634 matches
-
Budden, Julian- Puccini, Oxford, 2002, p. 24 footnote> din istoria operei italiene, Giuseppe Verdi. Vizionar și modern - pe cât i-a fost posibil - la rândul lui G. Verdi încearcă și el să țină pasul cu vremurile. Furtuna evocată în aceeași deschidere orchestrală din Otello are certe influențe wagneriene - atât de prezente și în Tosca lui G. Puccini și nu numai - după care, genialul italian care a privit poate la genialul său contemporan german, crează o altă dragoste nefericită (desigur, în alte circumstanțe
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
influențe wagneriene - atât de prezente și în Tosca lui G. Puccini și nu numai - după care, genialul italian care a privit poate la genialul său contemporan german, crează o altă dragoste nefericită (desigur, în alte circumstanțe) și introduce în pagina orchestrală - tot după model wagnerian - motivul iubirii tragice dintre Otello și Desdemona, scena sărutului. În ultima sa lucrare, Falstaff, G. Verdi renunță la uvertură sau preludiu. Dirijorul atacă partitura și cortina se ridică. Așa se va întâmpla în toate operele lui
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
nebunie - se pot aplica perfect teatrului jucat în jurul nefericitei Cio-Cio-San. Influența verdiană se face clar simțită încă din primele două opere ale lui G. Puccini. Aria Annei din Le Villi este scrisă după modelul Ariei Nilului din Aida iar pagini orchestrale din Edgar trimit la Nabucco și la Otello<footnote Budden, Julian - Puccini, Oxford,2002, p. 70. footnote>. G. Puccini s-a aflat în sală la premiera din 9 februarie 1893 a operei Falstaff de G. Verdi. S-a deplasat de la
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
cuvânt, organizându-se după topica proprie limbajului vorbit, după desfășurarea dramatică, exprimând cât mai poetic, cât mai integral, textul. Muzica sa urmărește starea sufletească a personajelor, susținând evoluția lor dramaturgică. Ca și Verdi, Puccini folosește stilul parlando, construit pe caracterizări orchestrale melodice, inspirat din vechiul recitativ al melodramei italiene. Stilul acesta este asemănător concepției wagneriene despre continuitatea discursului muzical. Puccini scria editorului său: Sunt cu nervii prea surescitați și fără liniștea de care am nevoie. O invitație la masă mă îmbolnăvește
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
verdian în materie de recitative, dezvoltat pe parcursul evoluției sale componistice, va atinge în Aida o înaltă perfecțiune. Aici întâlnim modele de echilibru perfect între expresivitatea verbală și cantilenă. Aceeași preocupare o vom întâlni și la Puccini, care va pune culorile orchestrale și timbrale la loc de frunte, în construcția expresiei muzicale. Puccini, oscilând între lirism și dramă, fără însă a fi lipsit de umor, va ocupa locul central, definind curentul verist, ecou post romantic al operei italiene.
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
din asincronie în sincronie corespunde aspectului de acordaj intonațional și/sau instrumental. Într-o sală de concerte ne este familiar să asistăm involuntar la acordaj, a cărui sonoritate este cu atât mai spectaculoasă cu cât este făcută de un ansamblu orchestral numeros. De obicei, după ce se dă tonul - ca referință sintetică a locului sonor căruia îi este raportată opera de concertat -, în mod asincron, instrumentiștii încep să se acordeze acestuia, fiecare în felul său. În fapt, se produce o veritabilă babilonie
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
cărți sfinte, obținute în taină și cu imensă greutate, căci erau interzise de securitate! Lajta Laszlo a fost și compozitor și dirijor. Au rămas 68 de opusuri în urma lui. Unele de inspirație folclorică, altele nu. A scris 9 simfonii, suite orchestrale, multe opusuri camerale, coruri, o opera bufa , un balet... Era un anticomunist convins, așa că după 1948 nu i s-au mai cântat lucrările. Până la sfârșitul vieții a trăit într-o mare sărăcie, vânzând din casă, pentru ca să aibă minimumul
Lajta Laszlo 1892-1963 by Ecaterina STAN () [Corola-journal/Journalistic/84263_a_85588]
-
Jean Rânzescu, unul dintre marii profesioniști ai genului. O personalitate marcată de pasiunea pentru muzica ce se întruchipează în gest, în imagine. Am înțeles atunci - eram tânăr absolvent al Conservatorului bucureștean - că în lumea operei fraza muzicală intonată vocal, susținută orchestral, trebuie să-și găsească un specific echivalent scenic, că acesta trebuie să devină parte integrantă a situației muzical-dramatice imaginate de compozitor, de libretist. Am înțeles că regizorul de operă devine un coautor al spectacolului, un coautor care are menirea de
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
și nesusținută de guvernarea liberală; este unul dintre cele mai nefuncționale, mai urâte spații publice ce aparțin ,obsedantului deceniu" din mijlocul secolului trecut. La Philadelphia, la Kimmel Center, cu câteva săptămâni în urmă, am avut prilejul de a audia formațiile orchestrală și corală ale cunoscutei instituții locale de concerte ,Ama Deus Ensemble", formații conduse de dirijorul Valentin Radu, originar din București. Impresionant de constatat este faptul că materialul promoțional al concertului a dispus de o percutanță stradală ce invită stăruitor pe
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
o arhitectură ultramodernă ce adăpostește actualmente faimoasa, istorica instituție a Orchestrei Simfonice din Philadelphia. Zilele trecute, numărul festiv, pe luna decembrie, al cunoscutei reviste britanice ,Gramophone", afișa top-ul celor 20 de orchestre simfonice ale lumii, orchestre europene, asiatice, organisme orchestrale americane. ,Philadelphia Orchestra", alături de Orchestra geneveză De la Suisse Romande figurează la capitolul ,Gloriile trecutului". Figurează ,în ascensiune" Orchestra de Stat din Sao Paulo, din Brazilia, Orchestra Filarmonică a Chinei, Filarmonica Regală din Liverpool. Se află în top trei orchestre din
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
din Statele Unite, Orchestra Festivalelor din Budapesta, Orchestra Filarmonică Cehă; aceasta din urmă plasată pe ultima poziție dintre cele 20! Filarmonica berlineză figurează pe locul al 2-lea, iar cea de la Viena pe al 3-lea. Vă interesează care anume organism orchestral este plasat pe prima poziție? Ei bine, este vorba, desigur, de o orchestră europeană, de celebra Royal Concertgebouw din Amsterdam, orchestră condusă actualmente de marele Mariss Jansons. Indiscutabil, sound-ul special al ansamblului se datorează în bună măsură sunetului instrumentului unuia
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
marele Mariss Jansons. Indiscutabil, sound-ul special al ansamblului se datorează în bună măsură sunetului instrumentului unuia dintre primii violoniști ai formației, muzicianului de origine română Liviu Prunaru. Indiscutabil, în Statele Unite și în Europa, de asemenea pe continentul asiatic, marile organisme orchestrale se dovedesc a fi acele, în felul lor, podoabe - atât de costisitoare, atât de benefice! - ale spiritului. Să sperăm că actuala criză economică globală le va afecta doar în mică măsură. Pentru a avea încrederea că muzica poate supraviețui intemperiilor
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
Simfonia a 7-a "Volume", op.29 "apare ca o opoziție totală la cea de-a 6-a. Într-un sens ea aruncă un pod, peste timp, către Simfonia a 3-a cu care are în comun o anumită agresivitate orchestrală, sau chiar către a 1-a, prin revenirea la o relativă stabilitate, dacă nu tematică, cel puțin motivică" (pag.112). În sfârșit, Simfonia a 8-a "Imagini", op.30 comportă o dominantă imnică, de celebrare a unor corifei ai culturii
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
a atinge și emoționa puternic. În ultimi ani, Pekka Jalkanen trăiește mai mult în solitudinea insulei sale, Vaivio, din lacurile Finlandei centrale, compunând muzică, trăind doar din și pentru muzică. A scris trei opere, muzică de scenă, foarte multe partituri orchestrale și camerale, piese de solo instrumental, numeroase coruri. „Copiii și țiganii m-au învățat cum să scriu muzică” - a mărturisit odată compozitorul, iar expresia a rămas să-l definească în citările și comentariile multor muzicologi finlandezi. Pentru români, însă, aceste
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
muzicilor originare, mai exact ale Edenului de peste Tibru și Eufrat, numai că a încorporat acolo foarte mult din inspirația de sursă ori de factură românească. De altminteri, această inspirație sau reflexie evident românească caracterizează și alte lucrări, mai ales orchestrale și camerale, ale compozitorului finlandez. La fel ca mai toți compozitorii finlandezi, Pekka Jalkanen a scris mult și pentru kantele, instrumentul emblemă a culturii finlandeze. Desigur, către finele secolului 19 și mai ales la începutul secolului 20, acest instrument rural
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
exerciții, dietă și tenacitate, fie și numai pentru că, nu-i așa, trupul este primul discipol al sufletului. Nimic nu poate suplini, de pildă, grefele pe care un colectiv instrumental trebuie să le suporte întru permanentă ameliorare a partidelor și compartimentelor orchestrale. Nimeni nu poate solicita o mai oportună și probă pivotare la pupitre decât dirijorul însuși. Uitați-vă la filarmonica bucureșteană: ce infuzie de forțe tinere; câtă abilitate în reformarea unei orchestre care, oricum, ar fi năpârlit de la sine! Cu iscusință
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
frumoase, susținută de bagheta experimentatului dirijor italian David Crescenzi, stabilit de mulți ani la Timișoara, revenit după multă vreme ca oaspete la pupitrul Operei Naționale. De apreciat rămân prestația corului, mereu egal cu propria sa valoare și numai unele momente orchestrale, în care a existatat atenție pentru: atacuri, corectitudine sonoră, sincronizare și păstrarea unui acompaniament decent.
Opera ?Elixirul dragostei? la Opera Na?ional? din Bucure?ti: O sear? a vocilor frumoase! by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83122_a_84447]
-
viu, mobil, chiar cam încărcat: în dorința de a ocupa scena tot timpul, regizorul rupe fermitatea conturului, introducând elemente străine de această lirică a cireșilor în floare, ca marinarul din actul I venit din comediile mute, sau pantomima, pe interludiul orchestral, diluată și mai ales ieșită din stilul general. Stil la care contribuie substanțial frumusețea deosebită a costumelor, desemnate de Țvetanka Stoinova (Bulgaria) după modele autentice și decorul lui Grigore Gorduz, determinat de spațiul mic al scenei. Puține sunt partiturile repertoriului
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
unor compozitori chinezi, publicul a revăzut-o pe Cristina Anghelescu, fostă absolventă a Colegiului „Dinu Lipatti”, într-o atractivă interpretare a primei părți a Concertului pentru vioară și orchestră nr.4 de W.A. Mozart. Au urmat apoi câteva pagini orchestrale și vocal-simfonice în care elevii colegiului au demonstrat nivelul înalt al pregătirii lor și valoarea îndrumătorilor lor în pregătirea individuală și de ansamblu, aici fiind de amintit contribuția profesoarei Lăcrămioara Pauliuc în pregătirea riguroasă a celor două momente corale celebre
Omagiu lui Dinu Lipatti by M?d?lin Alexandru ST?NESCU [Corola-journal/Journalistic/83890_a_85215]
-
Ca, de pildă, faptul că G. Enescu este, așa cum spune orice dicționar, „cel mai important muzician român”. Pianist și dirijor de mare talent, el a fost, indubitabil, un violonist de geniu. Autor de simfonii, sonate, lucrări de cameră, cvartete, suite orchestrale etc., Enescu este și autorul unei opere, Oedip, compusă pe libretul lui Edmond Fleg. A lucrat la ea vreme de zece ani, începând cu 1921. A încheiat partea muzicală în 1922, însă orchestrarea a durat până în 1931. Dacă datele pe
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
care fiecare membru al formației a avut un rol distinct, hotărâtor. În cadrul ansamblului am remarcat originalitatea și bravura prestației violonistice, contribuția substanțială, de mare expresivitate și virtuozitate a flautistei, precum și fantezia și rafinamentul celor doi pianiști (care au evidențiat calitățile orchestrale ale instrumentului). Interpreții au abordat partitura cu profesionalism și măiestrie, reușind să valorifice original fiecare detaliu în parte și să confere unitate stilistică unei lucrări alcătuită din fragmente. În continuare, duo-ul pianistic format din Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
alcătuită din fragmente. În continuare, duo-ul pianistic format din Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu a prezentat 6 Dansuri românești din Transilvania opus 4 nr. 1 de Constantin Silvestri. Preocupat de valorificarea folclorului național, compozitorul schițase în anul 1929 partitura orchestrală a celor Trei jocuri populare românești din Transilvania (care figurează în lista creațiilor sale ca opus 4 nr. 2). În comparație cu versiunea orchestrală, varianta dedicată pianului la patru mâini conține trei dansuri în plus, dar și unele diferențe legate de domeniul
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
opus 4 nr. 1 de Constantin Silvestri. Preocupat de valorificarea folclorului național, compozitorul schițase în anul 1929 partitura orchestrală a celor Trei jocuri populare românești din Transilvania (care figurează în lista creațiilor sale ca opus 4 nr. 2). În comparație cu versiunea orchestrală, varianta dedicată pianului la patru mâini conține trei dansuri în plus, dar și unele diferențe legate de domeniul armonic. Compozitorul apelează la procedee tradiționale de înveșmântare armonică; excepție face cel de-al șaselea dans, intitulat Joc din Drîmboaie , în care
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
două acorduri de cvartă. Cei doi apreciați pianiști au reliefat cu sensibilitate și rafinament frumusețea melodică, ineditul limbajului armonic, pregnanța ritmică și caracterul dansant al pieselor, au valorificat plenar bogăția și diversitatea coloristică a discursului muzical care evocă adeseori sonoritatea orchestrală. Ei au realizat cu eleganță și fantezie un fascinant caleidoscop muzical, în care piesele cu tentă nostalgică, evocatoare, au alternat cu cele impetuoase, energice, marcate de dinamism și strălucire. Am apreciat coordonarea fructuoasă a duo-ului în realizarea contrastelor dinamice
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă să întrevedem un foarte promițător dirijor de operă și o achiziție de valoare pentru teatrul bucureștean.
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]