1,074 matches
-
de a surprinde esența participativă a cunoașterii. Sinoadele ecumenice exprimă adevărul dogmei, nu se angajează dialectic în descoperirea lui. În creștinism, legea formulării adevărului nu diferă de principiul revelației sale. Pe scurt, între un conciliu și o șezătoare, vlădica și opinca se întâlnesc cu aceeași nevoie de celălalt. Biserica nu aderă la o concepție esoterică despre adevăr și nici nu privilegiază disprețul elitist pentru vulg. Adevărul nu reprezintă un reper absolut incomunicabil, fără să fie reductibil la enunțul de tip pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iar cel președinte a zâmbit șiret — Cum vă văd la față, parcă v-ar cam place Dacă-n satul vostru vă mișcați Încet Și-ascultați chiaburii, colectiv nu-ți face. (Ă). Toți din Colectivă poartă haine noi Nu mai vezi opincă, țoală zdrențuită Ne gândim acasă - ni-s copii goi Casele ni-s goale, vita hămesită. (Ă). Am văzut de toate, am văzut minuni Am șezut la masă până către seară Când pe boltă stele răscolesc tăciuni Și alene luna prinde
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Istrati), Temelia (Eusebiu Camilar), Pâine albă (Dumitru Mircea), Ogoare noi (Aurel Mihale), Nepoții lui Horea (Petru Vintilă), Bărăgan, 3 vol. (V.Em.Galan), Setea (Titus Popovici), numeroasele nuvele și povestiri ale lui Suto Andras -circa 20 de volume (Pornesc oamenii, Opinca nouă, Cireșe tomnatice, Nuvele alese), nuvelele lui Marin Preda (Desfășurarea, Ferestre Întunecate, Îndrăzneala) ș.a. Epica r-s a actualității (inclusiv reportajul literar ) abordează, În paralel, și alte sectoare : canalul (Drum fără pulbere, roman, 1950, de Petru Dumitriu), șantierul și hidrocentrala
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
observat comportările, gesturile, atitudinile țăranilor muncitori, ceea ce i-a ajutat apoi la crearea autentică a personajelor. Totdeauna când acțiunea se petrece la țară, în teatrul practicat de burghezie, țăranii apăreau în costume naționale, cu floricele la pălărie și zurgălăi la opincile noi-nouțe. Atmosfera rustică» era improvizată cu ajutorul fluierului ciobănesc, al tălăngilor și al lătratului de câini din culise. Aceasta era viziunea deformată, reacționară a sămănătorismului asupra satului, foarte convenabilă scopurilor politice ale burgheziei. Având de-a face cu un text nou
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
1872), O escursiune pe munți (1878). Cu veleități de dramaturg, A. include în repertoriul teatrului pe care îl înființase la Câmpulung și comedii proprii: Coconul Panaiotache, Neaga rea sau Găina cântă, nu cocoșul, Boierul Vlăduță sau ș-a spart dracul opincile, Pețitorul (Samsarii de căsătorii). I se mai reprezintă dialogul în versuri Trâmbița Unirii, publicat în 1860 împreună cu o altă piesă care preamărea Unirea. Implicații politice și trimiteri autobiografice se află în piesa Carbonarii (1873). De altfel, în cronici dramatice, dar
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
jumătate serviciul de pază prezidențială...”. Mircea Mihăieș: Sunt lucruri pe care nu le-ar fi cerut nimeni. E normal ca un șef de stat să aibă un anumit statut, pentru că ne reprezintă, și vreau să fiu reprezentat onorabil, nu În opinci! Era limpede că nu avea ce altceva să ofere. Alegerile au fost câștigate dintr-o Întâmplare, dintr-o dorință populară de a vedea și altceva, dar acel altceva era un lucru fără coloană vertebrală și, după cum s-a dovedit, chiar
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a cui să fie ! - De ce-ai lăsat-o, măi, în trifoi ? Nu vezi că-ți piere vita ? Ochii copilului se făcură mari și tăcuți. Nu înțelegea. între timp, de la alte vite, se apropie un băiat subțirel și nalt, cu opinci late de gumă. Avea o față mică, delicată, de fată, cu spumă neagră de mustăcioară și ochi limpezi, prostuți. - Tu de-a cui ești, măi ? Băiatul vorbi gros : - De-a lui Dumitru Ciursă. - Ia trage o fugă până la Costan și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
briciul, că sufli pe el puful și-l despici în lung. - Bine-ar fi de n-ar fi lumea strâcată, rămâne Soltana la vechea ei constatare. Acu am ajuns ca cânele țărănesc și ca calul țigănesc. Mai auzit- ați de opincă ? Mie îmi plac, că-s ușoare la mers și cu gurguiul în sus. în pantofii de-au ieșit acu toate baligile le stârnești pe drum. - Și mâncarea al’dată era mâncare, întări cu avânt Gafton. țin minte, bătrâna mea punea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Lângă el, în ușă, apăru un om cu nasul vesel ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând sania de pe care un om stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu roș. O pălărie neagră și mare putea, la nevoie, să mă apere și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a sosi/ La Sempronia cea aleasă și frumoasă./ Tu-mpărate să m-asculți/ Și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a sosi/ La Sempronia cea aleasă și frumoasă./ Tu-mpărate să m-asculți/ Și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
asupra acestor chestiuni. În fine, s-a Întâmplat ca la debarcader să sosească din Olanda un transport de alcool Royal. La noi, marca aceasta de spirt are mare căutare. Toți Îl beau, de la mic la mare, cum se spune, de la opincă la vlădică. Spirtul e ieftin și bun. Din antrepozite, alcoolul se „evaporă“ pe sub mână. Așa că pe unde mergi, la orice colț de stradă, vezi vânzători ambulanți distribuind clandestin Royal Îmbuteliat În sticle obișnuite sau de plastic. Unii Îl beau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acoperișul zbârlit al căsuței prăjina lungă cu vârf de fier la capăt, o puse pe umăr și porni cu pași îndesați pe malul năsipos, în susul apei. Înțelesese în urmă și grădinarul despre ce e vorba. Ridicându-și șalvarii cafenii și opincile mari, pășea cu luare-aminte peste straturi și venea după noi. Dintr-o înfundătură de mal, din când în când, doi flăcăuași ridicau până la piept trupurile. Ne făceau semne cu mâna, își tot întorceau capetele spre apă; dispăreau și iar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parte pe cineva care i se pusese în cale, și căută prin unghere torba, cornul, pușca și baltagul. Trase pe mâneci repede sumanul, își îndesă în cap o căciulă veche și ieși în ogradă făcând pași mari și lunecând cu opincile prin hleiul desfundat. Capauca Moța, lângă cotlonul ei din colțul casei, începu să se zbată în lanț și să schiaune cu jale. Gavril se opri, în cumpănă, cu capu-ntors spreea: Las-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au găsit și m-au lăsat trei rânduri de stăpâni... Și la mulți băietani trudiți, ca dumneata, am dat eu apă... Le-am dat - ca să am și eu cu ce mă răcori pe ceea lume... Grăind așa, pășea mărunt, și opincile-i nerase de porc fâșâiau prin bătătura uscată. Cămeșoiu-i de câlți fâlfâia în bătaia vântului, prea larg pentru trupu-i pitic și slab. Coșerele largi și nalte rămaseră la o parte cu șopronul în care câțiva oameni vânturau și ciuruiau pâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rămase mirată în fața străinului. Fără voie își pături fusta de cit și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă mă duc, tătucă, răspunse rușinată și grăbită fata. Puse mâna pe cofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acoperișuri de paie; stăteau triste cap la cap, și mâncarea numai o frunzăreau, și-n jur, pretutindeni, curgea umezeală rece. Oamenii stăteau în bordeie. Se zbiceau la vatra cu foc - apoi iar ieșeau cu țoluri în cap și lunecau cu opincile prin glod. Faliboga și pe vremea asta nu se mai astâmpăra. Ca un drac cu glugă în cap umbla în toate părțile pe Alba lui, și mâna pe oameni la treabă. Boierul, plictisit ca totdeauna de asemenea vreme, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă, țigan bătrân și pleșuv, cu obrazul negru și cu mustața și barba albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la alte moșii. Pe-atuncea erau vătavi de robi - și ne bătea cu harapnicul și ne ținea la muncă de ne trecea os prin os... — Am auzit că pe-acolo-s sate multe și dese... întrebă Niță, întinzând în mâni opincile galbene. Hei, pe-acolo îs altfel de gospodării... da.... Pe-acolo fiecare casă cu grădina ei, și cu gardul ei... Pe-aici nu-i nimica, numai goliște în toate părțile. Pe-aicea în vremea veche a fost țară tătărască... Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o custură ascuțită, tăia curele pentru opinci. —Eu, zise iar Isailă, pe mezinul boierului, pe cuconu ista Jor, l-am purtat în brațe și i-am spus povești, și l-am învățat la călărie... Pe atuncea eram mai tânăr. Acu a crescut el mare - și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Lepădatu, își trase iar broboada pe ochi și peste gură; obrazul i se întunecă de ură. Șopti pripit: „Să vii, bădică...“ Și se strecură afară. Lepădatu rămase singur, amețit. Se cinchi jos iar, între blănile de oaie, lângă clitul de opinci. Încercă să lucreze cu custura și cu țăpușa, dar n-avea nici un spor. Bordeiul întunecos, în care trebuia să-l aștepte fata humelnicului, i se așeză în luminile ochilor. Moș Isailă îl găsi privind în gol. Când începu a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Iarna porni cu viscol. Faliboga veni prin întuneric la șopronul lui Niță: Începe iarna ca nealtădată, zise el; semn rău, măi prietine!... Dă, răspunse flăcăul, iernile-s grele, și noi suntem în mâna lui Dumnezeu... Ți-i bun cojocul? ai opinci largi?... te-i întoarce și tu cu spatele la ea și-i lăsa-o să treacă... Apoi altceva ce-i de făcut?... răspunse Lepădatu râzând. Vătaful trecu cu calul spre alte șoproane. Acuma în jurul curții murmura viață mai multă. Ciobanii aduseseră oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sprâncene. - Să se ducă Andrei Broască după rachiu, strigă apoi cu asprime, și voi duceți-vă de vă căutați de treabă! Acu boierii au intrat în casă la hodină, ce mai vreți?... Bordeienii se risipiră încet-încet târându-și prin omăt opincile umplute cu paie și grăind despre întâmplarea cea mare. Faliboga strigă cătră flăcăuașul cel subțire: — Măi Grecușor! să fie Alba înșeuată... Mă duc să cercetez dacă s-a împlinit ce am poruncit dimineață... Porni mormăind într-o parte, și Grecușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]