7,411 matches
-
în cumpănă atârnă; Deșteptul binele de rău distinge. Neînțeleptul suferă când cade În vreme ce-nțeleptul tot câștigă, Părând a pierde, urcă și nu scade. Neînțeleptu-n ciudă se intrigă, Dar înțeleptul tot deasupra șade Urcând mereu, verigă cu verigă... Sonetul XIII Trufia oarbă inima răcește, Emoția iubirii o îngheață, Prin dușmănie acră iscă greață Și face omul hâd, îl înjosește. Fără iubire, farmec și dulceață, Fără lumina de pe chip, slăbește A omului putere ce rodește Și-l face Om cu inima semeață. Ia
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1490794495.html [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
impozit pe prostie.... XX. CU MASCA JOS..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1670 din 28 iulie 2015. Pe un site, plini de speranță, Se-ntâlneau adeseori. Aveau mintea în vacanță Și în inimă fiori. Și cuprinși de patimi oarbe, Se doreau ca doi nebuni El, prin web din ochi o soarbe... Ea, stătea ca pe cărbuni. Însă cum erau departe, N-ar fi fost avantajos, De-o surpriză s-aibă parte. Au decis deci: masca jos. Și-au spus
NICOLAE STANCU by http://confluente.ro/articole/nicolae_stancu/canal [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Ori aveau în cap ghiveci. Însă într-o zi cu soare Ea porni spre al său ales ... Citește mai mult Pe un site, plini de speranță,Se-ntâlneau adeseori.Aveau mintea în vacanțăși în inimă fiori.Și cuprinși de patimi oarbe, Se doreau ca doi nebuniEl, prin web din ochi o soarbe...Ea, stătea ca pe cărbuni.Însă cum erau departe,N-ar fi fost avantajos,De-o surpriză s-aibă parte.Au decis deci: masca jos.Și-au spus totul
NICOLAE STANCU by http://confluente.ro/articole/nicolae_stancu/canal [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Azi raiul ai vrea să-mi dăruiești - Sărut amar, așterne al meu nume. CUVINTELE MELE Cuvintele mele, pedepsele mele îndelungi... Vedeți, prinde puteri mucegaiul în grabă Citind secretul intim al ochilor mei zăpăciți. Numai să nu dau de o societate oarbă. Nimic mai înțelept decât să te înapoiezi în sicriu Și singur să tragi capacul, ermetic. Pe oasele proprii - poeme amare am să scriu, Evidențiindu-mi gândul profetic. Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți. Cine ar vrea să-și preschimbe creierii
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/renata_verejanu_1409398829.html [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
deși muzica se manifestă ca un tot de cuprindere a vieții și a emoției vibratile despre ea, simțită totodată prin empatia cu ființa compozitorului, după, sau în același timp, apar constatările unor dinstincții impresionante..!! Dar, cum departe de mine lauda oarbă și cum nu-mi doresc să vă fac rău cu vreo îndoială de gen, voi trece direct la subiect/e. Doar că, pentru cine mai dorește, mai ales muzica dvs. s-o asculte, rog lumea doritoare să acceseze prin google
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1409177999.html [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
celebrul-vals-al-lui-eugen-doga-a-patra-capodopera-muzicala-a-secolului-xx-prin-decizie-unesco-ronald-reagan-a-spus-ca-e-cel-mai-bun-vals-al-secolului-trecut-671428.html Pe atunci nu se mai gândea nimeni la carieră. Toată lumea lupta pentru a supraviețui. Și totuși, deseori mă duceam cu mama la „jioc”, după cum se zicea pe la noi la horă, unde cânta fanfara în frunte cu un lăutar orb, pe nume Moș Fedot. Ooo, ce-mi mai plăcea să-l ascult pe acest Moș Fedot cântând la bariton! Iar în timpul nunților lumea se aduna nu numai să vadă mirele sau mireasa, dar și să-l asculte pe el la
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1409177999.html [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
sau un castel, Sau e poate doar continuarea acestui drum. Nu știu și nu întreb." - Fernando Pessoa pasul până la cotul drumului și drumul înainte asta se vede și de departe și de aproape cineva îmi vorbește despre viitor totuși aproape oarbă văd numai drumul înainte pe care pasul întâlnește cioturi de metafore din care harta pașilor crește scade până la împiedicare uneori îmi închipui căzută fiind că m-am ridicat deja și drumul drept continuă hărțile pașilor mă păcălesc privesc cerul întind
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1451726641.html [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
onorate ca zei protectori ai familiei), de lari (divinități protectoare ale căminului), cari sunt pollodiul, mărturisirea în ceruri a existenței noastre pe pământ. Ei sunt patria, cu toate misterioasele ei valențe, sunt istoria cu multa ei învățătură, sunt depozitul milenar, orb, de reflexe, de implicații necesare, de formule ale acestui pământ. Eminescu răsfrânge ființa lor difuză. Freamătul lor surd îl recunoaște, îl simte în sineși. El a rostit implacabila lor prezență, a spus legătura lor cu ființa-i care se exaltă
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
universului poetic echilibrul dintre a cunoaște, a simți și a putea în trecerea de la noapte la zi, de la spațiul râului, al cosmosului sau al gândului: „Nenumit” cel fără nume/ în cripta ființei/ intersecție/ în cosmos/ explozie de lumină/ în ochiul orb/ neconceput/ rătăcești prin labirintul/ gândurilor mele” (pag.22). Întrebându-se ” Ce altceva caută cuvântul?”: Ca apa râului/ ce mâinii îi scapă/ dar în ulcior/ își știe limita/ forma i-o păstrează/ și răcorește/ precum uneori/ poemul (pag. 45), alături de „cărarea
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1452188296.html [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
concepem infinitul, eternitatea, decât prin deducție ( rațiune) sau prin mistică, ( religii), ca Ființe interstelare ce suntem. Misteria și revelația ei, este a Ființei despre care mereu au vorbit- scris genialii lumii, indiferent cu îi numim, și pe care Marele poet orb Borges în definea a fi de fapt „o unică entitate” cu nume diferite ( de autori, nu). De aceea, știu crezând, tot ce eu, tu, el, noi considerăm a face ( sau desface!) este un fenomen al devenirii și o conștinetizare ( tragică
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_taina_scrisului_9_necesit_eugen_evu_1343213297.html [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
a „infernului tandreței” (Yourcenier), nici a „infernului discutabil” (Ioan Alexandru). A plăsmui este fie a fi bântuit, fie a ți se revela. Scrii, transcrii ( transa) (remeber Hașdeu) - ceea ce din astral ți se dăruie, a fi revelat. Condiția artei (...), dincolo de tiparele oarbe ale primitivelor eboșe, făcături, obsesii reptiliene, este empirismul ei, actul trăit și apoi sumbimat în estetic remodelator. Există în memorie, subconștiente, tipare îngropate și timpane îngroșate de ceara pe care urechea (nu cea a lui Van Gogh!), o produce cu
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_taina_scrisului_9_necesit_eugen_evu_1343213297.html [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
un biet sclav pentru care ... (După o pauză.). Și parcă îl aud, Zada, cum spune și socoate (Din depărtare se aude vocea lui Decebal. “Orice este roman, e câine care mușcă pe la spate! “ Sărmanul sclav! El n-are nimic din oarba mândrie A celor mari cu nesățioasa lăcomie. E prea frumos, nu are nimic din ce au stăpânii răi Și poate prea nevinovat de ura comandanților săi. ZADA Am auzit vrăjitorul cetind în orele târzii: ( În difuzoare se aude vocea vrăjitorului
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_trei_acte_tabsoul_i.html [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
moaca Cu destinul meu se joacă cel urât ori cel frumos cine-mi pune stele-n troaca firmamentul preș pe jos Cel urât ori cel frumos pârjolind cu lacrimi iarbă ochii mei sunt sus ori jos cine de-a barbă oarbă Cu destinul meu se joacă lăsându-mi moartea săracă Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Referință Bibliografica: OCHELARI ROZ POSTUM / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1150, Anul IV, 23 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate
OCHELARI ROZ POSTUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ochelari_roz_postum_costel_zagan_1393173106.html [Corola-blog/BlogPost/362550_a_363879]
-
jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și până cădea alta la sfârșit de toamnă târzie. Foloseau drept combustibil ogrinji
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417623598.html [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
AM HOINĂRIT O VIAȚĂ neajutat decât de Dumnezeu mi-am hoinărit o viață - mână-spartă; mi-a fost și greu - mi-a fost și mult mai greu tot scotocind - degeaba - după-o hartă... n-am cui să fac cu degetu-a mustrare orb dac-am fost - ochi singur mi-oblonii! schimbai - de filfizon - buna cărare: erau stejar - și zeu: eu nu-i zării! nervos - se fâțâie-n grădină moartea... s-o chem? s-aștept ca Domnul - în boccea să-mi 'ghesuie - furiș - boìtă
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Rost_ascuns.html [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
plânsa veșnicie a umilirii? Picioru-i frânt, povara este grea, Jertf-ai început în clipa zămislirii. Blând ți-ai scos mai totul la tarabă, Așa înfrânt proscris de vechii - noi călăi, Și în slăbiciunea cea mai slabă Și cu mândrie afabilă și oarbă, Votezi și-acum, pe trădătorii tăi. Mă tem că niciodată nu ți-a fost Mai crâncenă ca azi, și mai grea povara Îți calci înțelepciunea fără rost, Inocent strigând: „Noi nu ne vindem țara”. Trăgând povara pe colină-n sus
DEŞERTĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Desertaciune_stelian_platon_1346959319.html [Corola-blog/BlogPost/343785_a_345114]
-
Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Vezi cum tresare Sub bob de ninsoare, Firul de iarbă, Din soare să soarbă, Căldura cea nouă? Vezi cum se-anină, Fir de lumină, De firul de iarbă Vrerea cea oarbă Să le unească? Vezi cum dispare A zăpezii culoare, În bulgări de lut, Ca drumul făcut Să nu se cunoască? Vezi cum rămâne, Lauri s-adune, Firul născut, Cu un sărut, Dor de lumină? Vezi, n-a aflat Că e
DESTIN de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1456676239.html [Corola-blog/BlogPost/375267_a_376596]
-
nu poți să zbori, e un mit, e o buclă, Încercat-am, pierdut-am și plâns cam în ciudă. Nici acum nu știu, dar nu e târziu, spune-mi, oare, sunt gol? sau doar pustiu... Populează-mi credința cu zâmbete oarbe Și spune-mi că sunt din ce-n ce mai aproape. Plimbă-mă des în păduri negre, coapte Și-nvață-mă din toate măcar una din arte. Scuipă-mi în sân un venin cât de pur Să-mi dea un
FIERBE STRIDENT de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_razvan_barbu_1403896748.html [Corola-blog/BlogPost/347440_a_348769]
-
din nisip invizibil - țipăt de păsări, tocană de vise fierb suspendate-n ocru. Toamna I umbre suspendate în ocru între două lumi îngenunchiate atomi ai foamei în cursa himerei toamna muiată în râs invizibil miriști, tufișuri sterpe și bețe cenușă oarbă de toamnă focuri pe câmpuri contorsionate de-un pictor măscărici pestriți jurați vertical prin policandre prin labirintul tăcerii cascadori ai himerei anotimpul se trece bolnav de foame atomii se iau la trântă în aer Toamna II Regina mlaștinilor nu poate
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mariana_zavati_gardner_1418154642.html [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
a unui asfințit” (Feerie). Că nimic nu e simplu și că poetul și-a asumat un destin de Sisif, reiese limpede din următoarele versuri: “viscolesc umerii goi / spaime șerpuiesc în artere / clipele înghesuie / cuburi de gheață în sufletul gol / fluturi orbi bat geruri în călcâiul ei / dar nici atunci nu oprește / îți mușcă buzele / până simte pulsul durerii / rostogolit în copite / se smulge iernii / și-o rupe la fugă”. Aceste mortificații și jertfe aproape neomenești fac să răsară poezia precum orhideea
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
dor / e vremea când toamna / mă jefuiește de rod / și iarna mă ninge mov / în urmă rămâne umbra / ultimul bănuț auriu / plătit la vama / anotimpului care am fost”. Atmosfera bacoviană reiese chiar din poezia cu acest titlu: “Bacoviană”: și bâjbâi orb și surd / flămând de armonie / dezlănțuite ploi mă ung / mă risipesc și mă adun / în matca mea de agonie / e vânt, e rece de mormânt / și văd cum cad din mine bland / stropi de melancolie”. Și dacă nu ar exista
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
În oglinda de sine, poeta se privește atent și caută să se recunoască: “caut un nume zilei de mâine: copil desculț în lumea de cuvinte / cu inima de mână rătăcesc / spre mâine / o poartă / un zid / morișcă învârtită / de fluturi orbi / las teama să se zbată în ochiul nopții / bat la porți de stele / îmi tac singurătățile / să ascult un țârâit de greieri”. Iată ce frumos se autodefinește: copil desculț în lumea de cuvinte! De fapt, în această mirifică lume, cu toții
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
a lirismului trezește ecouri culturale și atitudini existențiale, alături de experimentul direct al fericirii absolute (Partea plină a paharului). Structura poemului recuperează anii și clipele, secolele și teoretizările, conștientizarea și inocența, într-o suprapunere de perspective („dragostea apare ca un Dumnezeu orb” -Borges). Lexicul poetic dezvoltă aria de sugestie a terminologiei speciale. Cartea este scrisă din perspectiva orizontului spiritual generic, cu preferință mărturisită pentru imprevizibil și profund, pentru dragostea care a absorbit ura, pentru prezentul care poate recupera trecutul, în orice clipa
PREFAŢA LA VOLUMUL „ESPRESSO DUBLU LA HAIFA” de CRISTINA CHIPRIAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/cristina_chiprian_1463022199.html [Corola-blog/BlogPost/366121_a_367450]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ Autor: Nicolae Dina Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Legendar el însuși, multdivinizatul și multdisputatul Homer, poetul orb, este genialul creator al celor două epopei - Iliada și Odiseea - care povestesc faptele de arme ale unor eroi ahei și troieni din războiul pentru cucerirea, respectiv apărarea cetății Troia. Urmare a răpirii Elenei, frumoasa soție a lui Menelaos, de către Paris
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1492189359.html [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
de-atâta trecut, născător de zei; statui de zăpadă ne privesc chiorâș că pe niște intruși barbari printre candelabre de cer albastru; cineva care-și calcă pe umbră ne avertizează că e timpul să părăsim cetatea melancoliei... că un Diogene orb, calc peste gropile întunericului pe niște rigole de frunze străvezii pe unde curge luna,ca un râu galben, pește lagunele Veneției. vineri, 25 martie 2016 Referință Bibliografica: cetatea melancoliei / Ion Ionescu Bucovu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1911, Anul
CETATEA MELANCOLIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458902323.html [Corola-blog/BlogPost/378550_a_379879]