1,499 matches
-
despotismului care a continuat să domnească netulburat În România. Mircea Mihăieș: Așadar ei au preluat strategia țăranului șiret care era Ceaușescu și au raționalizat-o conform propriilor necesități, până la urmă, nu neapărat convergente. Vladimir Tismăneanu: De aici și simpatia pentru ontologia națională pe care o propune Constantin Noica. Nu Întâmplător, În cartea de memorii a lui Niculescu-Mizil există un pasaj În care acesta vorbește despre o Întâlnire sau o recepție de la restaurantul „Frații Chivu”, la care participau - nu vreau să-l
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El Îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar. El se așază nu În perspectiva creaturilor, ci În perspectiva Treimii. Iată desfășurarea Întregului raționament! Dacă totul a fost făcut prin Fiul (Ioan 1,3), atunci cum se poate spune că unele entități
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
reproșează acestei „noi teologii” că Încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului, și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel. Scandalul declanșat și Întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Sibiu, 1998); E. BARTOS, Deification in Eastern Orthodox Theology. An Evaluation and Critique of the Theology of Dumitru Stăniloae, 1999; Ch. MILLER, The Gift of the World. An Introduction to the Theology of Dumitru Staniloae, Edinburgh, 2000; S.E. ROGOBETE, O ontologie a iubirii. Subiect și Realitate personală supremă În gîndirea Părintelui Dumitru Stăniloae, Iași, 2001; J. HENKEL, Eros und Ethos. Mensch, gottesdienstliche Gemeinschaft und Nation als Adressaten theologischer Ethik bei Dumitru Stăniloae, Münster, Hamburg, Londra, 2003 (trad. rom., Îndumnezeire și etică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scenariul ca instrument metodologic nu este decât un efort sistematic de a genera contexte plauzibile, prin analiză și imaginație, În care dezvoltările posibile pot fi testate sau, cel puțin evaluate și discutate. Scenariile se referă la tărâmul posibilului: așadar, aparțin ontologiei lumilor posibile, psihologiei și epistemologiei contrafactuale și gândirii experimentale. Scenariile pun În evidență diferite aspecte ale „istoriei viitoare” și o pot face În diverse forme. Dar indiferent de tipul de scenariu, există câteva funcții generale ale acestora: 1) iau În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
4; Maria Vodă-Căpușan, Mircea Braga, „ Când sensul acoperă semnul”, TR, 1985, 38; Adrian Marino, Note critice selective, TR, 1985, 52; Dan C. Mihăilescu, Jurnal de idei, ST, 1985, 12; Adrian Marino, Ideocritica, TR, 1987, 35; Ion Dur, Reflecții hermeneutice asupra „ontologiei” spiritului românesc, „Revista de filosofie”, 1988, 4; Piru, Critici, 135-138; Ioana Bot, Criticul in fabula, TR, 1993, 15; Constantin Cubleșan, „Pe pragul criticii”, ST, 1993, 5; Dicț. scriit. rom., I, 355-357; Ștefan Dărăbuș, Lecția criticii, TR, 1998, 9-10; C. Rogozanu
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
1941, 238-243; Papadima, Creatorii, 84-92; Micu, „Gândirea”, 168-176; Constantin Georgiade, Despre filosofia de inspirație țărănească a lui Vasile Băncilă, „Revista de filosofie”, 1990, 1; Steinhardt, Monologul, 329-338; Dicț. scriit. rom., I, 232-234; Alexandru George, Întâlniri, București, 1997, 144-147; Constantin Mihai, Ontologie și redescoperire, CL, 2000, 11; Popa, Ist. lit, II, 1058-1059. V.P.S.
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
ieși din această situație, fără Însă a reuși. Există o Întreagă mitologie a chinului, pe care psihanaliza Încearcă să o interpreteze prin semnificația sa simbolică. Deși pare absurd, sensurile simbolice ale chinului sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lor religioase. Mitul consemnează apariția unei noi "situații" cosmice sau a unui eveniment primordial, fiind așadar, întotdeauna, relatarea unei "creații": mitul spune cum anume s-a făcut un lucru, cum a început să fie. Iată de ce mitul este legat de ontologie, pentru că nu vorbește decât de realități, de ceea ce s-a petrecut cu adevărat, de ceea ce s-a manifestat din plin. Este vorba, fără îndoială, de realități sacre, pentru că sacrul este realul prin excelență. Nimic din ceea ce ține de sfera profanului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prezența omului în Lume: criza existențială este de fapt "religioasă", pentru că ființa se confundă cu sacrul, la nivelurile arhaice de cultură. După cum am văzut, Lumea se întemeiază pe experiența sacrului, și cea mai elementară dintre religii este înainte de toate o ontologie. Cu alte cuvinte, în măsura în care este rezultatul nenumăratelor experiențe existențiale, inconștientul nu poate să nu semene cu diferitele universuri religioase. Căci religia este soluția exemplară a oricărei crize existențiale, nu numai pentru că se poate repeta la nesfârșit, ci și pentru că este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-se simțul esențial al receptării, critic-realizant față de natura spectaculară a faptului artistic. Un simț indispensabil unei critici, să nu uităm, luminate, videopedice, receptor adecvat al închipuirii creației. Fundamentală dintr-o anumită perspectivă estetică, privirea nu este mai puțin echivalentul unei ontologii a actului creator, nu doar mecanism al acesteia, ci ea însăși o adevărată natură genetică. Revelatoare în acest sens nu este numai opera critică a lui Ibrăileanu. Romanul său, Adela, este într-un fel rezumatul unei istorii a privirii creatoare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Înainte de a-i adresat lui Zare un zâmbet care semăna perfect cu o Înjurătură de mamă.) Dar ce Înseamnă când răspunsul unui filosof la problemele vieții constă În porunca tăcerii decât recunoașterea falimentului filosofiei sale? (G. Lukacs despre Wittgenstein, În Ontologia existenței sociale, vol. 1, p. 93, Editura Politică, București, 1982) ( Se mutară apoi pe terasa dinspre mare a restaurantului. Era răcoare, dar țânțarii mișunau nestingheriți. După ce fură serviți cu ficat de porc și cârnăciori oltenești, cu vin roșu și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tulburi în care trăim e lipsa caracterului. Or, a învăța e a lucra credința că ești om, în acord cu tine, cu ceilalți, cu Absolutul. Soluția: înapoi la a învăța cu semnificație pentru a fi cu semnificație! Intrinseca legătură între ontologie, gnoseologie și axiologie. Evocarea paideică la V. Fetescu depășește demersul asociaționist de apropiere a imaginilor, simplă acțiune de proximitate. Ea realizează un acord, o fuziune energetică de rezonanță. O simplă întâmplare, ceva din câmpul real, din imediatitate îi prilejuiește autorului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
diferite înfățișări pretutindeni în afara - și chiar în interiorul - comunităților „tradiționale”, iar ospitalitatea era diplomația curentă de raportare la acesta, care putea duce, după caz, la asimilare, la conviețuire pașnică sau la ostilitatea războiului ori a îndepărtării. Referința de bază rămînea totdeauna ontologia proprie ; iar în cazul nostru aceasta era aceea de țăran, adică de om al pămîntului. Semnificativ în toată această poveste rămîne faptul că ceva din această referință pare să mai dăinuie încă în inconștientul unora dintre oamenii noștri de la țară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rîndul devin o viață într-un camion, mutatul capătă dimensiuni ontologice. Iar cînd părăsești casa ta pentru a te muta în casa lor, unde au trăit și murit părinții tăi și unde tu ai refuzat dintotdeauna să locuiești vreodată, această „ontologie” începe să fie bîntuită de stafii și are nevoie de exorcizări. A trebuit să fac mai întîi curat în casa alor mei. Organizare de șantier. Împovărătoare impietate. A trebuit să arunc din lucrurile lor pentru a face loc lucrurilor mele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
însuși să fie pus în discuție de instanța pe care o arată și de întrebarea pe care o adresează. Conexiunea dintre omul simbolic și omul hermeneutic se completează astfel cu identificarea omului hermeneutic cu «homo viator». Ajunși la acest punct, ontologia nu ne abandonează, cum observă, cu durere, Sartre. Dimpotrivă, ne aflăm la începutul unei noi ontologii semantice. Expresia «homo viator» este inspirată de Sfânta Scriptură, fiind și titlul unei cunoscute opere a lui Gabriel Marcel. «Homo viator» este cel ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care o adresează. Conexiunea dintre omul simbolic și omul hermeneutic se completează astfel cu identificarea omului hermeneutic cu «homo viator». Ajunși la acest punct, ontologia nu ne abandonează, cum observă, cu durere, Sartre. Dimpotrivă, ne aflăm la începutul unei noi ontologii semantice. Expresia «homo viator» este inspirată de Sfânta Scriptură, fiind și titlul unei cunoscute opere a lui Gabriel Marcel. «Homo viator» este cel ce se consideră un călător pe drumurile acestei lumi. Este opusul omului dogmatic și al omului posesiei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
interpreta fără oprire. Este omul problemei, al căutării neîntrerupte, al disponibilității. Un astfel de om vine de departe și este în călătorie spre un țel îndepărtat. Din toate aceste conotații reiese clar despre ce tip de om vorbim și ce ontologie se subînțelege în prezența sa: un om pascalian, sinteză dintre finit și infinit; un om situat într-un orizont în care nu se poate epuiza pe sine și în călătorie spre o destinație despre care poartă în inimă o mărturie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sens nuanțat. Reluând o tematică dragă lui Edgar Morin, într-o societate complexă trebuie să știm să înțelegem fenomenele în întreaga lor complexitate. În acest domeniu, așa cum am spus-o deja, există un raport de încleștare între substanțialism și moralism. Ontologia care le este comună este întotdeauna în căutarea unei "cauze supreme", primă și ultimă. Or, așa cum ne arată observația, prezentarea fenomenologică a vieții cotidiene, totul este în mișcare, totul fluctuează. Ceea ce, stricto sensu, complică simpla cauzalitate. Socialitatea, aceea a "lumii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
locul lor, nu este inutil să îi amintim originea. Adică, așa cum o indică bine Georges Steiner, alunecarea în metafizica occidentală, de la o ființă infinitivă la o ființă pe care o vom nominaliza. Ceea ce ajunge la un substanțialism rigid. La o ontologie închisă. Henri Lefebvre, în felul său, nu spune altceva când arată cum "inteligența aristotelică" degenerează în "Ființă personală"74. Dumnezeul unic, și am putea adăuga Individul contractului social, Cetățeanul responsabil al societății raționale. Marele ideal al Bisericii este chiar acela
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
desemna în greacă Ființa în sensul larg, era să spun vag, în orice caz cuprinzător. Și când este tradus de Părinții latini (Tertulian) prin "substanță", capătă un sens mult mai fix75. Prin aceasta este precizată alunecarea ontogenezei dinamice spre o ontologie mult mai statică. Ceea ce este în joc în viața socială este chiar luarea în seamă a forței lucrurilor. Un alt mod de a vorbi de dinamică. "Forța lucrurilor" exprimându-se tocmai asupra depășirii dihotomiei bine/rău, bun/prost și a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
valorificare a aspectelor vieții sociale, Gusti afirma: "Ne trebuie cu orice chip un muzeu în aer liber, în care standurile să fie case întregi, țărănești, ele însele piese de muzeu, casele fiind așezate ca un sat adevărat [...]. Muzeul reprezintă o ontologie sistematică a tuturor tipurilor de gospodărie din toate locurile locuite de români. Intrînd în oricare din case și stînd de vorbă cu oamenii de acolo, ai impresia că te afli nu în București, ci undeva departe în țară [...]"47. Muzeul
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Suprem. Capitolul 2 Relația Suflet trup Opoziția suflet-trup, echivalentă cu cea dintre principiile spiritual și material, este fundamentală în istoria filozofiei, Macrobius încearcă să o rezolve în cadrul sistemului neoplatonician, al cărui adept este, apelând la mai multe domenii filozofice, etică, ontologie, metafizică. Relația dintre suflet și corp presupune două nivele de referință: raportul Sufletul Universal Corpul Universal și sufletul uman corpul uman, fiecare implicând anumite destinații și diferențe în modul în care se produce uniunea între cele două principii material și
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
certitudini, de liniștea Edenului pierdut și căruia va continua să-i caute „la route de l’éternel retour et la porte de l’entrée”..., ca să parafrazez atâți istorici ai religiilor care au făcut din nostalgia Paradisului un mit al ontologiei lumii iar martirul, filosoful și poetul de geniu Nichifor Crainic intitulându-și o carte de răsunet cu această sintagmă: “Nostalgia Paradisului”. Gheorghiță Savel simte cum durerile naționale nu i le micșorează pe cele personale, are momente când îl copleșesc chiar
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Sacrului în sensul mai puțin echivoc al cuvântului); aș spune că acestea din urmă sunt urzeala puternică a identității sale, care este de natură sacramentală; într-adevăr, este o identitate de natură umano-divină, după cum este fiecare realitate sacramentală. La această ontologie a harului, creată de hirotonirea sacră, care fundamentează și structurează persoana preotului, trebuie să corespundă o „psihologie” a harului care îi permite preotului - la diferitele nivele ale vieții sale - să se simtă și să acționeze după ordinea ființei sale, pentru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]