1,583 matches
-
să îi fragilizeze aparenta preeminență. P. literar nu rămâne monopolul unei generații de creatori. Câțiva autori afirmați în anii ’90 - Adrian Oțoiu, Daniel Bănulescu, Dan Perșa, Ioan Es. Pop ș.a - pot apărea ca fiind „încă și mai postmoderniști” decât optzeciștii canonici, deși li se contestă importanța și legitimitatea, fiind considerați mai degrabă epigoni imperfecți sau retrograzi ai optzeciștilor: „Ca atmosferă artistică și, câtă e, ca ideologie literară, cei ce se intitulează nouăzeciști sunt cu un pas înapoi față de anii ’80
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
anii ’90 - Adrian Oțoiu, Daniel Bănulescu, Dan Perșa, Ioan Es. Pop ș.a - pot apărea ca fiind „încă și mai postmoderniști” decât optzeciștii canonici, deși li se contestă importanța și legitimitatea, fiind considerați mai degrabă epigoni imperfecți sau retrograzi ai optzeciștilor: „Ca atmosferă artistică și, câtă e, ca ideologie literară, cei ce se intitulează nouăzeciști sunt cu un pas înapoi față de anii ’80”, crede Mircea Cărtărescu. Pe de altă parte, după 1989 romanul postmodernist a fost ilustrat, strălucit, nu numai de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Ca atmosferă artistică și, câtă e, ca ideologie literară, cei ce se intitulează nouăzeciști sunt cu un pas înapoi față de anii ’80”, crede Mircea Cărtărescu. Pe de altă parte, după 1989 romanul postmodernist a fost ilustrat, strălucit, nu numai de optzeciști (Mircea Cărtărescu, George Cușnarencu) și de nouăzeciști (Daniel Bănulescu, Adrian Oțoiu, Dan Perșa), ci și de scriitori din generații mai vârstnice (Dumitru Țepeneag), iar unul dintre prozatorii români postmoderni cei mai importanți - nu numai romancier - s-a dovedit Livius Ciocârlie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
din generații mai vârstnice (Dumitru Țepeneag), iar unul dintre prozatorii români postmoderni cei mai importanți - nu numai romancier - s-a dovedit Livius Ciocârlie, care, prin vârstă, nu aparține generației ’80. Pe de altă parte, perspectiva cumva milenaristă în care unii optzeciști afirmă și susțin p., considerat ca ultimă și de nedepășit modalitate literară, subapreciindu-i atât pe preoptzeciști, cât și pe postoptzeciști - văzuți ca autori retrograzi, neinteresanți și nelegitimi, reiteratori naivi de procedee și viziuni descalificate istoricește, afiliați unor etape ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
etape ori formule anterioare p., unor viziuni ori modalități de creație iremediabil caduce (modernism „metafizic”, autenticism, orfism, minimalism, mizerabilism patetic, „nou realism”, angajare etică și socială etc.) -, stârnește iritare și reacții de ripostă. Unii dintre cei vizați contraatacă, contestându-le optzeciștilor valoarea, învinuindu-i de a fi livrești, inautentici - confecționeri manieriști, plăsmuitori de „universuri de carton” - și evazioniști, demisionari de la angajarea existențială (din nou valorizată, mai ales în rândul foarte tinerilor scriitori), și, în focul polemicii, procedează fie la contestarea p.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
și promisiunile postmodernismului în 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Mai colaborează la „Apostrof”, „Steaua”, „Vatra”, „Observator cultural”, „Echinox”, „Orizont”, „Poesis” ș.a. A făcut parte dintre autorii Dicționarului analitic de opere literare (I-IV, 1998-2003). U. e interesată cu precădere de fenomenul optzecist, pe care urmărește să-l supună unei contemplări de „a doua zi”. Cu toate acestea, evită conceptualizările autosuficiente, după cum rămâne imună la tentația impresionismului liricoid sau militant. Dimpotrivă, buna așezare teoretică și deschiderea comparatistă îi permit să demareze, dintr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
unui public deprins mai degrabă cu rețeta romanelor realiste. Ca și membrii grupului de la Târgoviște, de care se distinge pentru că la el „existența prevalează, ca temă de reflecție, asupra scriiturii” (Eugen Simion), va fi prețuit la adevărata sa valoare de optzeciști. SCRIERI: Încercarea scriitorului, București, 1975; ed. 2, îngr. Ruxandra Mihăilă, Pitești, 2001; Punte, București, 1985; ed. 2, îngr. Ruxandra Mihăilă, Pitești, 2002. Traduceri: Boris Bednâi, Fetele, București, 1963 (în colaborare cu Simion Alterescu); Serghei Krutilin, Amintiri din Lipiaghi, București, 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
schimbat în timp, urmând o anume circularitate; pe rând, războiul, unirea sau revoluția au fost fie estompate, fie privilegiate. Pentru manualele anului 2000, unirea a fost conceptul dominant, subordonându-și clar relatarea tuturor evenimentelor de atunci. Este o lectură încă "optzecistă", în spiritul românismului militant, prin care se filtrează și unele opțiuni interbelice. Deși manualul unic nu mai există, cele care l-au înlocuit nu aduc o pluralitate de opinii, ci doar un colaj evaziv de informații, ale cărui indecizii sunt
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a României" din ultimul deceniu al Epocii de Aur aduceau informații în plus despre pierderile teritoriale din 1940 și despre suferințele românilor în timpul "teroarei horthyste", aglomerând cu știri "noi" de fapt, recuperate din perioada interbelică sau exacerbate de istoriografia militantă optzecistă 365 epopeea milenară și sângeroasă a unirilor și a pierderilor teritoriale 366. Această insistență mărea, prin contrast, valoarea evenimentului petrecut la Alba Iulia, în decembrie 1918, consacrându-l drept chintesență a reușitei naționale. Pe nesimțite, unirea devenea "Marea Unire", iar
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Dansând cu Jupuita (1996; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Observator cultural”, „Tomis”, „Calende” ș.a. Este membru al unor asociații internaționale de anglistică. În perioada 1979-1985 a mai semnat și Adrian Sehelbe. Optzecist întârziat, „recuperat” ca prozator doar în deceniul următor, O. este totodată un aplicat analist al propriei generații. Astfel, cele două volume ale studiului Proza generației ’80. Strategii transgresive (2000-2003) constituie o cercetare nuanțată a prozei românești din intervalul 1980-1995. Utilizând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de cartografiere a macrostructurilor epice. Dar, suspendând raportarea la contextul istorico-literar, O. ratează în mare măsură șansa de a da prima sinteză de anvergură asupra prozei optzeciste. Justă în esență, ideea de a circumscrie proza generației sale cu ajutorul conceptelor liminalitate și transgresiune este în același timp insuficientă pentru a identifica specificul paradigmei, de vreme ce contururile formulei se pierd în tabloul general al postmodernismului. Dar numele lui O. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
de poezie, într-o atmosferă de magie marqueziană, se reinterpretează legenda biblică a Facerii. Celelalte texte se apropie, stilistic și tematic, într-un registru compozit (de parodie livrescă binevoitoare), de feeria shakespeariană (Kagemusha, împărăteasa fluturilor repovestește în stilul unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
despre aceleași evenimente sunt deseori divergente, contradictorii, oricum diferite. Considerațiile de naratologie, de teorie a literaturii dublează consistent expunerea, fragmentară și destructurată cronologic. Rămânând fidel unei discreții deja caracteristice, într-o formulă mai puțin „țipătoare” decât cele alese de alți optzeciști și nouăzeciști, asemănătoare mai degrabă cu romanele-anchetă de tip Michel Butor (L’Emploi du temps, de pildă) decât cu desfășurarea caleidoscopic-ludică și neobarocă a romanului așa-zis „pynchonian”, practicat de unii dintre confrații și colegii săi de generație, C. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
civilizației crepusculare, experienței umane bântuite de tenebrele angoasei și disperării, viziunilor escatologice, violenței anarhice a sângelui-vitriol”. Cartea, o construcție labirintică, plină de capcane semantice, propune înțelesuri ce se concentrează într-un discurs fragmentar, ambiguu, provocator, intertextualist, negativist, afin cu spiritul optzecist: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce l-am dat luminii” (Ars poetica). Cele mai multe poeme au un subtitlu care îi permite autorului să se dedubleze, să intre în pielea „personajelor” inventate de el sau de alții: Din elegiile lui Simplicissimus (Majorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
întrebări, rămase până în prezent fără răspuns în studiul operei lui Blecher. După 1989 Ț. publică și Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), volum care, stopat de cenzură în anii anteriori, încearcă o panoramare completă a producției promoției optzeciste. Tratarea se face pe genuri, opțiune motivată de decalajele de vârstă literară între poezia, proza și critica grupului, iar analizele se îndreaptă deopotrivă spre genul proxim și spre diferența specifică. În sfera prozei primul este mai frapant, aici existând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
analizele se îndreaptă deopotrivă spre genul proxim și spre diferența specifică. În sfera prozei primul este mai frapant, aici existând o omogenitate care nu poate fi regăsită în poezia generației. Textualismul, mitologia derizoriului, supralicitarea cotidianului sunt puncte comune din programul optzeciștilor. Cât privește sensul ei grav, proza încearcă o revizuire a perspectivei literare asupra socialului, opunându-se într-un mod radical viziunii asupra lumii preconizate de canonul oficial. În aceeași direcție ar merge și preferința pentru proza scurtă în detrimentul romanului. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
romancierului. În perioada studenției și după absolvire este membru activ al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de poeți și prozatori care editează revista manuscris „Noii” (1970-1973), unde se afirmă forme incipiente ale spiritului generației optzeciste. După terminarea studiilor are o existență precară: ghid ONT, vânzător de librărie, profesor navetist, funcționar la Uniunea Scriitorilor. După 1990 e ales secretar al Uniunii Scriitorilor, îndeplinind și funcția de redactor la revista „Contrapunct”, funcționează ca lector de limba și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
critic despre producția proprie a grupului desantist, fiind coautor al fondului de ipoteze privind ingineria textuală. La N. talentul, indiscutabil, e dublat de ambiția de a-l face recunoscut în sfere mai largi decât cercurile cărora li se adresează îndeobște optzeciștii. De aici provine una dintre trăsăturile frapante ale prozei sale - amestecul insolit de tehnicism și de sensibilitate față de gustul comun. În ultimii ani ai decadei a noua scriitorul citea regulat proză SF la cenaclul Junimea. Concomitent, în cărțile sale se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
Ca element unificator de tehnică, iese în relief formula „transmisiei directe”, aportul lui N. la zestea narativă a grupului desantist. Rețeta trimite nu atât la tehnica radiofonică sau reportericească - cum ar fi de așteptat -, cât la cinematograf, cu care textele optzeciste se înrudesc pe multiple planuri, mai mult sau mai puțin explicit. Prozele din Efectul de ecou controlat, spre exemplu, cuprind la vedere indicații de manipulare a magnetofonului - replay, play-back și așa mai departe, dar și indicații de regie, privind unghiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
un acut simț al tragicului mereu proiectat în orizont cosmic, A. este copleșit de un morb metafizic. Împotriva catastrofei care se apropie, poetul încearcă să se apere printr-o irupție viscerală, tradusă adesea într-un cromatism strident. Opunându-se artificiozității optzeciste, A. poseda aproape toate elementele pentru a restaura poezia unei exasperări curate. SCRIERI: Ars longa, vita brevis, Iași, 1997; Invazia vidului, Iași, 1999; Robit eternității, pref. Liviu Leonte, Iași, 1999; Sfinxul, pref. Ioan Constantinescu, Iași, 2000; Fusese destul, postfață Corneliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]
-
crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca un cosaș asudat”. Schițe și povestiri (1989) aduce, în schimb, o nouă confirmare a talentului și originalității poetei, optzecistă prin conștiința textuală și expresionistă acum prin paleta de culori folosită. Pe un fundal „roșiatic”, sumbru-contemporan, sunt plasate experiențe ce devin, rapid, unele extreme, la limită. Sub carapacea unei lumi închise, sufocante, proliferează tumoarea malignă, astfel că aproape orice imagine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
Țuculescu, dragostea se dorește „caliguleană”, proiectată „în limbile de foc ale iadului”. Interesant este că tot ceea ce înseamnă diabolicus, nu declanșează susceptibilul. „Ziua își pune gâtul pe butucul nopții...” Poeticul pulsează impulsivități, prin torsionarea limbajului, de un exotism, marca „diamantinilor” optzeciști, în frunte cu Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Traian T. Coșovei și/sau... Matei Vișniec (cu referire la Scrisori de dragoste Fătre o prințesă chineză). Cu „decapitări de-o noapte”, când „iubita... se plimbă prin mine...” (Timi) sau „te accept în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Ionel Bota, Între rigorismul și „fantezia” „noii critici”, „Timpul” (Reșița), 1992, 225; Adrian Dinu Rachieru, Ada D. Cruceanu, „Radu Stanca - dramaturgul”, „Renașterea bănățeană”, 1992, 813; Al. Piru, Teatrul poetic, „Dimineața”, 1993, 28; Cornel Ungureanu, Corina Ciocârlie, Nicolae Oprea și alți optzeciști întârziați, O, 1993, 11; Cornelia Ștefănescu, Dramaturgul, JL, 1993, 37-40; Mircea Popa, „Radu Stanca - dramaturgul”, L, 1994, 9; Geo Vasile, „Și suntem ultimii coloni ai satului de frontieră”, LCF, 1996, 11; Carmen Blaga, Un poet al nordului american, „Semenicul”, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
1997, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Spectacol în spectacol, RL, 1997, 45; Octavian Soviany, La bâlci, cu femeia în roz, CNT, 1998, 15; Iulian Boldea, Patologia mistificării, VTRA, 1998, 9; Doina Curticăpeanu, Suprafața lui Moebius, F, 1999, 11-12; Adina Dinițoiu, Trei poeți „optzeciști”, OC, 2000, 8; Mircea A. Diaconu, Traian Ștef: o melodie tandră, CL, 2000, 5; Iulia Popovici, Ithaca, RL, 2000, 33; Gheorghe Grigurcu, Ulise ca prototip, RL, 2000, 39; Cistelecan, Top ten, 102-104; Grigurcu, Poezie, II, 453-461; Ștefan Borbély, Traian Ștef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
volumul programatic de eseuri Viață și semn (1989). În percepția publică, virajul survenit la începutul decadei a noua, cu precădere apetitul pentru elaborările teoretice pe marginea producției de text îl plasează rapid pe A. în sfera de gravitație a promoției optzeciste, deși, practic, nici una dintre părțile interesate nu face avansuri în direcția afilierii. În sfera teoreticului, A. se declară fascinat de avangarde (în fapt, de neomodernismele postbelice), mai exact de potențialul lor de a deruta cenzura prin experimental, atipic, inclasabil. Îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]