554 matches
-
aplicabilitatea conceptului de gen în Relațiile Internaționale și în studiile feministe, în general. În Relațiile Internaționale au apărut două critici principale ale conceptului de gen. Prima dintre ele susține că utilizarea analitică a conceptului de gen maschează alte forme de oprimare dominante în politica globală. În anii '80, adresându-se unui public occidental interesat de perspectiva unei feministe din Lumea a Treia, Chandra Mohanty critica feminismul occidental pentru construcția unei "femei din Lumea a Treia" victimizate, pe baza unor asumpții universaliste
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
perspectiva unei feministe din Lumea a Treia, Chandra Mohanty critica feminismul occidental pentru construcția unei "femei din Lumea a Treia" victimizate, pe baza unor asumpții universaliste occidentale asupra genului, golite de orice specificitate istorică, culturală și geografică, inclusiv de realitățile oprimării rasiale și de clasă. Mohanty subliniază că tipologiile occidentale nu se pot submina pe ele însele și nu pot ataca structurile imperialiste din celelalte societăți. Implicațiile acestei provocări lansate de feminismul Lumii a Treia la adresa teoriilor feministe din Relațiile Internaționale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
această afacere de milioane de dolari. Cu toate acestea, pe măsură ce continuă sprijinindu-se pe cunoștințe și practici din afara sferei elitelor (cum ar fi chiar cele ale lucrătoarelor din industria sexului), cercetările se îndreaptă către înțelegerea naturii multiple și complexe a oprimării, precum și a faptului că femeile rămân agenți, chiar și în situații de coerciție fizică sau de alte forme, mai pronunțat structurale, de violență. Feminismul normativ recunoaște că nu există un "punct înalt" feminist din care să fie teoretizate Relațiile Internaționale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
coboare în derizoriu. Avem la bază poezia Anei Blandiana, care este supusă unei investigații care să aducă arta ei în zona unei deconstrucții canonice, pe care au realizat-o, de fapt, și marii reprezentanți ai generației șaizeciste, generație aflată sub oprimarea sterilizantă a literaturii proletcultiste, ceea ce scoate în evidență o particularitate esențială a acestei paradigme literare și anume aceea de a fi un puternic antidot estetic la acțiunea sterilizantă a dogmatismului comunist. Neomodernismul, curent atașat acestei generații, însă atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ci așezarea ei pe alte fundamente, care să facă vizibile și zonele mari de iraționalitate (cel puțin aparentă) manifeste în existența noastră. Sunt animat de speranța smulgerii rațiunii din statutul de armă și argument pentru diverse tipuri de dominare și oprimare politică, prin evidențierea contextelor care-i relativizează dreptul la absolut. Altfel spus, visez la prescrierea domeniului de adevăr al rațiunii, deschizând astfel câmpul posibilului pentru formele complementare ale intenționalității. * Un exemplu de contrazicere a progresului îl constituie familia, unde nu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
CASETA 17.1 Teama de conducere Un motiv pentru care conducerea politică nu a fost analizată sistematic este teama pe care aceasta a provocat-o, de generații întregi, gânditorilor liberali. Alături de câțiva lideri "buni", au existat atâția conducători nemiloși în oprimarea supușilor lor și în obținerea de teritorii, de obicei prin forță, încât nu a existat un prea mare entuziasm față de conducere. Teoreticienii au început să susțină ipoteza că era nevoie de mecanisme care să limiteze exercitarea conducerii, multe constituții vizând
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în ruptură vechea despărțire dintre Roma și Bizanț. În realitate, această fisură, care se atenuase de-a lungul veacurilor moderne prin occidentalizarea Estului european, a fost acum estompată aproape în întregime chiar de cortina de fier. Aceasta a impus o oprimare, nu o suprimare culturală. Desigur, fermenții critici contemporani ai culturii est-europene fuseseră închiși în aziluri psihiatrice sau în lagăre. Însă această cultură trăiește în subteran și ajunge uneori pînă la cer. Mai mult, însăși puterea oficială a menținut și întreținut
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
obligați să poarte uniformă iar profesorul nu (chiar și atunci când este obligat să poarte uniformă, acest accesoriu nu face decât să întărească poziția sa dominantă); totodată, renunțarea la uniformă (acolo unde s-a produs) a fost considerată o victorie împotriva oprimării copiilor de către adulți; profesorul are gesturi măsurate, un mers mai degrabă egal și solemn, o ținută neutră pentru a centra atenția copiilor pe ceea ce predă și nu pe ținuta sa exterioară; un management preventiv al clasei presupune concentrarea atenției astfel încât
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
obiectele pasive ale agresiunilor suferite, noi le privim ca actori, capabile să reacționeze și să se apere, dar și ca autori, al căror caracter violent este mult subestimat de instituțiile și statisticile publice". Cum spune răspicat Stéphanie Rubi (Rubi, 2005): "oprimarea poate fi și feminină". Totuși, potrivit studiilor despre school bullying, expresia violenței la fete diferă, în general, de cea a băieților și ar fi mai puțin directă decât la aceștia, care recurg mult mai des la agresiune fizică. Fetele au
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cele mai banale în special batjocura la cele mai grave cu prezența armelor (Fonzi et al., 1999, p. 147; Benbenisthy și Astor, 2005). Violența în școală poate fi o agresiune excepțională. Dar ea este mai ales acumulare, repetare, uzură și oprimare. Astfel trebuie înțeleasă și combătută, în primul rând prin consecințele asupra victimelor. Acesta este un pas fundamental în înțelegerea a ceea ce este și ceea ce face violența în școală. Această înțelegere trebuie completată acum de o reflecție asupra cauzelor violenței, care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
prin mediatizarea lor și prin statisticile oficiale". Problema unei asemenea analize este că face din clasele populare și din cadrele didactice jucăriile pasive ale unor forțe care le depășesc total. Și, mai ales, că trimit la calendele revoluționare speranța că oprimarea cotidiană pe care o suferă victimele adică în primul rând copiii din clasele populare va înceta. Acest lucru este inacceptabil din punct de vedere moral și sinucigaș din punct de vedere politic. Trebuie oare să înecăm responsabilitățile individuale ale agresorilor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
bătrânilor este anulată de încăpățânarea nefondată a acestora; p. 49, r. 2 3 : „Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!” condamnarea despotismului și a împrumuturilor străine, care alterează fondul ancestral și accentuează oprimarea supușilor săraci; r. 21 : „ce nevoie mare este să înțelegi tu, mojicule?” superioritatea falsă pe care și-o asumă boierii în fața țăranilor, atitudine ce le-ar permite autoritatea supremă asupra lor; 83 p. 50, r. 10 12 : „Decât un bonjurist
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Abraham (Gen 12 ș.u.), s-au născut în Iudeea în epoca postexilică pentru a explica legăturile care existau între diaspora babiloniană și țara sfântă. Foarte asemănător este și cazul exodului, deoarece povestirea lui Iosif (Gen 37-50) împreună cu cea a oprimării în Egipt și a exodului însuși (Ex 1 ș.u.) nu par să fi fost compuse în Egipt, ci mult mai târziu în Canaan. Cu alte cuvinte avem de a face cu informații despre cele două „diaspore” principale, babiloniană și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a se arăta cum este îl face agresiv. Și agresivitatea deosebește pe snobul balcanic de cel apusean. Mitocanul e inutil războinic, continuu sub arme. Probabil fiindcă prin descendență, adică prin tradiție, iar uneori și direct, el e produsul unei mojicești oprimări orientale. El e doar derivatul modern al ciocoiului de altădată." Desigur, N. Davidescu produce o exagerare cînd înfățișează opera lui Caragiale populată exclusiv de o lume de "lichele, proști, agramați, găinari, pești, curve, inconștienți sau numai meschini", fără "un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
legi, cu atat mai primejdioasa a fost puterea lor. Această putere ar scădea dacă ele n-ar avea interesul să o păstreze, dacă ar înceta să fie pentru ele singurul mijloc de a se apăra și de a se sustrage oprimării" [apud Beauvoir,1998, I, p.140, subl.n.]. Astfel, doamne distinse "se află în centrul baletului modern al politicii, finanțelor și ideilor, caracteristic pentru lumea nouă care ține de libertatea de spirit și a moravurilor" [Furet, p.21]. Femeile sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
numai pentru plăcerea pe care o găsesc în răzbunare. Prin urmare, conchide Paulescu, „invidia și ura față în față cu patimile de proprietate și dominație produc cele mai groaznice conflicte sociale’’. Revoltele populare, răscoalele, revoluțiile, nu sunt întotdeauna numai rezultatul oprimării și exploatării, ci și rezultatul ciocnirii permanente dintre pizma și ura claselor inferioare și orgoliul și avariția claselor avute, situație firească în societățile naturale, dar care abil exploatate ideologic și doctrinar, de cele mai multe ori la modul subversiv și diversionist, pot
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în elevi dragostea de patrie și ura față de naționalismul și cosmopolitismul burghez" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Câteva rânduri mai încolo, ideea este reluată și îmbogățită. Îmboldit să redea contradicțiile societății capitaliste alături de gradul intolerabil de oprimare a proletariatului cu "expresivitate maximă" și să zugrăvească în culori cât mai vii suferințele clasei asuprite în contrast cu cruzimea, violența și parazitismul claselor asupritoare, profesorul "trebue să provoace în elevi sentimentul de ură pentru tot ce este vechi, perimat, contrarevoluționar". Ura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adormit avântul revoluționar. Acesta este motivul pentru care programele școlare de istoria le cere dascălilor ca "explicând apariție și dezvoltarea religiei, profesorul trebuie să aibă totdeauna în vedere că religia a fost un puternic instrument în mâinile claselor dominante, pentru oprimarea maselor muncitoare exploatate" (Istoria: programa școlară pentru clasele V-VII, 1952, p. 7). Istoriografia comunistă a vremii reflectă o atitudine ambivalentă față de ortodoxie: pe de o parte, rolul bisericii în istoria românilor este diminuat simțitor comparativ cu centralitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mare primejdie creștinul își salvează ceea ce are mai de preț în viață: icoana de pe perete și pruncul din leagăn. în filmul „Pintea”, pe care mulți dintre noi l-au văzut, este o secvență de o zguiduitoare semnificație. în vreme de oprimare, românii sunt nevoiți să pribegească lăsând totul. Dar au luat cu ei numai Biserica. Au pus-o pe roți, au înjugat boii, oamenii au proptit-o cu umerii lor și astfel Biserica mergea alături de credincioșii ei, cu turla ei semeață
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Japoniei în regiunea Asiei de Est. Dar: Japonia concurează puternic la o prezență investițională majoră în China. Japonezii și-au folosit influența în Banca Asiatică pentru Dezvoltare și în alte părți pentru a susține activ ridicarea sancțiunilor impuse Chinei după oprimarea demonstranților din Piața Tiananmen din 1989, iar lideri din mediul de afaceri japonez au vizitat China la câteva luni de la evenimente, pentru a reclădi relația comercială. În prezent, cea mai mare parte a ODA japoneze este orientată către China. Ca
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și îndreptate îndeosebi spre individ, și spre relația individului cu statul. Demersul filosofic se îndepărtează treptat de corespondența dintre Providență și Libertate, locul primordial fiind luat de actul specific uman, de alegere ... II.2.1.2. Iluminismul Emanciparea omului din oprimarea socială și religioasă s-a petrecut începând cu secolul XVII. În așa numita epocă a rațiunii, filosofia avea ca temă existența omului ca ființă înzestrată cu rațiune (René Descartes, cogito ergo sum, gândesc, deci exist). Din acest nou model uman
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
René Descartes, cogito ergo sum, gândesc, deci exist). Din acest nou model uman a rezultat și întrebarea cum ar trebui să arate acea formă politică care să combine libertatea individului cu ordinea publică în așa fel încât să se evite oprimarea statală și socială. În opera lui John Locke , Charles de Secondat Montesquieu și Jean-Jacques Rousseau găsim răspunsuri diferite, orientate însă după același scop și menite să răspundă la aceeași întrebare pe care am formulat-o mai sus. II.2.1
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la oprimarea gândirii libere și la îngrădirea afirmării armonioase a individualității și a viețuirii firești. Citate ilustrative pot fi decupate mai de peste tot: „Era o lumină stranie / de parcă toți cei care se aflau de față / ne doriseră cândva binele / fără să știm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
accelerat: Un’ doi, trei, / Un’ doi, trei,/ Un’ doi, trei” (Respirație artificială). Parabolelor sau alegoriilor cu trimitere precisă le este preferată notația directă, ca în poemul Trecut pierzându-și semnificațiile, dedicat lui Nicolae Prelipceanu. Tema rezistenței la umilire și la oprimarea totalitară ajunge, de la un moment dat, obsesivă și cvasiexclusivă. Uneori T. recurge la poemul-sentență, în genul celor din primul său volum, dar frecvent textele sunt ceva mai ample și mai „construite”, caracteristice fiind, de pildă, Talpa ori Crucea. Poemele direct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
după preceptul eticii responsabilității, purtînd deci răspunderea urmărilor (previzibile) ale faptelor tale. Oricît de persuasiv i-ați explica unui sindicalist, fervent partizan al eticii convingerii, că faptele sale nu vor duce decît la creșterea șanselor reacțiunii, la o mai mare oprimare a clasei sale, la înăbușirea revoltei, nu-1 veți impresiona deloc. Dacă urmările unei acțiuni rezultate din cele mai pure convingeri sînt rele, adeptul eticii convingerii va considera că răspunzător este nu făptașul, ci lumea, prostia celorlalți sau Dumnezeu însuși, care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]