205,475 matches
-
Marina Constantinescu Rătăcirea pe străzile unui oraș poate să însemne foarte mult sau nimic. Poate să-ți producă revelația unor destine transformate în povești și case sau revelația fantasticului însuși, ca pe strada Mîntuleasa, o stradă pe care a văzut-o așa doar Mircea Eliade - sau revelația
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
și case sau revelația fantasticului însuși, ca pe strada Mîntuleasa, o stradă pe care a văzut-o așa doar Mircea Eliade - sau revelația coșmarurilor provocate de lașitățile din fiecare, proiectate pe ziduri și în conștiințele atît de vinovate ale oamenilor. Orașele, ca și destinele, pot avea trasee luminoase sau pot eșua în ratare. Cît de serios ne-am gîndit, dincolo de șabloane, la istoria Bucureștiului, la felul în care, prin suma culpelor noastre, l-am lăsat - și îl lăsăm - să-i fie
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
ne-am gîndit, dincolo de șabloane, la istoria Bucureștiului, la felul în care, prin suma culpelor noastre, l-am lăsat - și îl lăsăm - să-i fie chipul maltratat? Cine este Bucureștiul și mai ales, al cui este el? "Bucureștiul este un oraș pe care l-a făcut capitală indiferența locuitorilor și nepăsarea ocupanților.[...] Ca și voi, e și el pe jumătate ucis, pe jumătate nemuritor. Orb și surd. Neputincios. Viu. Murdar de seva și durata vieții. Ca voi." Acesta este un foarte
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
noua sală Izvor a Teatrului Bulandra. Deși pentru București s-au plănuit mereu lucruri majore, proiecte arhitecturale și de urbanism care să-i modifice alcătuirea și înfățișarea, prea puțin din toate astea s-a materializat. Și, oricum, noblețea și rafinamentul orașului tot de numele și însemnătatea marilor familii, a regilor, a aristocrației se leagă. Amprenta celor mai devastatoare tare a pus-o, indiscutabil, comunismul și, în special, demența lui Ceaușescu ca o apocalipsă a patologicului. Casa Poporului rămîne forma blestemului absolut
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
rămîne forma blestemului absolut pe care îl purtăm cu noi. Am acceptat, într-un mod sau altul să se dărîme biserici, monumente, case superbe. Am acceptat depersonalizarea noastră și a cetății. Nu ne-am asumat destinul și, în consecință, nici orașul. Lipsa identității se citește în ființa fiecăruia și a Bucureștiului. Spectacolul lui Dabija pleacă de la estetică și merge mult dincolo, către etică și morală. Realizatorii însă nu absolutizează. Marcel Iureș, pe de o parte, și arhitectul Octavian Neculai, pe de
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
de o parte, și arhitectul Octavian Neculai, pe de altă parte, strîng doar cercul și ne încolțesc conștiințele: prin cuvînt și felul în care este rostit, prin cuvîntul asociat cu imaginile, unele inedite, selectate de-a lungul timpului scurs peste oraș, imagini din care se poate desprinde traseul sinusoidal al Bucureștiului de ieri și de astăzi. Lipsa unei mișcări de disidență, de opunere față de ideologia comunistă și față de nebunia lui Ceaușescu a avut urmări nefaste și asupra orașului care tăcut și
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
timpului scurs peste oraș, imagini din care se poate desprinde traseul sinusoidal al Bucureștiului de ieri și de astăzi. Lipsa unei mișcări de disidență, de opunere față de ideologia comunistă și față de nebunia lui Ceaușescu a avut urmări nefaste și asupra orașului care tăcut și poate resemnat a suportat întunecarea minților noastre. Alienarea ce ne-a bîntuit și ne bîntuie se întinde ca o boală devastatoare peste orașul asediat de nepăsare, de greul nimicniciei din noi, de valurile de venetici purtați peste
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
față de ideologia comunistă și față de nebunia lui Ceaușescu a avut urmări nefaste și asupra orașului care tăcut și poate resemnat a suportat întunecarea minților noastre. Alienarea ce ne-a bîntuit și ne bîntuie se întinde ca o boală devastatoare peste orașul asediat de nepăsare, de greul nimicniciei din noi, de valurile de venetici purtați peste el de înaltele idealuri comuniste. Ce s-a pierdut și ce a supraviețuit? Cîți bucureșteni există, de fapt? Orașul văzut de realizatori reprezintă doar una dintre
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
se întinde ca o boală devastatoare peste orașul asediat de nepăsare, de greul nimicniciei din noi, de valurile de venetici purtați peste el de înaltele idealuri comuniste. Ce s-a pierdut și ce a supraviețuit? Cîți bucureșteni există, de fapt? Orașul văzut de realizatori reprezintă doar una dintre atîtea identități posibile, reale sau imaginare, pustiite sau salvate. Cît s-a surpat din oraș la cutremure, bombardamente și cît am lăsat noi să fie surpat? În modul cel mai absurd și mai
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
el de înaltele idealuri comuniste. Ce s-a pierdut și ce a supraviețuit? Cîți bucureșteni există, de fapt? Orașul văzut de realizatori reprezintă doar una dintre atîtea identități posibile, reale sau imaginare, pustiite sau salvate. Cît s-a surpat din oraș la cutremure, bombardamente și cît am lăsat noi să fie surpat? În modul cel mai absurd și mai paradoxal cu putință, în perioada comunistă s-a încercat din răsputeri anularea rădăcinilor, distrugerea formelor care vorbeau de la sine despre o aristocrație
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
cel mai absurd și mai paradoxal cu putință, în perioada comunistă s-a încercat din răsputeri anularea rădăcinilor, distrugerea formelor care vorbeau de la sine despre o aristocrație și valorile ei. Cam peste tot în lumea asta, specialiștii și locuitorii unui oraș au căutat să-i conserve tradiția, să țină în picioare, cu orice preț, memoria devenirii lui, adaosurile, îmbinările semnificative ale vechiului cu inovațiile. Orașul însuși este martorul unei istorii; este oglinda ei vie și fremătătoare. La noi s-a căutat
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
despre o aristocrație și valorile ei. Cam peste tot în lumea asta, specialiștii și locuitorii unui oraș au căutat să-i conserve tradiția, să țină în picioare, cu orice preț, memoria devenirii lui, adaosurile, îmbinările semnificative ale vechiului cu inovațiile. Orașul însuși este martorul unei istorii; este oglinda ei vie și fremătătoare. La noi s-a căutat îndepărtarea fastuoaselor "toalete"de epocă. Istoria a început "azi"și "acum"odată cu construcția socialismului și comunismului. Cu o furie teribilă au fost culcate la
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
existe depozitarul individualităților, ci doar uniformizarea hidoasă propusă de ideologi și ideologii. Armoniile au fost înlocuite de dezechilibre, ideea de intangibil, de memorie a fost și ea spulberată. Primitivismul și grotescul din conducători, din noi, au fost zvîrlite peste fața orașului. Peste București și peste capitalele de județ. Centrele tuturor seamănă între ele, stilul Coreei lui Kim Ir Sen a fost propagat în spirit și în arhitectură cu o generozitate fără margini, ca o isterie fără leac. Indiferența indecentă a rămas
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
fără leac. Indiferența indecentă a rămas ca o cumplită inerție în gesturile și atitudinile de astăzi. Un alt fel de maltratare, o ședere cu brațele încrucișate față de kitsch-ul nou și agresiv, față de comportamentul de la "margini"adus pînă în buricul orașului, față de problema gravă a caselor și blocurilor care se vor prăbuși la primul cutremur serios. Se vorbește angoasant despre asta dar, dincolo de marcarea penibilă cu buline roșii a teritoriului ce va fi vătămat, dincolo de această hartă a dezastrului și a
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
buline roșii a teritoriului ce va fi vătămat, dincolo de această hartă a dezastrului și a lamentațiilor sterile, nu se întîmplă absolut nimic. Cred că asta l-a scos din minți pe Dabija. Arghezi și Patapievici și inflexiunile lui Iureș "spiritul orașului"care cere socoteală în al douăzeci și cincilea ceas; chipurile noastre proiectate pe ecranul-tablou al rușinii, un element coborît parcă din Casa Poporului, o ramă imensă în care se vede kitsch-ul și indolența, o formă concepută în spectacol de
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
element coborît parcă din Casa Poporului, o ramă imensă în care se vede kitsch-ul și indolența, o formă concepută în spectacol de scenograful Dragoș Buhagiar, un "cadru"care strînge fondul problemei; fotografiile și textul conferinței arhitectului Neculai, secvențe cu orașul din 1847, 1935, 1977, 1989 pînă astăzi, cînd imaginile mișcate nasc un mic film documentar. Aș zice alcătuit puțin previzibil sau la prima mînă - apar exact zonele bătătorite: Gara de Nord, Oborul, Casa Poporului. Aici interesant este efectul obținut prin tipul comentariului
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Neculai, șoaptele ca sîsîitul șarpelui ale lui Iureș, "umbra"ceaușismelor pe pereți și, peste toate, minutele de întuneric coborîte peste toți, ca în vremurile "bune". Sigur că Bucureștiul meu are și zone minunate, ca al fiecăruia. Sigur că în acel oraș o întîlnesc pe bunica mea și poveștile ei universitare extravagante, pe doamna Mareșal Averescu care o adora, toalete și baluri, biblioteci și veselă de Rosenthal, descompletată azi, dar și strigătele isterice ale femeilor din blocurile copilăriei mele, și cozile la
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
ridicat și acela abia de către elisabetani. Străzile miroseau urît și erau pline de zoaie. În lipsa gunoierilor și a canalizării, curățenia o făceau păsările de pradă, cărora nu le scăpa nimic din ce putea fi ciugulit. Citeam și mă gîndeam că orașele Europei nu arată de prea multă vreme așa cum arată astăzi. Numai pe durata generației mele, schimbările au fost considerabile. Orașul în care m-am născut n-avea, pe vremea copilăriei mele, canalizare. Haznalele se desfundau cu pompa de către niște salariați
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
o făceau păsările de pradă, cărora nu le scăpa nimic din ce putea fi ciugulit. Citeam și mă gîndeam că orașele Europei nu arată de prea multă vreme așa cum arată astăzi. Numai pe durata generației mele, schimbările au fost considerabile. Orașul în care m-am născut n-avea, pe vremea copilăriei mele, canalizare. Haznalele se desfundau cu pompa de către niște salariați ai Primăriei care aveau un car cu boi și, ceva mai tîrziu, un camion. N-am să uit niciodată mirosul
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
ce miros extraordinar! Gîndacii se ucideau cu bucăți de pîine muiate în acid boric. Rufele se spălau cu leșie (făcută și ea în casă, din cenușă), mai apoi, cu sodă și săpun, și acesta produs domestic la început. Cu excepția unor orașe din Ardeal, unde se folosea gazul metan, cea mai mare parte a țării se încălzea la foc de lemne, aduse cu căruța, tăiate cu drujba (al cărei vaiet e memorabil) și crăpate cu toporul. O dată cu mizeria comunistă, au reapărut cărbunii
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
plăsmuită era gata, o arătă cu degetul. - Așa vom fi, doamnelor și domnilor - strigă. Priviți. Așa vom fi. Publicul se întoarse. Un transatlantic de hîrtie pictată trecea prin spatele caselor, și era mai înalt decît casele cele mai înalte din orașul acela artificial. Numai senatorul luă aminte că, de atîta montat și desfăcut, și de atîta cărat dintr-un loc într-altul, și orașul de carton cu clădiri suprapuse era stricat de intemperii și aproape la fel de sărac și plin de praf
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
de hîrtie pictată trecea prin spatele caselor, și era mai înalt decît casele cele mai înalte din orașul acela artificial. Numai senatorul luă aminte că, de atîta montat și desfăcut, și de atîta cărat dintr-un loc într-altul, și orașul de carton cu clădiri suprapuse era stricat de intemperii și aproape la fel de sărac și plin de praf și trist ca Rosal del Virrey. Nelson Farina nu venise să-l salute pe senator pentru prima oară în doisprezece ani. Ascultă discursul
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
patru, În șase... Ea simplifica orice și-mi părea fericită și puternică. Așa arăta când flăcări jucăușe coceau șoricul pe spinarea porcului. M-am bucurat și, fără să vreau, o sorbeam din ochi. - O să-i Împărțim când ne-ntoarcem la oraș, la coana Leonora. Musai să-i facem și ei parte măcar de un suc și o prăjitură, că altfel...- am glumit eu. - Bățul e după ușă! „Mă, Împelițatule, să nu te atingi de fată, că-ți rup picioarele!” - mi-a
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
de spus între lesbiene sau între bisexuale, pentru că mecanismele atracției între femei și life style-ul aferent par a-i scăpa printre degete autoarei. Teribilismele în lanț ale cuplului (cățăratul pe acoperiș în gerul iernii, în haine subțiri sau hoinăritul prin oraș una în căutarea alteia, după indicii vagi, de exemplu) ar putea defini plauzibil o relație de tip heterosexual și adolescentin, nu una între lesbiene. Jocurile sexuale nu duc niciodată la consumarea explicită a actului. Pe de altă parte, scenele de
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
preluat de cele din Europa de Vest ori din Statele Unite. Centrifugarea e astfel mai dramatică. Un exponent caracteristic al acestui filon regăsit și recondiționat este Gellu Dorian, ca autor al volumului Un poet la New-York, fruct al mai multor vizite făcute în orașul american între 1998 și 2002. Conspectînd acest jurnal liric, putem schița implicit o diagramă a mentalității poeților noștri care călătoresc în Occident, tot mai numeroși, și care, în pofida normalelor diferențieri dintre ei, au îndeobște în comun trăsăturile asemănătoare ale impactului
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]