, să hotărăști evenimentele imediate. Dar nu vei mai auzi VOCEA. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul siluetelor noastre dansante ca eșarfele palide ale Isadorei. Noi n-am avut știre de nici o speranță de viață la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a felului în care este structurată arhitectura stelară. Sesiză cele numai trei cuvinte în care s-ar putea descrie experiența rasei umane: Nu există nimic. Nu există nimic. Incredibilă acuitatea orgasmatronică a lui Clossettino. Deși rătăcind într-un teritoriu extrauman, oniric pentru un privitor extern, el putuse sintzetiza perfect, într-un gând - propoziție - axiomă cu dublă semnificație, tot ceea ce era definitoriu până în acel moment zbaterilor umanității. Văzu apoi, clar, urlând, răpus de simplitatea - cu atât mai greu de descifrat cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unde se întîlnește cu poezia. Suntem contemporanii lui Einstein care concurează pe Euclid în imaginarea de universuri abstracte, fatal trebuie să facem și noi (vezi sincronismul d-lui E. Lovinescu) concurență demiurgului în imaginea unor lumi probabile. Pentru aceasta, visul oniric este o nouă sursă de inspirație. Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență. Domeniul visului este larg și întotdeauna interesant de exploatat. În felul acesta înțeleg suprarealismul, care în cazul nostru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
democratice, ajunge la ideea de „Increație”datorită...„lutului nu prea bun, de calitate pentru a face om”, explicând astfel tarele societății. Dar în cap. „Pretindem veșnicia? Și dacă da, o merităm?”se simte tonusul omului real, plictisit de lumea ireală, onirică, ideală, omul care își exprimă deschis dorința normală, carnală „Eu vreau să strâng în brațe fata nemorgană; vreau să strâng trup’șor concret, nevirtual și neabstract!”sau „Cu cât urăsc mai mult , cu atât iubesc mai mult ce-i pământesc
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
bogatele și revelatoarele sale “arhetipuri”, atât de caracteristice. Și, ceea ce este însă mai prețios, uneori sensibilitatea să aproape feminină ajunge la muzicalități tot mai discrete, de o armonie tot mai savanta, în care densitatea plastică se împacă, fuzionează, cu diafanul oniric.” Nicolae Argintescu Amza ,,Siguranța ductului e magistrală, finețea valorilor de tonuri acromatice se îmbină cu decizia coloriajului, în tonuri cromatice supraadăugate, care concura la construcția compoziției fără să nege sintaxa limbajului atonal predilect folosit, de efect pur acromatic în cadrul cromatismului
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
De iubire cu înfrunzire în focul-oglindă», recenzie la volumul de poeme, «Înfricoșata iubire sau statuile iubirii», de Marian Barbu; «Cuvinte-căprioare îmblânzite în cleștar», recenzie la volumul de poeme, «Cuvântul - neîmblânzitul cleștar», de Marian Barbu; «La cules de fructe din livadă onirica» - recenzie la volumul de poeme, «Aproximări soresciene», de Marian Barbu; «Lecții de balet la templul cu „tigrișori-semnificanți“», recenzie la volumul de versuri «Bietul Templu», de Marcel Turcu; «Lirism și „fiice ale ideilor“ din auriculul stâng», recenzie la volumul de poeme
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
vulg, de limbajul de gang și de șanț, prea puțin muzicală. Ignorând faptul că poezia înseamnă și eufonie, ritm, muzicalitate, chiar dacă e scrisă în vers alb. Ipostazele surprinse de autoare sunt de domeniul fanteziei, o fantezie debordantă, densă, cu inserții onirice, dar cu rădăcinile în realul acesta acerb care nu ne lasă timp și nici spațiu pentru visare. Nu există clișeistică, autoarea nu calcă pe cărări bătătorite, ea preferând suișurile pe potecile proprii, îndeosebi în ținuturi virgine, necercetate nici măcar de temerarii
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
cimitir, în stilul său, psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare și tradiții, este prin
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
mai banal, la prima vedere, o bijuterie literară. Dragostea cu toate valențele sale, natura ca sursă de inspirație nemuritoare și fiecare dintre persoanele cu care interacționează în lucrarea sa de muritoare, formează, laolaltă, un material numai potrivit pentru construcția poemelor. Oniricul dublat de realitatea imediată sunt alte trepte pe care poeta urcă spre partea de sus a piramidei din sticlă casantă, dar atât de fascinantă a declamației; poemele Georgetei Resteman sunt ca un fagure de cântare, ele au un sens mai
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
stari creative? Cum ne transformăm când versurile se aștern pe hârtie, iar ființa se rătacește în infinite spații imaginare? Cine suntem în acele clipe de răsfăț spiritual? Simțim doar că ne metamorfozăm, undeva la răspântia dintre dimensiunea reală și cea onirică. Volumul de debut al Andreei - Maria Dănilă, Femeia de zăpadă, apărut la Editura Armonii Culturale(2011) , în colecția Lirik, devine un intercesor între diafanele spații eterice și contingentul aromonios, receptat prin cele mai discrete trăiri. Structurată dual, Femeia de zăpadă
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
Dănilă, Femeia de zăpadă, apărut la Editura Armonii Culturale(2011) , în colecția Lirik, devine un intercesor între diafanele spații eterice și contingentul aromonios, receptat prin cele mai discrete trăiri. Structurată dual, Femeia de zăpadă și Monolog acvatic, lucrarea îngemănează lirismul oniric cu proza poetică reflexivă, pătrunde în cele mai tainice locașuri ale sufletului receptorului:”Alerg desculță prin vise ... e un labirint al dorințelor nespuse, refulate. Speranțele îmi mângâie gleznele ca niște fire tinere de iarbă. Simt miros de viață, de flori
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
spațiul” (dans eteric), panorama lumilor interstițiale: „trecutul și prezentul sunt fețele aceluiași eu/ trăiesc acumul și departele înt-un singur punct/ extind cunoașterea să-mi verific ființarea/ pun la ochi binoclul și exersez jocul de perspective/ într-un ritual halucinant” (stare onirică), iubirea hemografică și metafizică:”atingerile sunt dincolo de piele/ totul mai departe de pura stare fizică / către doze de sublim și extatic/ prin minte prin sânge prin spirit (ars amandi), jocul imaterial al cuvintelor: „și cuvintele cad/ de pe sârma ghimpată a
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
reflectării ființei umane în care este păstrată esența memoriei originare), întrucât el [Eul] simte că se află sub semnul setei metafizice. Prin expansiune, Eul ideal investește, cu o aură simbolică, și toposul oglindit în titlu; aspirând astfel la tainicele hiperspații onirice. Odată cu posibilitățile sporite de înălțare spre o vedere superioară, „Ochiul somnului“ (prin care privește Eul ideal), ipostaziat, se identifică cu „Darul iubirii” ancestrale, ale căror energii abundă în proiecții erotematice. Deși pare a fi un paradox, la această dimensiune, împărat
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Ce rost să mai strig timpului, / acestei lumi inerte și surde? / când nu mai pot găsi / lacrima din ochiul timpului / iar sufletul lumii / s-a stins în aduceri-aminte?!” (Cui să strig?). Pentru a face mai transparentă relația dintre subiectulși obiectul oniric, într-un alt spațiu imagistic, evocator, generat de predispoziția poetică, limbajul dezvelește esența nudă a timpului interior, întru ivirea altor sensuri: „Timpul meu unic, /aparte de celelalte timpuri, /s-a scurs așa de încet/ pe lângă mine, / încât nu mai știu
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
în volumul Nunta Cuvintelor, poezia “Lupta cu visul” în care poetul „nuntirilor lirice”, N.N Negulescu investește cuvântul poetic cu o semioză infinită, cu o multiplicare infinită a semnificațiilor metaforice care își au originea în vis, mai exact, în spațiul oniric, interior, al sufletului poetic: “....parc-aș fi schimbat în cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă doare /Universul.” Ca și la Eminescu, la poetul modern al infinirii, Nicolae N.Negulescu, limbajul poetic se”cunună”, ca într-o nuntă
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă doare /Universul.” Ca și la Eminescu, la poetul modern al infinirii, Nicolae N.Negulescu, limbajul poetic se”cunună”, ca într-o nuntă lirică, cu limbajul visului.Referindu-se la această nuntire onirică, criticul George Călinescu afirma: ”când Eminescu face versuri, el a și început, figurat vorbind, să doarmă, să pătrundă în acea lume bolborosită a sunetelor auzite dinlăuntru.”( G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, ed. Minerva,București,1986) Astfel, versul are o
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
această îngemănare, care face fuziunea între poem și grafică în opera sa literară. „Fiind” este cea mai recentă carte semnată de Theodor Răpan și a apărut la Editura „Semne” din București. Pentru a o citi, a intra în atmosfera adesea onirică, ai nevoie să te plasezi într-un spațiu baroc, fie el și imaginar, să uiți de lumea mercantilă și zgomotoasă, în care trăiești și să plutești pe vers spre mirabilul tărâm al virtuților aproape utopice, dar care devin Poezie! „Fiind
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
Ritmurile pământului filtrate prin inocența simțurilor cheamă binecuvântarea cosmică unite prin „Inelul de iarbă”, precum în arghezianul poem „Logodnica”. Prin personaje, alter-egouri ale autorului acestui roman, ale scrierii romanului, imaginate în medii și situații diverse, de la „geografii reale” la spații onirice ori ficțiuni cvasi-mistice, autorul experimentează nevoia de cunoaștere absolută. Fire imaginativă autorul trăiește un puternic conflict interior între chemarea iubirii maritale și jocul erotic al seducției, filtrate prin spiritul autoanalizei lucide al conștiinței. Iubirea ca experiență totală în diversitatea identității
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]
-
două apariții este continuată de volumul „Pământul îngerilor” și se constituie într-o adevărată frescă a societății românești din ultima jumătate a secolului XX, veritabilă cronică a unor destine umane complexe. În creionarea personajelor sale, autorul este atras de atmosfera onirică, fantastică, procedee ce-i permit să descopere mai bine laturile întunecate ale existenței umane și să pună în evidență situațiile extreme la care omul este supus. Este întruparea fantastică a principiului care îl nefericește , dar care, în același timp, îi
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]