KorAP: Find »[drukola/base=organon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...28 >

682 matches

Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716

de logică, Editura Academiei, București, 1960, p. 131. 83 Ibidem, p. 164. 84 Duns Scotus, Despre cunoaștere umană, apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 220. 85 Francis Bacon, Noul Organon, I, XXVI, ed. cit., p. 39. 86 Ibidem, II, X, p. 113. 87 Ibidem, II, X, p. 113. 88 René Descartes, "Reguli despre îndrumare a minții", în Două tratate filosofice, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 194-195. 89 Ibidem, p. 194

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Ibidem, p. 146. 3 Francis Bacon, "De Dignitate et Augmentis scientiorum", în Oeuvres, vol. I, Charpentier, Paris, 1845. 4 René Descartes, "Reguli despre îndrumare a minții", în Două tratate filosofice, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 171-177. 5 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, pp. 110-113. 6 Acest capitol s-a dezvoltat pornind de la articolul "Forma baconiana - trecerea de la cauzalitatea aristotelica la legea științifică moderna" publicat în Studii și cercetări din domeniul Științelor socio-umane, tome 10, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2002

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Oeuvres, vol. II, ed. cit., p. 81; "Datae autem naturae formam, sive differentiam veram, sive natura naturantem, sive fontem emanationes (ista evim vocabula habemus, quae ad indicationem sei accedunt), invenim opus et intentio est humane scientiae". 29 Francis Bacon, Noul Organon, II, I, Editura. Academiei, București, 1957, p. 105. 30 Francis Bacon, "Despre principii și origini", în Despre înțelepciunea anticilor, ed. cit., p. 148. 31 Ibidem, p. 147. 32 Ibidem, II, XIII, p. 122. 33 Francis Bacon, "Despre principii și origini

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
principii și origini", în Despre înțelepciunea anticilor, ed. cit., p. 148. 31 Ibidem, p. 147. 32 Ibidem, II, XIII, p. 122. 33 Francis Bacon, "Despre principii și origini", în Despre înțelepciunea anticilor, ed. cit., p. 144. 34 Francis Bacon, Noul Organon, II, XV, ed. cit., p. 107. 35 Ibidem, p. 132. 36 Ibidem, II, II, p. 106. 37 Ibidem, II, II, p. 106. 38 Aristotel, Metafizica, 1013 b, ed. cit., p. 168. 39 Francis Bacon, Noul Organon, II, III, ed. cit

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
34 Francis Bacon, Noul Organon, II, XV, ed. cit., p. 107. 35 Ibidem, p. 132. 36 Ibidem, II, II, p. 106. 37 Ibidem, II, II, p. 106. 38 Aristotel, Metafizica, 1013 b, ed. cit., p. 168. 39 Francis Bacon, Noul Organon, II, III, ed. cit., p.106. 40 Ibidem., II, III, p. 106. 41 Ibidem, I, III, p. 35. 42 Ibidem, II, II, p. 106. 43 Ibidem, II, XVII, p. 133. 44 Ibidem, II, IX, p. 112. 45 Ibidem, II, VII

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
35. 63 P.P. Negulescu, op. cit., p. 45. 64 Francis Bacon, "Confession of Faith", în Works, vol. II, ed. cit., pp. 481-488. 65 P.P. Negulescu, op. cit., p. 67. 66 Francis Bacon, Works, Baynes and Son, Londra, 1824. 67 Francis Bacon, Noul Organon, I, XXVI, Editura Academiei, București, 1957, p. 39. 68 Francis Bacon, Noul Organon, II, X, Editura Academiei, București, 1957, p. 113. 69 Ibidem, II, X, p. 113. 70 Ibidem, II, XI, p. 113. 71 Teodor Dima, Metode inductive, Editura Științifică

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
în Works, vol. II, ed. cit., pp. 481-488. 65 P.P. Negulescu, op. cit., p. 67. 66 Francis Bacon, Works, Baynes and Son, Londra, 1824. 67 Francis Bacon, Noul Organon, I, XXVI, Editura Academiei, București, 1957, p. 39. 68 Francis Bacon, Noul Organon, II, X, Editura Academiei, București, 1957, p. 113. 69 Ibidem, II, X, p. 113. 70 Ibidem, II, XI, p. 113. 71 Teodor Dima, Metode inductive, Editura Științifică, București, 1975, p. 41. 72 Ibidem, p. 42. 73 Francis Bacon, op. cit

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
132. 75 Ibidem, II, XIX, p. 136. 76 Ibidem, II, XX, p. 141. 77 Ibidem, p.135. 78 Francis Bacon, "Despre principii și origini", în Despre înțelepciunea anticilor, ed. cit., p. 143. 79 Ibidem, p. 144. 80 Francis Bacon, Noul Organon, II, XXXVIII, ed. cit., p. 178. 81 Ibidem, II, XXXIX, pp. 178-179. 82 Ibidem, II, XL, p. 180. 83 Ibidem, II, XLI, p. 187. 84 Ibidem, II, XLII, p. 188. 85 Ibidem, II, XLIII, p. 190. 86 Ibidem, II, LII

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
pp. 293-303. 123 Goethe, Faust, Editura Univers, Bucuresti, 1982, p. 65. 124 Ibidem, p. 65. 125 Francis Bacon, Nova Atlantis, Editura Științifică, București 1962, p. 46 126 Marshal McLuhan, Galaxia Gutenberg, Editura Politica, București, p.301. 127 Francis Bacon, Noul Organon, ed. cit., p. 57. 128 Francis Bacon, Noua Atlantida, Editura Științifică, București, 1962, p. 37. 129 Serge Hutin, Societăți secrete, Editura de Vest, Timișoara, 1992. 130 Francis Bacon, "Critica sistemelor filosofice", în Despre înțelepciunea anticilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
filosofice", în Despre înțelepciunea anticilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 290. 131 Umbero Eco, Pendulul lui Foucault, vol. II, Editura Pontica, Constanța, 1991, p. 45. 132 Francis Bacon, Noua Atlantida, ed. cit., p. 44. 133 Francis Bacon, Noul Organon, ed. cit., p. 35. 133 Francis Bacon, "Douăsprezece cugetări despre interpretarea naturii", în Despre înțelepciunea anticilor, ed. Cit., p. 236. 134 Francis Bacon, Noul Organon, ed. cit., p. 35. 135 Francis Bacon, Noua Atlantida, ed. cit., p. 52. 136 Ibidem

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
p. 45. 132 Francis Bacon, Noua Atlantida, ed. cit., p. 44. 133 Francis Bacon, Noul Organon, ed. cit., p. 35. 133 Francis Bacon, "Douăsprezece cugetări despre interpretarea naturii", în Despre înțelepciunea anticilor, ed. Cit., p. 236. 134 Francis Bacon, Noul Organon, ed. cit., p. 35. 135 Francis Bacon, Noua Atlantida, ed. cit., p. 52. 136 Ibidem, p. 62. 137 Ibidem, p. 62. 138 Ibidem, p. 72. 139 Frances Yates, Iluminismul rosecrucian, Editura Humanitas, București, 1998, p. 207. 140 Modalitatea prin care

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
265. 159 Numărul structurilor cogito-ului care influențează perceperea obiectelor este în număr de șase spre deosebire de categoriile aristotelice care sunt zece la număr. Categoriile aristotelice sunt următoarele: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timp, poziție, posesie acțiune, pasiune (Aristotel, Categoriile, 2a, în Organon, vol. I, Editura Iri, București, 1997, p. 97). Între categoriile aristotelice și structurile carteziene nu există decât o corespondență parțială. Conform acesteia categoriile comune sunt următoarele: substanța, cantitatea - la Descartes este mărimea, locul, timpul-durata, acțiunea - mișcarea, relație - numărul. Calitatea ar

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256

pe sufletul Pythiei, fără ca ea să-și dea seama. „Când se umple de acestea, e mai bine pentru ea să nu meargă acolo și să nu ia contact cu Zeul dacă nu e Întru totul pură (katharan), Întocmai unui instrument (organon) bine acordat și armonios, ci suferindă (empathe) și agitată” (437 d). Ideea de puritate este asociată cu armonia muzicală 2. Imaginea organon-ului, a instrumentului este esențială În descrierea procesului inspirației profetice. Aceeași idee o găsim și În De Pythiae

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
acolo și să nu ia contact cu Zeul dacă nu e Întru totul pură (katharan), Întocmai unui instrument (organon) bine acordat și armonios, ci suferindă (empathe) și agitată” (437 d). Ideea de puritate este asociată cu armonia muzicală 2. Imaginea organon-ului, a instrumentului este esențială În descrierea procesului inspirației profetice. Aceeași idee o găsim și În De Pythiae... (404 b-405 d). Pentru a sublinia importanța unei krasis adecvate, Lamprias ia ca exemplu delirul bahic, care se manifestă Într-un mod

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
Între soare și pământ, ne face să credem că Plutarh a fost nevoit totuși sau chiar a voit să se folosească În teoria sa din De Pythiae... de atributele esențiale ale acestei categorii de ființe. Luna este Înfățișată drept instrumentul (organon) cel mai „supus” al soarelui. Totuși, ea nu ne transmite intacte strălucirea și razele acestuia, ci alterate prin contactul cu ea Însăși (404 d). Analogia cu acțiunea lui Apollo asupra Pythiei este perfectă. Dar această poziție specifică lunii, Între soare

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
de față se odihnesc pe treptele scării dinspre sud, renunțând să mai viziteze și partea nordică. * O idee care merită să fie reținută la lectura acestui dialog este aceea că Pythia, la fel ca alți prezicători contemporani, reprezintă un „instrument” (organon) uman prin care Zeul transmite răspunsurile sale la Întrebările ce i se pun, precum și anumite mesaje. Este interesant de reținut că cele transmise pe această cale solicitantului din partea lui Apollo nu sunt niciodată clare ca Înțeles. Printr-o interpretare greșită

[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863

contradictoriului vine din "ocrotirea metafizicilor de mai multe ori milenare ale non-contradicției, pe care logica sub toate aspectele și oricare i-ar fi fost vicisitudinile și adaptările a avut sarcina să le decodifice și cărora nu le-a fost decât organon"308. Panlogismul hegelian de tip conflictual duce, din păcate, la o metalogică. Fără s-o știe, Hegel a transpus logica în sistemul fizic al entropiei, ortodialectica sa fiind omogenizantă ca mișcare către spiritul absolut, dovadă că a fost lesne adoptată

[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906

schimbat, față de Peirce, al behaviorismului. Consecința este că la el comportamentul și nu cunoașterea fundează semnificația. Și programul se modifică, extinzîndu-se : semiotica permite o reinterpretare a disciplinelor numite în mod curent Logică, Matematică și Lingvistică. Logica s-a vrut un Organon al științelor, dar s-a dovediți incapabilă să-și asume acest rol. Semiotica nu este numai o știință printre altele, ci Organonul sau instrumentul tuturor științelor. Dezvoltarea semioticii este o etapă a procesului de unificare a științelor care tratează în

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
permite o reinterpretare a disciplinelor numite în mod curent Logică, Matematică și Lingvistică. Logica s-a vrut un Organon al științelor, dar s-a dovediți incapabilă să-și asume acest rol. Semiotica nu este numai o știință printre altele, ci Organonul sau instrumentul tuturor științelor. Dezvoltarea semioticii este o etapă a procesului de unificare a științelor care tratează în întregime sau parțial despre semne; această dezvoltare va contribui de asemenea să umple golul dintre științele biologice pe de o parte și

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
drept zeu al comerțului (schimbul, pentru cei vechi, e sinonim cu comunicarea), al călătoriilor, ceea ce la un nivel simbolic trimite la "a transmite", "a traduce" și "a interpreta" (voința zeilor).1 Explicit, hermeneutica apare în titlul părții a doua a Organonului lui Aristotel - Peri hermeneias -, pe care Boethius o echivalează în latină cu: De interpretatione. Nu acesta este sensul actual al hermeneuticii, pentru că interpretare înseamnă aici analiză a gândului prin expresie, comunicare verbală prin intermediul judecății. în accepțiune curentă, hermeneutica este teoria

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
lasă inspirat de zei și transmite un mesaj încă neclar, și ascultătorul, care reconstituie acest mesaj, clarificîndu-l. La Aristotel întîlnim pentru prima dată termenul de "(Peri) hermeneas" în "De interpretatione", care, sub nume latin, este partea a Ii-a a "Organon"-ului. Pentru Aristotel, hermeneutică nu înseamnă deci că gândul poate fi interpretat prin analiza expresiei. Nici în momentul stoic, hermeneutica nu e prezentă, deși se recurge la interpretarea mitului, considerat a fi o alegorie. Stoicii nu mai acceptă sensul literal

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348

chiar asupra modului cum simțim (cum vedem, cum auzim, cum interiorizăm atingerea, cum percepem mișcarea și așa mai departe), dacă nu și asupra modului cum ne emoționăm, grație rețelelor de neuroni naturali , impactul acesteia asupra logicii ca știință și ca organon al celorlalte științe se poate rezuma prin cel puțin 7 reconfigurări. 6. Pentru că „rezolvarea“ de clauze cu literali comuni (de semne opuse) operează, deopotrivă, În cadrul logicii asertorice, ca și În cel al logicii modale, am putea spune că, sub semnul

Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595

memorialiștilor, cum este acea „afundare În Întunericul gros al Egiptului” despre care scria Saint-Simon (Memorii, antologie, traducere, note și prefață de Maria Carpov, Univers, București, 1990, p. 38). 20. Pentru traducerea celei mai importante lucrări a lui Samuel Hahnemann, vezi Organon ș17961, 18426ț, traducere de Silvia Vieru și Antuza Genescu, ediție Îngrijită de Ofelia Lugojan Ghenciu, Editura Marineasa, Timișoara, 1999 (mai departe Organon). Îi mulțumesc dr.Daniel Hanc pentru a-mi fi procurat acest volum. 21. Dictonul alopat e contraria contrarii

[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
Carpov, Univers, București, 1990, p. 38). 20. Pentru traducerea celei mai importante lucrări a lui Samuel Hahnemann, vezi Organon ș17961, 18426ț, traducere de Silvia Vieru și Antuza Genescu, ediție Îngrijită de Ofelia Lugojan Ghenciu, Editura Marineasa, Timișoara, 1999 (mai departe Organon). Îi mulțumesc dr.Daniel Hanc pentru a-mi fi procurat acest volum. 21. Dictonul alopat e contraria contrarii curantur. La acea dată, din opera lui Samuel von Hahnemann, fondatorul homeopatiei, tocmai apărea un volum de opere În traducerea lui Robert

[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

trimitere directă la relațiile care există Între „mână” și „inteligență”. Pentru Anaxagoras, omul este cel mai inteligent dintre viețuitoare pentru că posedă mâini. Aristotel face legătura Între inteligență și activitatea mâinilor la om. Pentru el mâna este un „organ al uneltelor” (organon pro organonă. Astfel, mâna este considerată un organ sau o „unealtă” a intelectului (nousă, o formă a formelor (eidos eidonă și a sensibilității sau forma sensibilului, afirmă Aristotel. Mâna este o deschidere a sufletului (psychéĂ În sfera ontologică căreia i

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]