3,282 matches
-
reprezintă Țara, la bine și la greu, apreciindu-le victoriile și înțelegându-le frustrările. Suntem oameni, nimeni nu este perfect! Oficialitățile de astăzi ignoră valorile naționale, acceptă denigrarea sau chiar condamnarea lor, aduc osanale unor trădători de țară și acordă onoruri nemeritate celor care nu au făcut nimic pentru România. Români, prețuiți-i pe cei care merită și apărați-i! La mulți ani, Cătălina! „Și mâine e o zi!” (Maria Diana Popescu și Ion Măldărescu). „15 august 2016 A fost o
Oceanul de amărăciune al Cătălinei Ponor [Corola-blog/BlogPost/92876_a_94168]
-
și a deschis porțile Armatei Roșii și comunismului în țară. Fie-i țărîna ușoară!, cum spunem noi, creștinii. A fost o mamă ca atîtea miliarde, tot respectul pentru asta! Dar... Atît! Însă, ca să fie înmormîntată în pămîntul patriei române, cu onoruri militare și cu doliu național, să li se construiască un mausoleu în cetatea istorică de la Curtea de Argeș, e un afront mult prea mare și de neîngăduit adus Istoriei Românilor și marilor personalități românești care au fost conduse la groapă cu tristețea
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
a adus pe cap această gașcă de fripturiști care se autointitulează nobili și regi și prinți imaginari ai unei republici, o gașcă de oportuniști, veniți în țară cu pretenția retrocedării unor domenii care nu le aparțin, veniți după pomeni și onoruri nemeritate? După cum se spune în popor, prost nu este cel care cere, ci acela care dă! „Prostia e la modă, mulțimea o inghite mereu” Ce funeralii naționale, ce onoruri militare, dacă Ana nu a fost nici măcar cetățean român? Auziți, înmormîntare
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
retrocedării unor domenii care nu le aparțin, veniți după pomeni și onoruri nemeritate? După cum se spune în popor, prost nu este cel care cere, ci acela care dă! „Prostia e la modă, mulțimea o inghite mereu” Ce funeralii naționale, ce onoruri militare, dacă Ana nu a fost nici măcar cetățean român? Auziți, înmormîntare cu reguli și interdicții drastice, de te crucești! Fără telefoane și drept de fotografiere, fără copii în cărucior, fără sacoșe, fără țigară aprinsă, fără genți, cu buletinul la purtător
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
câștigat nu numai un mare premiu european de poezie, ci mai ales prețuirea poetului F. Mistral și a intelectualității europene. Bardul de la Mircești a fost tratat că un rege chiar pe pamant francez, i s-au acordat cele mai înalte onoruri, a fost tradus..... Oare, doar din ”perspectiva românească”, Alecsandri, Eminescu au fost așezați sus, în ”panteonul mondial” ? Constatăm cu regret fie lipsa de informatie a domnului profesor Lucian Boia, fie o greșită interpretare a datelor istorice. Domnia să își închipuie
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
vii, plantații cu pomi fructiferi, păduri, iazuri cu pește, plus mori și mici fabrici de prelucrare a produselor agricole. Conacul Corbenilor era, de fapt, un adevărat castel, cu zeci de Încăperi și de două-trei ori mai mulți slujitori, care făceau onorurile casei cu pricepere și rafinament. La vânătorile cu șoimi, câini și hăitași organizate de bătrânul Corbu luau parte, adesea, personalități importante din elita politică și din armata română, inclusiv obișnuiți ai casei regale. Petrecerile care Încheiau expedițiile cinegetice durau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s-au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență pînă la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sînt produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și cîte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande, care În povestire creează o atmosferă ce amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați-mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi-aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST-SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dreptul la adăpături, fără vreo plată.” Procesul-verbal nu a fost semnat și de delegatul sătenilor, decât cu specificarea „Osebită părere”: Subsemnatul, în calitate de delegat al locuitorilor din comuna Filipeni, nefiind mulțumit de mai multe puncte de vedere de hotărârea dat de onor Comitetul de Ocol de împroprietărire, relativ la înființarea izlazului comunal, semnez procesul-verbal, rezervându-și dreptul de apel la Comisiunea Județeană de împroprietărire.” Nici comisia județeană, analizând, în 1922, modul în care s-au constituit cele 13 ha completare la izlazul comunei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acolo, unul după altul, elogiul funebru a douăzeci și șapte de persoane, printre bărbați și femei, și vreun copilaș încă fără istorie. Că soldaților necunoscuți nu le sunt deloc necesare numele pe care le-au purtat în viață pentru ca toate onorurile, cele care le sunt datorate și cele ocazionale, să le fie acordate, foarte bine, dacă vrem să convenim la acest lucru, dar acești defuncți, în majoritatea lor de nerecunoscut, doi sau trei dintre ei urmau să fie identificați, dacă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intensitatea trăirii. Am încuviințat din cap. M-am întrebat dacă bietul om a fost declarat falit sau călcat de un omnibuz. — Nu ți se pare îngrozitor? Și-a părăsit nevasta. Cu siguranță că dra Waterford simțea că nu poate face onorurile cuvenite subiectului ei acolo, pe marginea trotuarului străzii Jermyn, și, ca artistă ce era, mi-a aruncat pur și simplu în obraz faptul frust, declarând că nu știe nici un fel de detalii. La rândul meu nu puteam să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
subiectului ei acolo, pe marginea trotuarului străzii Jermyn, și, ca artistă ce era, mi-a aruncat pur și simplu în obraz faptul frust, declarând că nu știe nici un fel de detalii. La rândul meu nu puteam să nu-i acord onorurile cuvenite, presupunând că circumstanțele banale ale întâlnirii ar fi împiedicat-o să-mi dea amănunte; dar ea s-a arătat foarte încăpățânată. — Îți repet că habar n-am de nimic, îmi spuse ea ca răspuns la întrebările mele agitate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care el personal le-a irosit, l-ar fi înrâurit pentru a părăsi totul și a se supune tiraniei divine a artei. Cred că ar fi fost ceva ironic în portretul bătrânului plin de succes, de bogăție și încărcat de onoruri trăind prin altul viața, pe care el - deși știuse că este partea cea mai bună - nu avusese totuși puterea de a o duce. Realitățile însă erau mult mai plate. Abia ieșit din școală, Strickland intrase funcționar în biroul unui broker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urmă a fost ales într-un post de conducere și avea cariera asigurată. În măsura în care se poate prezice cât de cât ceva în treburile oamenilor, era sigur că acesta se va ridica până la culmile cele mai înalte ale profesiei. Îl așteptau onorurile și bogăția. Înainte de a-și prelua noile îndatoriri a dorit să-și ia o vacanță și întrucât nu avea mijloace financiare s-a angajat ca medic pe un cargobot care făcea curse în Levant. De obicei aceste vase nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
luat masa la un prăpădit de restaurant italienesc de pe Westminster Bridge Road. Iar acum Alex Carmichael era consultant la cinci sau șase spitale. După câte cred, câștiga zece mii de lire pe an, iar rangul de cavaler era doar primul dintre onorurile care în mod inevitabil aveau să-i fie hărăzite. — Da, m-am descurcat binișor, mi-a răspuns el. Dar marea ciudățenie este că toate acestea le datorez unei singure lovituri norocoase. — Ce vrei să spui? — Ia zi, îți mai amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu ele, vânzâdu-le regimentelor care le luau locul și tot așa. Un caz aparte. Comerțul te face om. Nici în perioada de după război nu i-a mers rău deloc. A priceput foarte repede frenezia cu care autoritățile doreau să aducă onoruri celor morți în luptă. Bassepin și-a extins comerțul și vindea statui de soldați din fontă și cocoși galici la tonă. Toți primarii din est se băteau pe luptătorii lui încremeniți, cu steagul ridicat și pușca pregătită, care erau desenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care-ai spus-o până acum. - Ba nu, nu e idioată. E absolut plauzibilă. Dacă ați fi urmat un colegiu, v-ar fi izbit faptul că unii băieți de acolo muncesc de două ori mai mult pentru o sută de onoruri lipsite de importanță decât muncesc studenții care trebuie să-și plătească școlarizarea. - Puștime... jocă de copii, a pufnit secretarul. - Nici vorbă - decât dacă suntem cu toții copii. Ați văzut vreodată un adult care Încearcă să intre Într-o societate secretă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a obedienței și dependenței față de o transcendență juridică, de o morală normativă, iată imperativul categoric al hedonismului antiphonian... Adevăratele plăceri nu se află în tabăra artificiului cultural sau a ordinii societale. Nu civilizația dă măsură hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nici o legătură cu artificiile propuse de social pentru a supune și a poseda individualitățile aservite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența ei dacă ești cunoscut sau recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte, îndemnuri, propuneri serioase: excelența indiferenței față de bani și de avuții; condamnarea onorurilor și a considerației pentru semeni; recuzarea tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei noastre persoane; natura soteriologică a filosofiei; rolul cardinal al educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
face deosebirea între plăcerile bune și cele rele. Plăcerile rele, cele ale omului de rând, țin de a avea: a te căsători, a face copii, a întemeia o familie, a căuta să câștigi cât mai mulți bani, a râvni la onoruri, a aspira la bogăție, a viza o reputație, a spera la celebritate, a-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu-i departe de a considera sexualitatea ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, vom zice... în sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se schimbe pe sine, discipolul lui Epicur se desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara lumii pune o problemă: comunitatea o rezolvă, oferind aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]