1,783 matches
-
ANGAJAȚI Dr. Aubrey C. Daniels este președintele companiei Aubrey Daniels & Associates, Inc. (Atlanta, Georgia), o firmă de consultanță în domeniul managementului care ajută companiile săși rezolve problemele legate de productivitate, calitate, costuri și moral. Este unul dintre cei mai cunoscuți oratori și autori în domeniul resurselor umane și și-a instituit propriul sistem de management în mai bine de două sute de organizații din Statele Unite, Canada, Mexic, Marea Britanie, Franța și Italia; a lucrat în strânsă colaborare cu clienți notabili cum ar fi
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Daniels este președintele consiliului de administrație și directorul executive al companiei Aubrey Daniels & Associates, Inc. Firma sa ajută companiile să-și rezolve problemele legate de costuri, calitate, productivitate, educație și siguranță. Fiind unul dintre cei mai căutați și mai eficace oratori și scriitori din domeniul managementului afacerilor, și-a implementat sistemele de management al performanței, de siguranță și de instruire bazate pe comportament în cadrul a sute de organizații din SUA, Canada, Marea Britanie, Franța, Italia, Brazilia și Mexic. El și echipa sa
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Împărtășind convingeri democratice, inspirat de filosofia raționalistă a secolului luminilor, C.-D., proclamând că a sosit „timpul luminării și al dezmorțirii”, nu ostenește să propovăduiască luminarea maselor prin înființarea de școli în limba națională, prin cultură și educație. E un orator înzestrat, plin de vervă, precum în conferința O umorescă veridică (1870), o spirituală prezentare a satului Drăguș. Lipsite de orice valoare sunt cele câteva încercări literare ale sale, de fapt niște anodine tălmăciri (din Oliver Goldsmith ș.a.). De remarcat ar
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
a limbii, mai ales prin articolele Limba română în jurnalele din Austria (1868) și În contra neologismelor (1881), după cum tot el are mari merite în stabilirea premiselor stilului beletristic românesc modern, prin articolele Beția de cuvinte la „Revista contimporană” (1873) și Oratori, retori și limbuți (1902). Despre graiurile populare s-au publicat studii speciale, semnate de A. Lambrior, T. Maiorescu, Miron Pompiliu. O importanță aparte a acordat revista Junimii chestiunilor de ortografie, reușind să oprească tendințele latiniste și să impună un fonetism
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
de altă origine - urâtul. Ca modele de stil, oferea scriitorilor români pe clasicii antici și pe Dante. În istoria culturii române, B. a rămas cunoscut și prin însușirile sale oratorice, datorită cărora poate fi considerat unul dintre cei mai mari oratori români din Transilvania secolului al XIX-lea. Discursurile și apelurile sale din 1848, precum și cele ulterioare dezvăluie noblețe de gândire și înălțime de concepție, demonstrând, totodată, o bună stăpânire a frazării, supusă unei argumentări patetice și unor cadențe pasionate. În pofida
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
ia și doctoratul. A fost profesor de drept civil la Facultatea de Drept din București, deputat în 1864, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în 1889, președinte al Senatului. O culegere de Discursuri politice (1903) îl relevă și ca bun orator, cu o frază armonioasă, elegantă. În tinerețe, B. scrie romanul Aldo și Aminta sau Bandiții (1855), încercare artificioasă, aglomerând influențe livrești contradictorii. Într-o tabără de „bandiți”, tot felul de eroi nefirești, haiduci de operetă, bravi, generoși, cultivați, cu har
BOERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285781_a_287110]
-
Transilvania”. Aici publică articole referitoare la educația prin școală și biserică, numeroase schițe biografice ocazionale, unde panegiristul creionează portrete morale pilduitoare ori sintetizează adecvat activitatea personalității omagiate. Volumul Cuvântări funebrale și memoriale (1889) adună discursuri de această factură, relevând talentul oratorului, iar cele trei volume intitulate Semințe din agrul lui Christos (1898-1899), premiate de Academia Română, al cărei membru corespondent B. devenise în 1887, includ cuvântări bisericești. Ispitit de poezie încă din gimnaziu, B. debutează în 1853, în „Telegraful român”, cu versuri
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
Voastră face și mai mult astăzi: adaugă o onoare la altă onoare, nevenind singură (întorcându-se spre Împărăteasă): prezența dumneavoastră, Doamnă, aduce în sobrele noastre ședințe ceva cu totul neobișnuit... Farmecul. Nicolae și Alexandra au schimbat repede o privire. Iar oratorul, ca și cum ar fi simțit că era timpul să evoce esențialul, și-a amplificat vibrațiile vocii, întrebându-se extrem de retoric: - Îmi va fi îngăduit să o spun? Această dovadă de simpatie nu se adresează numai Academiei, ci înseși limbii noastre naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
argumente în acest sens, analiza pornind de la experiența sa de oftalmolog consultant, situația de supracompensare a defectelor fizice prin tensiune psihologică sau prin exercițiu (bazat pe dorința de a învinge complexele de inferioritate) de exemplu: Demostene a devenit un mare orator pentru că a fost bâlbâit. Dictonul „nu există boli, ci bolnavi” subliniază importanța particularităților reactive individuale. Din punctul de vedere al psihologiei medicale, aceste particularități reactive sunt atât somatice (organismice) cât și ale persoanei. În constituirea specificului individual un rol important
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
microfoane, cei ce vorbeau mulțimii adunate se mutau de la o tribună la alta. Pe fețele tuturora se citea fericirea. Era ceva ce te făcea să uiți totul și să nu te mai saturi privind marea de capete ce sorbeau vorbele oratorilor. Seara, În timp ce ne Întorceam spre casă, am trecut pe lângă cimitirul unde tata Își dormea somnul. Frate, dacă ar ști tata ce s-a Întâmplat! zic eu, Întorcând capul spre cimitir. Întunericul se așternuse și era liniște. Aproape de ieșirea din sat
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
spre cimitir. Întunericul se așternuse și era liniște. Aproape de ieșirea din sat, un copil care privea șirul de căruțe, dintr-o curte, pe neașteptate, În noapte, strigă din toate puterile: ,, Trăiască România dodoloață !” Cuvinte : au purces= au plecat, au mers; orator= vorbitor; dodoloață = gogonată , rotundă; făgașul zăpezii= drum prin zăpadă, pârtie; marea de oameni= mulțimea; Își dormea somnul = era Înmormântat. UN FLĂCĂU DE ISPRAVĂ În acele zile de la sfârșitul lui august 1944, pe plaiurile Bârsei, ca și În alte părți ale
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a sa din mișcarea lor, care îi reflectă fiece stare reprizintată de el. Din aceste talazuri ce-l inundă a unei simțiri foarte agitate (gesteigert) el soarbe energia pentru artea sa și puterea espansivă pentru activitatea sa. Asemenea campo-ducelui sau oratorului, cari amândoi grămădesc întreg greumîntul (Schwerkraft) spiritului lor (în) pe scurta durată a actului creațiunei lor și cari nu mai pot să oprească-n loc ceea ce au negles odată, momentul ce li s-a răpit deja, are și el asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin jocul său. Ele sunt termometrul prin care află el măsura puterilor sale, gagiul chemărei sale și dezdăunarea pentru durata refuzată operei lui. Victor Hugo se esprimă foarte frumos în Etudes sur Mirabeau când zice că o jumătate a marelui oratore a fost depusă în mormânt la moartea sa: [... ] {EminescuOpXIV 246} Pentru că actorul alocă tocmai întreaga sa personalitate într-o unealtă abilă (... ) a fantaziei și nu-și retrage ca ceilalți artiști partea sa muritoare după paravanul operei sale, ci se abandonă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se abandona în neci un moment al reprezentațiunei sale momentului nepăzit, afectului și inspirațiunei nemijlocite, ci de-a (acorda) da ascultare Cu totul în sensul acesta zice Cicero în Brutu[s], cap. 29, despre necesitatea culturei 355 v tecnice a oratorului: "Fără ea nu poate oratorul să aibă la dispozițiunea lui aceea ce-l tace să pronunțe cu succes, ajutat de înzestrarea lui naturală, pentru că asta se-ntîmplă numai din neprevedere. " " Nu e destul, zice Guilom Meister, ca actorul să privească o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
moment al reprezentațiunei sale momentului nepăzit, afectului și inspirațiunei nemijlocite, ci de-a (acorda) da ascultare Cu totul în sensul acesta zice Cicero în Brutu[s], cap. 29, despre necesitatea culturei 355 v tecnice a oratorului: "Fără ea nu poate oratorul să aibă la dispozițiunea lui aceea ce-l tace să pronunțe cu succes, ajutat de înzestrarea lui naturală, pentru că asta se-ntîmplă numai din neprevedere. " " Nu e destul, zice Guilom Meister, ca actorul să privească o piesă numai așa pe dinafară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne stoarcă un surâs, care-și are totdeuna originea în superioritatea noastră. Cu cât se va face mai mult purtător al unui fond spiritual și organ al unei colectivități un om imprimat cu defectul dialectului (ca predictor bisericesc sau ca orator politic) cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
purtător al unui fond spiritual și organ al unei colectivități un om imprimat cu defectul dialectului (ca predictor bisericesc sau ca orator politic) cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav ca să piardă tot efectul. Cu desăvârșire se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav ca să piardă tot efectul. Cu desăvârșire se prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul reprezintator. Daca oratorul politic or religios mai poate influința încă prin fondul pe care-l pertratează și-l provoacă din pieptul său, daca poate să nulifice lipsele pronunției și genantul dialectului prin însușiri mari a orațiunei sale, precum o logică impozantă, o putere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale, precum o logică impozantă, o putere de convingere imanentă în adâncimea sufletului său, și prin personalitatea plină de entuziasm și inspirată, daca le poate face toate astea, da! însă la actor... toate astea-s cu neputință. Anume cel dentîi, oratorul, ne frapează cu deosebire prin fond și prin modul cum acel fond prinde în el formă proprie și creatorie. În orator totdeuna se pronunță o personalitate proprie, deosebită, căruia-i privim lesne printre degete dacă ni se prezintă ca o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inspirată, daca le poate face toate astea, da! însă la actor... toate astea-s cu neputință. Anume cel dentîi, oratorul, ne frapează cu deosebire prin fond și prin modul cum acel fond prinde în el formă proprie și creatorie. În orator totdeuna se pronunță o personalitate proprie, deosebită, căruia-i privim lesne printre degete dacă ni se prezintă ca o ființă de-o nuanță prea individuală. Însă actorul, el desfășură un fond ideal și care aparține artei (nu lui). De-aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care aparține artei (nu lui). De-aceea și pronunția trebuie să corespundă cu desăvârșire cu idealitatea fondului, adecă și sunetul sensibil trebuie să fie un purtător acomodat intuițiunei poetice. A doua iar actorul intendează tezaurele poetului, el nu stă ca oratorul, ca un individ înaintea noastră, care-și poartă singur afacerile sale, ci el e cufundat în masca sa. Noi ascultăm așadar prin fondul oarecum obiectiv al artei. Daca acolo se manifestă vrun dialect, deodată vedem înainte-ne pe omul individual
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe omul individual care se obrăznicește afară din rolul său și care devine, cum am zice, un econom necredincios cu averea poetului ce i se-ncredințează lui. n îl batjocorește, își râde poet! Aceasta-i cauza absolută de ce până și oratorului i se poate ierta cu mult [mai] degrabă un defect dialectic decât actorului. de Dezvoltarea noastră se pronunță totodată prin asta absolut și ne-ncongiurabil pentru legea emancipărei de dialect pentru artiștii reprezintători. Actorul să fie liber de dialect, va să zică el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a strecurat în urechea sa și a prins rădăcini, el a apucat prin asta cu mult înaintea acelora cari cu osteneală abia trebuie să se ridice în elementul cel curat al limbei lor. Când Quintilian cere ca la creșterea viitorului orator să se ia în băgare de seamă tocmai și aceea cumcă până și doicele să vorbească fără greșele, pentru că pe ele le aude copilul mai întîi își vorbele lor caută a le reproduce imitîndu-le de bună seamă cumcă el a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de puțin cunoaște limba germană pentru sine o ținoare sunetală materială, ci face acest coprins să atârne de la însămnătate, totuși în esențial lungimea și scurtimea vocalelor e otărîtă pentru pronunțare. De-aceea e una din pretențiunile cele mai esențiale ale oratorului de-a da drept acestor lungimi în pronunție și de-a le distinge de scurtimi. A doua combinare într-adevăr a vocalelor, care nu se-ntemeiază pe repetarea numai a aceluiași sunet, este împreunarea a două vocale diferite într-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]