593 matches
-
lor de administrare” (p. 32). De asemenea, sunt definite conceptele de locuință și locuire. În timp ce locuința se referă la spațiul destinat adăpostului persoanei/persoanelor, oferind protecție și securizare, locuirea este „o necesitate intrinsecă... definită drept ansamblul activităților relative la asigurarea optimală a unor condiții de viață (...), ce sunt condiționate de caracteristicile și de viețuirea într-un anume spațiu construit” (p. 32). Capitolul 2 continuă analiza politicilor de locuire cu secțiunile: obiective ale politicilor de locuire, modalități de promovare a politicilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
sunt introduse la punctul 2 - trasare. În acest fel, atunci când se face optimizarea soluțiilor tehnico-economice (punctul 5), optimizarea ține cont de tipul terenului unde se va executa rețeaua de canalizare publică (respectiv, în funcție de adâncimea săpăturii, programul poate analiza optimal volumul de muncă, luând decizii privind modul de execuție a săpăturii - cu/fără sprijiniri, cu/fără banchetă intermediară de lopătare/lucru ș.a.). Dacă la punctul 5 introducem și variațiile nivelului freatic (pânza subterană de apă) atunci el poate evalua tehnologia
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
tunet, al epuratorului de atmosferă. Ripley îi spuse lui Burke: ― Câte sunt pe Acheron? ― Vreo treizeci. N-aș putea să-ți dau toate coordonatele. Sunt împrăștiate pe întreaga planetă Nu oriunde, totuși. Am ales zonele de implantare. În funcție de o difuzie optimală în atmosferă. Fiecare este în întregime automatizat și supravegheat de la centrul de control de exploatare din Hadley. Debitul lor va fi redus pe măsură ce aerul va atinge norma pământeană. Și se vor opri. Dar până atunci vor funcționa douăzeci și patru de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bucurându-se de o susținere globală. Acest tip de „hacktivism“ țintește în cele mai multe cazuri către o întrerupere a capacității de comunicare a „oponentului“, aflându-se astfel în contradicție vădită cu primatul „hackerului“, acela al „fluxului neîntrerupt de date, cât mai optimal cu putință“. Război pe Internet Unul dintre cele mai spectaculoase succese ale comunității net poate fi trecut în seama cunoscutului caz etoy vs Etoys (1999-2000). Această versiune contemporană a poveștii lui David împotriva lui Goliat este un exemplu despre cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
la fel de eficace precum piața, în materie de producție. Logica Statului este de tip birocratic, de unde supracosturi ce nu există atunci cînd producția este asigurată de o intreprindere privată. 1.3.2. Statul producător. Sectorul public Piața nu poate asigura producția optimală a unei categorii particulare de bunuri: bunurile colective. Prin urmare, nu este necesară intervenția Statului pentru producerea acestei categorii de bunuri atunci cînd: 1) consumul unui bun este indivizibil (de exemplu, apărarea națională). Nu poate fi exclus un agent ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
costurile private, dar pietonii din marile aglomerări urbane respiră gazul de eșapament, iar riveranii marilor axe de transport suportă zgomotul, poluarea atmosferică etc. Altfel spus, punctul de echilibru obținut spontan pe piață, plecînd de la costurile private, nu este un punct optimal. El nu permite o bună afectare a resurselor și se impune o intervenție pentru ca acele cantități schimbate din bunul născător de toxine să se modifice pentru a reduce costul social. De la punctul de echilibru trebuie ajuns la un alt punct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
obține internalizarea sa. Dar există și alte metode de internalizare. 2.2.2. Principiile internalizării Pentru a înțelege aspectele uneori surprinzătoare pe care le ia internalizarea, e necesar de precizat ceea ce diferențiază punctul de echilibru spontan al pieței de punctul optimal, dacă ținem seama de costurile sociale. Acestea din urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci evitarea acestei pierderi sociale nete ce se definește ca fiind parte de cost extern ce excede surplusul consumatorului și al producătorului. Se poate într-adevăr solicita utilizatorilor sau producătorilor să plătească o redevență echivalentă pe total cu pierderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
putere care circulă nestingherită și în genere a mobilității crescute și crescânde a factorilor de producție. Există suficiente argumente care pledează pentru ideea că pro-blematica creșterii economice și a dezvoltării economico-sociale poate fi abordată în anumite limite, desigur în manieră optimală, la nivel regional, la nivel mezo-economic, deci un nivel intermediar între cel al unei entități economice locale sau județene și cel al unui sistem economic național. O adevărată politică regională, coerentă, credibilă și adaptată la specificul zonei nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fiscale, devenită sport național. Apoi, dacă s-ar reduce ponderea cotizațiilor sociale, cu scopul de a reduce costul muncii, ar fi stimulată crearea de noi locuri de muncă. O reformă este cert necesară, dar e greu de găsit sistemul fiscal optimal, trebuind luate în calcule variabilele politice, cele aduse de schimburile cu partenerii noștri comerciali, de apartenența la Uniunea Europeană, de deschiderea economiilor, de creșterea gradului de îndatorare ș.a. CAPITOLUL 4 ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ÎN MEDIUL POLITIC Administrația publică, economia și finanțele publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
2. Economia bunăstării și alegerilor colective Economia bunăstării se preocupă de identificarea condițiilor în care se poate asigura maximum de satisfacție indivizilor care compun societatea. Într-un prim timp, teoria neoclasică demonstrează că piețele perfect concurențiale conduc la o alocare optimală a resurselor, în sensul accepțiunii lui V. Pareto. Dar acest fapt nu este valabil decît în absența randamentelor crescătoare, a bunurilor publice (serviciilor colective) și a interdependențelor dintre satisfacțiile indivizilor (efecte externe). În aceste trei cazuri, libera concurență nu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
produce mai puțin sau ar pune la punct mai multe mijloace pentru a reduce poluarea. Astfel, alegerile individuale conduc la o supraproducție de bunuri avînd efecte externe negative și la o subproducție de bunuri avînd efec-te externe pozitive, în raport cu producția optimală pentru colectivitate. Efectele externe pot deci justifica o intervenție a Statului pentru a corecta slăbiciunile pieței. Prin reglementări diverse și prin fiscalitate, Statul caută astfel să internalizeze efectele externe, adică să reintegreze costurile și avantajele sociale în calculul economic individual
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adică să reintegreze costurile și avantajele sociale în calculul economic individual. De exemplu, deoarece indivizii (cu excepțiile de rigoare, desigur) ar consuma în mod spontan mai puțină educație și s-ar îngriji mai puțin de sănătate față de cît este considerat optimal pentru societate, s-a introdus școlarizarea obligatorie, vaccinarea obligatorie, s-au dezvoltat sisteme de educație și de sănătate publică, gratuite integral sau în parte, se subvenționează anumite stabilimente private etc. De asemenea, pot fi impuse taxe pe activitățile poluante, pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
finanța serviciile colective pure, trebuie desigur prelevate impozite, care produc efecte asupra alocării resurselor. De exemplu, dacă un produs X face obiectul unei taxe, faptul ca prețul său să fie egal cu costul marginal nu mai conduce la o situație optimală. Taxa îndepărtează optimul paretian. La fel se întîmplă și dacă se operează o prelevare asupra veniturilor provenite din muncă. Distorsiunilor introduse prin intervenția Statului în alocarea resurselor vine să li se adauge faptul că, chiar în absența unei asemenea intervenții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
individuală studiate. Potrivit figurii, există o infinitate de curbe de indiferență colectivă, de tip W1, W2 sau W3. Statul este însărcinat să caute maximizarea bunăstării colective. În consecință, alegerea publică optimă consistă în a selecționa, din ansamblul de soluții eficace (optimale în sensul lui Pareto), pe cea care maximizează W, adică pe cea care permite atingerea curbei de indiferență colectivă cea mai ridicată. Soluția optimală este dată de punctul 0, punct de tangență între funcția utilității colective și frontiera lui Pareto
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bunăstării colective. În consecință, alegerea publică optimă consistă în a selecționa, din ansamblul de soluții eficace (optimale în sensul lui Pareto), pe cea care maximizează W, adică pe cea care permite atingerea curbei de indiferență colectivă cea mai ridicată. Soluția optimală este dată de punctul 0, punct de tangență între funcția utilității colective și frontiera lui Pareto. O serie de lucrări ulterioare au permis precizarea formei matematice și a conținutului ce trebuie să caracterizeze o asemenea funcție, dacă se dorește, grație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
F.B.S. trebuie să fie o medie ponderată a utilităților individuale, cine va defini ponderea atribuită fiecărui individ și pe baza cărui criteriu? În lipsa unui răspuns obiectiv la această întrebare, teoria eco-nomică rămîne incapabilă să definească o soluție unică și socialmente optimală de îndată ce se pune problema repartiției bunăstării. Teoremele lui Kemp, Ng și Parks implică de altfel faptul că conținutul teoretic necesar al F.B.S. este fie imposibil, fie inacceptabil. O F.B.S. democratică este imposibilă, dacă ea presupune indivizi capabili să dea o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de orice procedură a alegerilor colective: Postulatul nr. 1: Principiul unanimității (sau principiul lui Pareto). O soluție preferată de toți membrii comunității este întotdeauna adoptată. Aceasta semnifică mai ales că procedura de alegere colectivă îndepărtează toate soluțiile ce nu sunt optimale, în sensul lui Pareto. Soluțiile ineficace trebuie într-adevăr unanim respinse, deoare-ce este oricînd posibil să le fie substituită o alegere care ameliorează satisfacția tuturor sau ameliorează bunăstarea unora fără să o afecteze pe a altora; Postulatul nr. 2: Absența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
arbitra între grupurile de presiune, într-un fel de care să profite cei mulți? Fiecare grup social se comportă față de celelalte în cadrul reglementărilor în vigoare, iar conținutul acestora va fi decisiv în a orienta sau nu ansamblul spre o funcționare optimală: Statutul de întreprindere îi va conferi acesteia, față de autoritatea de tutelă, mai multe sau mai puține grade de libertate. Dacă, de exemplu, este vorba de o întreprindere publică ce deține monopolul asupra unei activități considerate, ea va fi în poziție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unui "salariu de eficiență" în administrația publică poate fi un mijloc util de a lega plata de rezultatele muncii. Între precarizarea completă și rigiditatea absolută există o multitudine de situații intermediare. Cea care prevalează astăzi nu este, fără îndoială, una optimală, căci ea are un cost crescător pentru comunitate (subvenții, supraocupare, adaptarea prea lentă ș.a) și este evident că lucrurile nu se îndreaptă în direcția cea bună. Ultimele evoluții stîrnesc teamă, pentru că nu se zăresc premisele încheierii crizei. Trebuie introdusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bunurile publice locale prin contribuțiile persoanelor care beneficiază de ele și aceasta este explicația fiscalităților locale specifice; pe de altă parte, beneficiarii contribuabili vor arbitra între nivelurile relative ale impozitelor și serviciilor. Pentru aceasta, ei vor efectua o alegere rezidențială optimală, vizînd maximizarea nivelului serviciului respectiv cu minimizarea costului său fiscal. Este ceea ce se cheamă "votul cu picioarele". Într-o anumită măsură, ipoteza lui C. Tiebout asupra caracterului local al bunurilor colective restaurează o anumită concurență între producătorii acestor bunuri. Administrațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pur teoretice, dar și a unei grile de lectură pertinente pentru a ne explica situația unor țări cum este și a noastră. Să reținem și faptul că, printre cele trei tipuri majore de ajustare teoretic posibile, potrivit teoriei zonelor monetare optimale, primele două reprezintă imaginea constrîngerii exterioare, a globalizării actuale, în vreme ce a treia ține de marja de manevră a națiunii. În cazul monedei unice europene, manevrarea ratelor de schimb în interiorul zonei euro nu mai e posibilă. Rămîne alternativa mobilitate-scădere a costurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în Statele Unite și în țările emergente. Acțiunile țărilor emergente, chiar foarte volatile, permit reducerea riscului global al veniturilor doar pentru că evoluția cursului lor nu o urmează întocmai pe cea a piețelor americane. Concluzie Veniturile, luate per ansamblu, trebuie să fie optimale și să reflecte cel mai bine preferințele celui care face economii vis-à-vis de risc. Chiar pentru cineva foarte prudent, acțiuni riscante pot fi necesare pentru a oferi cea mai bună performanță posibilă ținând cont de nivelul de risc căutat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
trecutul prin prisma unei teorii a interpret?rîi sau alta. Viziunile sale retrodictive pot fi �n rela?ie cu proiec?iile prezentului, ale viitorului, cu proiec?iile �viitorilor posibili�. Istoricul sociologiei ca actor social, poate adopta modelul ra?ionalit??îi optimale (cost-profit) atunci c�nd alege din trecutul disciplinei, sau modelul ra?ionalit??îi limitate (?ție c? nu poate avea toate informa?iile care s?-i fundamenteze alegerile optime), modelul ra?ionalit??îi cognitive (are �motive puternice� s? aleag? sau nu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
axiologice 41 2.2.3. Metode indirecte 42 2.2.4. Aportul și limitele metodelor indirecte 46 2.3. Analiza documentelor de familie 47 2.4. Intervievarea membrilor grupului familial și a grupului ca entitate specifică 50 2.5. Strategii optimale 53 2.5.1. Combinarea metodelor: cercetarea multifazată și studiul de caz 53 2.5.2. Principiul complementarității și suprapunerii perspectivelor. Analiza multiperspectivală 57 2.5.3. Utilizarea și construcția scalelor și inventarelor de studiere a familiei 62 Capitolul 3
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]