680 matches
-
caz de asta. Am făcut-o însă cu discreție. Climatul era relativ opresiv, dar erau cărți care puteau duce la eliminarea mea și a altora din editură (așa cum s-a întâmplat la alte edituri). - Păstrez o rezervă în legătură cu formularea "relativ opresiv". Dar cum v-ați strecurat prin încâlceala vremurilor? - Existau diferite soluții de învăluire. De pildă, prezentarea cărților se făcea cu o oarecare doză - mică - de falsificare, stăruindu-se excesiv pe mesajul umanist al operei, indiferent ce era - proză, poezie. Nu
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
se intensifica. Când a ieșit acea carte pentru copii a Anei Blandiana - cu motanul Arpagic - a fost pentru prima dată când cenzura și-a întins aripile și asupra literaturii pentru copii. - Și mai ziceți că trăiam într-un climat "relativ opresiv"! - Excesul, dorința de a face mai mult decât era îngăduit avea o latură negativă dacă erau forțate lucrurile. Din pricina acestei laturi negative a suferit Mircea Sântimbreanu, dar și alții, fiind lovite uneori cărți importante. Spre exemplu, cum era să se
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
Justiție au decis cercetarea sa în libertate în dosarul în care este acuzat de luare de mită. În primul rând, vreau să mulțumesc judecătorilor, înțelepciunii și curajului de care aceștia au dat dovadă. Întotdeauna am spus că într-un regim opresiv, dacă ne scapă cineva, aceștia sunt judecătorii. Vreau să le spun Paște Fericit tuturor, celor care stau în casele pe care le-am făcut, celor care au crezut în mine și în dreptate și vreau să le urez Paște Fericit
Prima reacție a lui Radu Mazăre după decizia ICCJ by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/30963_a_32288]
-
biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite de noima ridică luciditatea eului orfic la rangul de fatalitate opresiva, strivitoare: "De-atâta amar de vreme m-am zbătut și eu/ ca să ajung gură acestei peșteri/ ce vibrează de muzici înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea lanterna..." (Școală de poezie). Optzecistul din Onești scrie, scrie
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
Covrig Roxana Radu Mazăre se află și miercuri în fața instanței. Primarul Constanței a fost chemat la DNA. Înainte de a intra, Radu Mazăre a declarat: "Nu vedeți că sistemul opresiv a ajuns să ancheteze unul din cinci români? Sistemul opresiv în România este mai rău decât era acum 24 de ani, pe vremea lui Ceaușescu. Sigur, o să mă întrebați de ce am venit la DNA. Eu știu de ce m-au chemat
Mazăre, la DNA: "Nu există nicio plângere. Acum au primit ordinul" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/46529_a_47854]
-
Covrig Roxana Radu Mazăre se află și miercuri în fața instanței. Primarul Constanței a fost chemat la DNA. Înainte de a intra, Radu Mazăre a declarat: "Nu vedeți că sistemul opresiv a ajuns să ancheteze unul din cinci români? Sistemul opresiv în România este mai rău decât era acum 24 de ani, pe vremea lui Ceaușescu. Sigur, o să mă întrebați de ce am venit la DNA. Eu știu de ce m-au chemat. Pot să vă zic și o zicală din popor: ' Foaie
Mazăre, la DNA: "Nu există nicio plângere. Acum au primit ordinul" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/46529_a_47854]
-
noastră, nu doar literară, de după al doilea război mondial. Nu avem alt exemplu de totală dezicere de comunism a unui fost înflăcărat militant, dezicere săvârșită în anii când comunismul era încă puternic în toate instituțiile lui, de o strivitoare forță opresiva. Puțini au cutezat, ca Desliu, să le înfrunte din interior, fără alt punct de sprijin decât propria îndârjire neistovita.
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele lor sub ploaia de bețe ale celorlalte "tovarășe" era (sic!) tot ce-i mai făcea să se simtă ca persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului." Apropo de justificarea ideologică a unei puteri opresive, un alt laureat al Premiului Nobel, scriitorul nigerian Wole Soyinka, vorbește despre Banalitatea puterii într-o reactualizare postfoucauldiană a problematicii puterii, de data aceasta mai puțin teoretică și mai adânc ancorată în realitatea politică imediată. Prin articolul lui Eduardo Berti
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
ar trebui să însemne, remarcă Mircea Martin, doar o listă de preferințe. Așa se întîmplă însă, fiindcă mai toate criteriile sînt, deocamdată, laxe. Iar vechiul canon, apărat mult mai bine, de către cei care l-au impus, de ingerințele unui regim opresiv, se ține încă verde. Mutarea pe care, cu o temelie teoretică neostentativă, dar vizibilă și foarte serioasă, o recomandă-anticipează criticul este aceea a consolidării prin influențe, prin "prelungiri". Cu alte cuvinte, e nevoie de o dinamică a canonului indepedentă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
ia naștere acest hibrid e spălarea creierului cu furtunul sloganelor, mancurtizarea. Interdicțiile de tot felul, izolaționismul, transparența vieții private devin adjuvantele unei inginerii sociale la capătul căreia stă robotizarea dusă la perfecțiune, ca-n faimosul roman al lui Orwell. Monotonia opresivă a mass media, studiul ineptelor scrieri propagandistice, standardizarea vieții în toate compartimentele sale, cantina populară, casa de cultură ș.a.m.d. produc o transă a despersonalizării. O asemenea mortificare a ființei e resimțită de la un punct drept o comoditate. Un
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
că Mircea Platon este un exemplu grăitor a ceea ce înseamnă neputința ideologiilor de a deforma oamenii. Firește, mă gîndesc la cea pe care am îndurat-o și o îndurăm încă: comunismul și apoi, în forme travestite și cosmetizate, actuala undă opresivă a corectitudinii politice. Citindu-i cartea Cine ne scrie istoria?, mi-am spus că, dacă în generația tînără mai apar oameni ca el, atunci comuniștii s-au chinuit degeaba. N-au putut schimba tiparul mental al generațiilor. N-au reușit
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
Ťtoleranțe represiveť de aici îi corespunde un real utopism represiv acolo (utopia pretinzându-se știință și realitate); și că așa-numitei tiranii a faptelor de aici îi corespunde acolo tirania ideologiei și a negării faptelor prin minciună, direct și intens opresivă. Chiar dacă ești de acord cu premisa Ťgândirii negativeť (care vine desigur de la Adorno), așa cum e ea formulată în Reason and Revolution, aplicarea unilaterală a negației nu poate să nu-ți trezească cele mai mari suspiciuni. Ca atare, când îl citesc
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
termenului, plasate imprudent în deschiderea volumului Corpuri românești. De această dată, pentru a fi mai bine înțeles, autorul furnizează și un exemplu. Ce este un corp românesc ? ŤLa această oră avem trupe concentrate în Orientul Mijlociu. În această zonă există regimuri opresive care dezvoltă arme extrem de periculoase. Facem față unei continue amenințări a terorismului. Un lucru este sigur, nu noi am dorit aceste provocări, însă le vom face fațăť anunța George W. Bush pe 6 februarie 2003. De atunci s-a arătat
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
ia uite cum le făceau ăștia jocul, la NBC, la mama dracului, mușcaseră momeala, secretarul de stat Backer, care zice că sprijină orice efort de a ajuta Frontul Salvării Naționale din România care încearcă să scuture jugul unei dictaturi foarte opresive, asta cam în același moment în care Piticul și Scorpia se găseau în fața plutonului de execuție. În rest, aceeași poveste, Poștașule, ei acolo, noi aici, Cheney, Roland Dumas, guvernul Olandei, ambasadorul SUA la București speră ca Revoluția să învingă, sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și să Încep, brusc, scrierea Plicului negru. Cele descrise În articolul de revistă (pe care nu Întâmplător cenzorul romanului le pusese la Îndoială) se găsesc, de altfel, În ficțiunea epică și Își au rolul lor În acutizarea atmosferei tenebroase și opresive a cărții. Faptul că apăruse Într-o revistă ca Flacăra (probabil singurul loc În care putea apare, dat fiind jocul adulărilor și sfidărilor, specific acestei publicații) și faptul că era semnat de un jurnalist care mă atacase cu oarbă violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
contact cu viul animă această scufundare Între formele rebele sau plate ale compactei fluidități, pentru a scoate cheia, sensul, himera care să dea coerență și Întemeiere. Realul este trăit ca un vis care copiază perfect realitatea, mărginirile ei plicticoase și opresive, „melancolia de a fi unic și limitat, Într-o lume unică și meschin de aridă”... La Blecher, evaziunea din real nu este decât o altă poartă spre singura realitate cu care nu ostenește a se confrunta, asaltându-i tainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deosebite de ale lui Kafka, În a cărui descendență este frecvent situat. Schulz l-a admirat, Însă, pe Kafka, al cărui roman Procesul l-a și tradus, În 1936, În poloneză. Figura tutelară a Tatălui nu are la Schulz nimic opresiv, ci este, dimpotrivă, eliberatoare. Nelimitata sa predispoziție infantilă și ludică se opune maturității prozaice, rigide, a obtuzei prezențe paternaliste În universul kafkian. Dacă ar fi fost să scrie propria versiune a Scrisorii către tata, Schulz ar fi proiectat, probabil, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
devenind, el Însuși, treptat, un negru gândac repulsiv, parte din seria de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația, câtă este, a acestei și altor metamorfoze din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate histrionică. Codificarea opresivă din Metamorfoza kafkiană, centrată pe simbolul Înstrăinării, al limitării și alienării, al reducției anihilante și, până la urmă, ucigașă și sinucigașă, ca și structura riguroasă a unei proze minimaliste, austere, ar fi total inadecvate universului fluid și liric al lui Schultz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ordonate de o tenebroasă autoritate fără apel. Olume În care libertatea este suspectă și frivolă, desfigurarea momentană a unui cod tutelar, indescifrabil. Chipul Tatălui, raportul tată-fiu sunt revelatoare În opera celor doi scriitori. Sensul magic, eliberator sau, dimpotrivă, misterios, impenetrabil, opresiv și fatal conferă creației lor accentele disjuncte ale unui dialog tulburător tocmai prin paradoxul unei mutuale și opuse distorsiuni dureroase. New York, 1996 (Familia, nr. 2/1999) Întâlnirea cu Ciorantc "Întâlnirea cu Cioran" În primăvara 1990 fusesem invitat la Paris, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
politică de extremă dreaptă (Eliade, Noica), Cioran era, după război, obsedat de „vinovata” sa tinerețe. Considera angajamentul politic față de „Revoluția” de extremă dreaptă un amestec de nebunie și stupiditate, datorat mediului sufocant al mediocrei și apaticei sale țări, o fundătură opresivă, fără trecut sau viitor. „Țara mea! Am vrut cu orice preț să mă agăț de ea, dar nu aveam de ce să mă agăț”, scria el la Începutul anilor ’50. Gândindu-se fără Încetare la țara sa, la compatrioții săi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tragediei.” La Începutul lui iulie 1945 dobândește diploma de licență În filosofie cu distincția „Magna cum laude”. Apoi, se retrage În tihna satului natal, unde intenționează să redacteze „Sistem de metafizică a neantului”. Dar din pricina regimului politic nefavorabil, teribil de opresiv, acest sistem filosofic rămâne neîmplinit. Poetul macedoromân Teohar Mihadaș avea să-i declare lui Petre Hossu, prin anii ’70 acestea: „Dacă nu era comunismul, tu ai fi fost Kierkegaard sau Heidegger al românilor”. La 8 noiembrie 1945 (În ziua Sfinților
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de oameni chinuiți, care trăiesc și se hrănesc din resursele propriului lor chin. Și atunci, într o asemenea situație fără ieșire, mai are oare importanță dacă omul gândește sau nu? Dacă gândește, nu mai poate gândi altceva decât chinul acesta opresiv. Iar dacă presupunem că nu gândește și că nu poate să gândească, chinul rămâne oricum chin, adică un act în care chiar nu are rost să gândești. Pentru că rostul gândirii este să se poată elibera de constrângerea fizică. P.S. Dacă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fost generate de naționalism, religie și ideologie și veți avea imaginea clară: Cruciadele, Inchiziția spaniolă, Războiul de o Sută de Ani, Primul Război Mondial, cel de-al Doilea Război Mondial, Holocaustul și așa mai departe. Desigur, chiar și în fața forțelor opresive cu puteri mult mai mari, indivizii au dreptul funadamental de a-și apăra drepturile care li se cuvin, așa cum a arătat istoria. Revoluția Americană a constituit un exemplu strălucit al indivizilor care au decis să lupte pentru donândirea libertății în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mult mai mari, indivizii au dreptul funadamental de a-și apăra drepturile care li se cuvin, așa cum a arătat istoria. Revoluția Americană a constituit un exemplu strălucit al indivizilor care au decis să lupte pentru donândirea libertății în fața puterii forțelor opresive care nu le recunoștea drepturile. Documentul strălucit care a izvorât din acest conflict, Constituția SUA, este prin urmare, un act de protejare a drepturilor și libertăților individului. Aceste forțe - bătălia dintre indivizi și instituții - sunt încă pe terenul de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pentru a ajunge la modificarea creierului asigurându-se că acele gânduri nu vor mai avea loc niciodată, indiferent dacă sunt declanșatoare de anxietate. (Desigur, anxietatea reală care justifică folosirea unor astfel de medicamente ar putea fi astfel percepută de regimurile opresive, temătoare în fața ideii că acele gânduri despre libertate ar putea în cele din urmă conduce la acțiune.) Dacă toate acestea sună înfricoșător, înseamnă că ați înțeles implicațiile introducerii medicamentelor care ar putea fi folosite pentru a limita, controla și elimina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]